Armata franceză se pregăteşte de un război de amploare. Generalii consideră că dispun de un deceniu pentru a fi gata

După un deceniu de contra-insurgenţă, planurile conducerii armate franceze se schimbă dramatic, notează The Economist, potrivit căreia generalii consideră că au la dispoziţie un deceniu şi ceva pentru a se pregăti. Publicaţia britanică face şi o comparaţie între strategiile diferite ale Londrei şi Parisului şi pun în lumină câteva premiere pe care armata franceză le cunoaşte în această perioadă.

<< ÎN PĂDURILE și câmpiile din regiunea Champagne-Ardenne, unde odată marile puteri s-au ciocnit în luptă, forțele armate franceze încep să se pregătească pentru revenirea unui conflict major. Planificat pentru 2023, Exercițiul Orion este unul divizionar, la scară mare, care va dura câteva zile, bazat probabil în zona taberelor de la Suippes, Mailly și Mourmelon. Va implica întreaga gamă de capacități militare franceze, pe o scară care nu a mai fost testată de zeci de ani. Va include exerciții de comandă, scenarii hibride, simulări și exerciții de tragere reală. Ar putea participa aproximativ 10.000 de soldați, precum și forțele aeriene și, într-o secvență maritimă separată, marina. Li s-ar putea alătura forțele belgiene, britanice și americane.

Există și alte semne că forțele armate franceze se află în mijlocul unei transformări generaționale. În ianuarie, statul major a înființat, în liniște, zece grupuri de lucru pentru a examina pregătirea țării pentru un război de mare intensitate. Generalii francezi consideră că au un deceniu şi ceva pentru a se pregăti de aşa ceva. Grupurile acoperă totul, de la lipsa munițiilor până la reziliența societății, inclusiv dacă cetățenii sunt „gata să accepte nivelul de victime ce nu a mai fost văzut niciodată de la al doilea război mondial”, spune un participant. Spectrul războiului de ultimă generație este acum atât de răspândit în gândirea militară franceză, încât scenariul are propriul acronim: HEM, sau Hypothèse d’Engagement Majeur. Presupușii adversari nu sunt numiți, dar analiștii indică nu numai Rusia, ci și Turcia sau o țară din Africa de Nord.

Aceasta reprezintă o schimbare seismică pentru forțele franceze. Acum 30 de ani, se ocupau în principal cu menținerea păcii. În ultimul deceniu, s-au orientat spre contra-insurgență și contra-terorism, fie în străinătate (Opération Barkhane, în Sahel), fie acasă (Opération Sentinelle). Cu toate acestea, în viziunea sa strategică pentru 2030, publicată anul trecut, generalul Thierry Burkhard, șeful armatei franceze, a subliniat necesitatea pregătirii pentru un conflict de mare intensitate, de la stat la stat.

„Absolut, trebuie să ne pregătim pentru o lume mai periculoasă”, a spus recent Burkhard, pentru The Economist. Acest lucru necesită ceea ce el numește o „întărire” a armatei terestre. În prezent, Franța menţine 5.100 de soldați în Sahel, ca parte a misiunii Barkhane. Operațiunile viitoare „ar putea implica brigăzi sau o divizie”, adică 8.000-25.000 de soldați. Necesitatea schimbării scalei, în următorul deceniu, spune generalul, va implica un amestec de reforme: recrutări mai exigente; investiții în echipamente moderne; structuri organizatorice mai simple pentru a face armata mai agilă; și pregătirea intensificată pentru un conflict major. „Vom fi testați din ce în ce mai brutal”, spune el. „Trebuie să realizăm acest lucru.”

Când Emmanuel Macron a fost ales președinte, în 2017, în rândul forţelor armate au existat îndoieli cu privire la angajamentul său față de cheltuielile militare. După ce a impus o repriză de tăieri pe termen scurt, s-a contrat public cu generalul Pierre de Villiers, pe atunci șef al șefilor de stat major, determinându-l pe general să demisioneze. De atunci, totuși, domnul Macron şi-a ținut promisiunea din campanie, de a investi mult în soldații săi.

Bugetul pentru apărare, pentru perioada 2019-2025, a primit un mare impuls, ducând cheltuielile anuale la 50 de miliarde de euro (59 miliarde de dolari), până la sfârșitul perioadei, moment în care va fi fost mai mare cu 46% față de nivelul său din 2018. Bugetul le permite planificatorilor militari să gândească în perspectivă, să cumpere kit-uri și să se reorganizeze. „Este pentru prima dată când avem o potrivire rezonabilă între documentele de planificare și bugetul alocat”, spune François Heisbourg, de la Fundația pentru Cercetare Strategică. De asemenea, înseamnă că Franța își îndeplinește, acum, angajamentul faţăde NATO, de a cheltui cel puțin 2% din PIB-ul său, pentru apărare.

Nucleul modernizării militare franceze îl constituie programul Scorpion, un proiect de 6,8 miliarde de dolari care înlocuiește practic fiecare vehicul motorizat și blindat din prima linie, modernizează tancul Leclerc, datând din anii 1990, și conectează toate acestea într-o nouă rețea digitală. Ideea este că o primă brigadă Scorpion complet echipată ar trebui să fie gata până în 2023. Rémy Hémez, ofițer și cercetător francez, spune că în cei 15 ani, scurşi între 2010 și 2025, echipamentul armatei se va fi schimbat mai mult decât s-a schimbat în cele patru decenii anterioare, dintre 1970 și 2010.

NATO: Bombardierele şi avioanele de luptă ruseşti, la un vârf neobişnuit de zboruri peste Atlanticul de Nord, Marea Nordului, Marea Neagră şi Marea Baltică

Mărşăluim, mărşăluim

În multe privințe, abordarea Franței față de viitorul război diferă de viziunea super-tehnologică, dezvăluită recent de Marea Britanie. În timp ce Marea Britanie taie la capitolul trupe și blindaje, Franța păstrează cu 60% mai mulți soldați decât planifică Marea Britanie și cu 50% mai multe tancuri. A fost relativ lentă în dotarea cu drone. „Există un mare risc de a rămâne în urmă, pe măsură ce automatizarea pe câmpul de luptă accelerează”, a avertizat un raport al Institutului Montaigne, un grup de reflecție. Într-adevăr, ofițerii francezi tind să fie mai sceptici decât cei britanici sau americani că tehnologia va transforma câmpul de luptă. „Tehnologia nu este niciodată 100% eficientă”, avertizează generalul Burkhard. „Soldații trebuie să poată întotdeauna lupta, şi când tehnologia nu mai funcționează”.

Asta nu înseamnă că Franța ignoră noile domenii de război; spațiul, în special, constituie o prioritate. În septembrie anul trecut, forța aeriană a Franței a devenit „Forța Aeriană și Spațială”, după ce, anterior, fusese înființat un nou comandament spațial militar, la Toulouse. Forțele armate franceze își extind, de asemenea, capacităile de război informațional și cibernetice. În decembrie 2020, Facebook și Instagram au eliminat o rețea de 100 de conturi false legate de forțele armate franceze, după ce luptaseră cu cele susținute de ruși, pentru Republica Centrafricană și Mali, printre alte fronturi africane în care cele două țări se bat pentru influență.

Pe măsură ce Franța începe să își pregătească forțele armate pentru toate aceste noi forme de război, totuși, există o serie de provocări serioase. Experiența din Sahel, spune generalul Burkhard, este „fără îndoială o adevărată forță”. Într-o vastă zonă de uzură, semi-aridă, soldații și forțele speciale participă la operațiuni de luptă cu risc ridicat, care sunt o provocare atât din punct de vedere tehnic, cât și tactic. Armata franceză a raportat 57 de decese, din 2013. Cu toate acestea, Barkhane este un conflict extrem de asimetric, în care francezii se bucură de supremație aeriană, fără interferențe de comunicare și nici amenințare din partea dronelor, rachetelor sau atacurilor cibernetice.

Cealaltă problemă este că forțele franceze sunt trase în mai multe direcții, simultan. La mijlocul lunii martie, o duzină de tancuri franceze, 160 de vehicule blindate și 300 de soldați au ajuns la Tapa, în Estonia. Aceasta a fost cea mai recentă contribuție franceză la grupurile de luptă NATO staționate în Polonia și statele baltice pentru a descuraja atacul rus. Într-adevăr, personalul militar presupune că angajamentele viitoare ar fi alături de aliați – dacă nu NATO, atunci cel puțin America sau o coaliție a celor dornici. Aceste eforturi de modernizare sunt în concordanță atât cu prioritățile NATO, cât și cu dorința domnului Macron ca Europa să-și consolideze apărarea indigenă, deși Franța și alții rămân dependenți de sprijinul american în puncte-cheie, precum transportul aerian și apărarea aeriană.

Pe lângă Europa de Est, Franța este din ce în ce mai preocupată de sud. În estul Mediteranei, Franța și Turcia s-au ciocnit asupra Libiei, Siriei și Ciprului, determinându-l pe Macron să trimită două avioane de război și o fregată în apele grecești, în august anul trecut. În plus, Franța este, de asemenea, profund implicată în Indo-Pacific, unde teritoriile sale de peste mări conțin 1,6 milioane de cetățeni francezi și 7.000 de soldați. Franța a păstrat o prezență navală constantă în zonă.

Problema este că marina are doar 15 nave de suprafață mari pentru a face față tuturor acestor probleme, subliniază amiralul Pierre Vandier, șeful statului major al Franței. „Toți europenii stăm pe o gheață subțire. Ne putem întinde forțele între a ne descurca bine în Atlantic, a ne descurca bine în Med, a ne descurca bine în Golf și a ne descurca bine în Indo-Pacific”. Prioritizarea între astfel de variante nu mai este treaba forțelor armate, spune el, ci e „o decizie politică” ce-i revine domnului Macron sau succesorului său. „Cu siguranţă, vom avea de făcut alegeri”. >>

O nouă victorie pentru megalomania otomană a lui Erdogan: construcția uriașului Canal Istanbul, aprobată. Proiectul ar putea provoca un dezastru natural