<< Francezii se îndreaptă spre urne și spre necunoscut. Pentru prima dată în istoria postbelică a țării, turul final pentru parlamentare, cel din 7 iulie, ar putea permite totuși extremei drepte să intre în guvern. Însă, după aranjamentele ale partidelor, după primul tur de scrutin din 30 iunie, șansele acesteia de a obține o majoritate de una singură au scăzut. În schimb, s-ar putea ca alegătorii să nu ofere controlul niciunui bloc politic. Departe de a soluționa diviziunile politice din Franța, decizia surprinzătoare a lui Emmanuel Macron de a convoca alegeri anticipate pare să prefigureze o perioadă de blocaj, neliniște și instabilitate >>, notează The Economist.
<< Una dintre puținele certitudini despre acest vot este că se conturează a fi un dezastru pentru proiectul centrist al lui Macron. Când a fost ales președinte prima dată, în 2017, la vârsta de 39 de ani, pe un val de optimism pro-european, energie tinerească și reînnoire politică, Macron a promis să „facă totul” pentru a se asigura că „nu mai există niciun motiv pentru a vota extremele”. Acum, Rassemblement National (RN) al lui Marine Le Pen și aliații săi sunt pe cale să devină cel mai mare bloc parlamentar. După ce a terminat pe primul loc în 297 din 577 de circumscripții în primul tur de scrutin, RN ar putea să-și tripleze numărul de locuri, de la 88. Ar putea chiar să se apropie de obținerea celor 289 necesare pentru o majoritate. Astăzi, Macron reprezintă funcția; tinerețea este întruchipată de Jordan Bardella, candidatul de 28 de ani al lui Le Pen pentru funcția de prim-ministru.
Îndepărtarea de centru este reflectată și pe stânga. Nouveau Front Populaire (NFP), o alianță formată din patru partide – La France Insoumise a lui Jean-Luc Mélenchon, socialiștii, verzii și comuniștii – pare pregătită să formeze al doilea cel mai mare bloc. O alianță neobișnuită, care include de la anti-capitaliști și troțkiști de stânga până la socialiști și verzi moderați, în primul tur aceasta a ieșit pe primul loc în 159 de circumscripții. Cu promisiuni de creștere a salariului minim cu 14%, de a restabili impozitul pe avere și de a susține recunoașterea unui stat palestinian independent, NFP a obținut votul tinerilor și a performat bine într-o centură largă din estul Parisului și din banlieues (suburbiile) multiculturale ale acestuia.
Alianța centristă a lui Macron, Ensemble, se pregătește pentru un dezastru. Ar putea pierde aproximativ jumătate din cele 250 de locuri, după ce a obținut primele locuri în doar 70 de circumscripții. Acestea s-au concentrat în vestul Parisului și suburbiile sale mai prospere, precum și în zonele de vest ale țării și în Bretania. Franța, care nu este străină de revoluții, pare acum cuprinsă de o formă de „regicid”. În ciuda unui bilanț solid în privința creării de locuri de muncă și a succesului în afaceri, printre altele, Macron rămâne o figură îndepărtată, fiind învinuit pentru toate relele. Cum văd o ocazie de a-l pedepsi, o și exploatează. Tinerii, în special, au părăsit în masă centrismul. Doar 9% dintre tinerii de 18-24 de ani au votat pentru Ensemble în primul tur, față de 48% pentru Nouveau Front Populaire de stânga și 33% pentru RN.
Cum s-a ajuns aici? Micul oraș Beaucaire, situat pe râul Rhône, sugerează un răspuns. Fortul său medieval, înconjurat de pini, domină acoperișurile cu țigle de teracotă și cilindrii unei fabrici de ciment extinse. Lângă canal, un nou hotel elegant urmează să fie construit pe o parte a sitului unei fabrici de îmbuteliere. Ghivece cu petunii strălucitoare sunt aliniate pe o stradă îngustă; pe altele, magazinele sunt baricadate. Rata sărăciei este de două ori mai mare decât media națională. Primăria, împodobită cu trei steaguri tricolore franceze și niciunul al Uniunii Europene, este condusă de zece ani de RN, sub primarul Julien Sanchez.
„Este popular aici”, spune Bilal, un șofer de autobuz, care adaugă faptul că orașul nu este bântuit de criminalitate, așa cum sunt orașele mari din apropiere. O tânără asistentă de la o măcelărie halal îi atribuie primarului florile strălucitoare de pe străzi. Ea consideră că RN are succes „datorită lui Bardella” și videoclipurilor sale de pe TikTok. Un franco-malian spune că nu se confruntă cu rasism în oraș, dar nu ar vrea „să fie arab”. Îi place faptul că primăria organizează festivaluri „tradiționale”, inclusiv unul recent cu dansatori provençal în șaluri de dantelă.
Sanchez își atribuie longevitatea „politicii de proximitate”. El este adesea pe străzi „ascultându-i pe oameni”, spune el, „indiferent de originea lor”. Primarul a îmbunătățit micul stop de cale ferată al orașului și a obținut o frecvență mai mare a trenurilor. Există dansuri de după-amiază pentru pensionari și festivaluri de vară pentru toți localnicii. Sanchez combină toate astea cu o politică identitară fără menajamente. Primarul a încercat să împiedice școlile să ofere o alternativă la carnea de porc, în cantină, iar de Crăciun instalează o scenă a nașterii în primăria laică. „Alegătorii francezi sunt furioși pentru că simt că nu sunt luați în considerare și că problemele lor nu sunt recunoscute”, spune Sanchez. Astăzi, el argumentează că oamenii votează pentru RN „pentru că știu că noi le înțelegem problemele”.
RN a ieșit pe locul unu în primul tur de scrutin în întregul département Gard din împrejurimi, la fel cum a făcut-o de-a lungul majorității coastei de sud. Normalizarea partidului lui Le Pen este inegală. Săptămâna aceasta a renunțat la o candidată după ce a apărut o fotografie cu ea purtând o șapcă nazistă. Însă primăriile conduse de RN i-au conferit o anumită credibilitate. Iar combinația sa de politică identitară și economie populistă – un nou impozit pe avere, pensionare timpurie și reducerea TVA la factura de energie – i-a lărgit baza de susținători.
După ce între cele două tururi 132 de candidați NFP și 82 de la Ensemble s-au retras din diferite circumscripții, pentru a nu diviza votul anti-RN, șansele lui Le Pen de a obține o majoritate s-au redus. Totuși, chiar și fără majoritate, Macron va fi obligat politic să invite cel mai mare bloc să încerce să formeze un guvern, spune un consilier prezidențial. Săptămâna aceasta, Le Pen a sugerat că, dacă partidul nu va avea suficiente locuri, ar putea totuși să atragă anumiți deputați de la dreapta pentru a completa numărul necesar.
Chiar dacă eforturile RN vor eșua, Franța rămâne într-un teritoriu necunoscut. Pe partea stângă moderată și în centrul spectrului politic se discută despre ideea unui „guvern de coaliție” sau de o „coaliție parlamentară”. Aceasta nu ar fi o coaliție formală între NFP și Ensemble; cele două blocuri se detestă reciproc, iar centriștii nu ar putea lucra cu echipa lui Mélenchon. Dar dacă, lucru de altfel posibil, NFP se destramă, unii politicieni speră să adune o forță care să cuprindă de la socialiști și verzi la dreapta centrală a republicanilor rămași. Yaël Braun-Pivet, președinta centristă în exercițiu a camerei inferioare, spune că inițiativa trebuie să vină din parlament. „Trebuie să ieșim din cadrul NFP”, argumentează Carole Delga, președinta socialistă a regiunii Occitanie. „Mașinăriile de partid nu mai sunt ceea ce își doresc francezii”.
Problema este că cifrele necesare nu se vor aduna fără o parte semnificativă din stânga dură, iar politica ar fi complexă într-o țară cu o cultură slabă a compromisului politic. Alegătorii care speră să vadă înlăturate elitele pariziene ar putea pur și simplu să considere trădare o astfel de coaliție. Se pare că Franța se îndreaptă cu viteză mare și într-o stare de neliniște către necunoscut. >>
