Ultimul lider sovietic, Mihail Gorbaciov, care a încheiat perioada Războiului Rece fără vărsare de sânge, dar nu a reuşit să împiedice prăbuşirea Uniunii Sovietice, a murit marţi, la vârsta de 91 de ani, potrivit agenţiilor ruse de presă care citează oficiali ai spitalului unde acesta era internat, anunță Agerpres.
“Astăzi seară (marţi), după o lungă boală gravă, Mihail Sergheevici Gorbaciov a murit”, a indicat Spitalul Clinic Central (TSKB), potrivit AFP.
Între 1990 şi 1991, Mihail Gorbaciov a ocupat funcţia de preşedinte al Uniunii Sovietice, după care a fost nevoit în cele din urmă să demisioneze pe 25 decembrie 1991, ceea ce a dus la sfârşitul URSS.
Gorbaciov, care a primit Premiul Nobel pentru pace în 1990, a încheiat acorduri de reducere a armamentului cu SUA şi parteneriate cu statele occidentale pentru a îndepărta Cortina de Fier, care a divizat Europa după cel de-al doilea război mondial, şi a dus la reunificarea Germaniei, aminteşte Reuters.
Când protestele în favoarea democraţiei au cuprins naţiunile din blocul sovietic al Europei de Est comuniste în 1989, Gorbaciov s-a abţinut să recurgă la forţă, spre deosebire de liderii anteriori ai Kremlinului, care trimiseseră tancuri pentru a zdrobi revolta din Ungaria, în 1956, şi cea din Cehoslovacia în 1968.
Aceste proteste au alimentat aspiraţiile pentru autonomie în cele 15 republici ale Uniunii Sovietice, care s-au dezintegrat în următorii doi ani într-o manieră haotică, iar Gorbaciov s-a luptat în zadar să prevină acel colaps.
Ajuns secretar general al Partidului Comunist Sovietic în 1985, la doar 54 de ani, el şi-a propus să revitalizeze sistemul prin introducerea unor libertăţi politice şi economice limitate, însă reformele au scăpat de sub control.
Politica sa de “glasnost” – libertatea de exprimare – a permis critici până atunci de neconceput la adresa partidului şi a statului, dar i-a încurajat în acelaşi timp pe naţionalişti, care au început să facă presiuni pentru independenţă în republicile baltice Letonia, Lituania, Estonia, dar şi în alte părţi.
Mulţi ruşi nu l-au iertat niciodată pe Mihail Gorbaciov pentru turbulenţele pe care le-au declanşat reformele sale, considerând că scăderea ulterioară a nivelului de trai a fost un preţ prea mare de plătit pentru democraţie.
După ce l-a vizitat pe Mihail Gorbaciov în spital, pe 30 iunie, economistul liberal Ruslan Grinberg a declarat pentru publicaţia de ştiri a forţelor armate Zvezda: “Ne-a dat tuturor libertatea, numai că noi nu ştim ce să facem cu ea”.
*Întâlnirile cu Nicolae Ceaușescu
Prima întâlnire între Ceauşescu şi Gorbaciov a avut loc odată cu numirea celui din urmă în funcţia de secretar general al PCUS, în 1985, scrie historia.ro.
În mai 1987 a avut loc a doua vizită a lui Mihail Gorbaciov în România. Evenimentul a generat un interes deosebit din partea mass media occidentală, care a relatat pe larg vizita liderului sovietic la Bucureşti.
Liderul rus punea încă din 1987 eticheta pe regimul politic al lui Ceauşescu. „O vizită în România mi-a oferit încă un argument ca să continui perestroika:trebuia să se isprăvească pentru totdeauna cu încercarea de a se «ferici» societatea cu de-a sila. Întregul sistem reprobabil al intimidării, al îndobitocirii conştiente şi al manipulării luase sfârşit”, spune fostul lider sovietic în memoriile sale publicate în 1995.
*La a treia întrevedere, Ceauşescu şi Gorbaciov erau să se bată
În iulie 1989, cei doi lideri se întâlnesc din nou la Bucureşti, de această dată la o întrevede Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varşovia. Deja tensiunile erau maxime între cei doi conducători. Istoricul Alex Mihai Stoenescu descrie ce s-a întmâplat la întalnire privată dintre Ceauşescu şi Gorbaciov. „Ultimul dialog, şi cel mai violent, a fost cel din vila lui Drăghici, din cartierul Primăverii. Era vara lui 1989. Seara, Ceauşescu l-a adus pe Gorbaciov şi au vorbit ei acolo, între patru ochi, şi erau să se ia la bătaie, să intre gărzile peste ei să îi despartă”. Neînţelegerile dintre cei doi erau de netrecut.
La 4 decembrie 1989, a avut loc la Moscova întrunirea conducătorilor ţărilor membre în Tratatul de la Varşovia. Întrunirea s-a convocat ca urmare a întrevederii dintre Mihail Gorbaciov şi George Bush, care avusese loc în zilele de 2-3 decembrie 1989 la Malta. Este ultima dată, când Gorbaciov şi Ceauşescu se întâlnesc. Deja blocul comunist dădea semne de slăbiciune, zidul Berlinului se prăbuşise.Este adoptată o declaraţie în care conducătorii Bulgariei, R.D. Germane, Poloniei, Ungariei şi Uniunii Sovietice afirmă:“introducerea trupelor statelor lor în R.S. Cehoslovacă, întreprinsă în 1968, a constituit un amestec în treburile interne ale Cehoslovaciei suverane şi trebuie să fie condamnată (…) Istoria a confirmat cît de important este, chiar şi în cea mai complexă situaţie internaţională (…) să fie respectate cu stricteţe principiile suveranităţii şi independenţei în relaţiile dintre state”.România nu a semnat acel comunicat fiindcă nu participase în 1968 la invadarea Cehoslovaciei.
Atitudinea lui Nicolae Ceauşescu în cadrul dezbaterii a fost deosebit de dură faţă de URSS. A cerut retragera trupelor sovietice din toate ţările din Estul Europei şi Centrul, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia dar şi din Germania. Lipsesc însă mărturiile despre ce s-a discutat la întrevederea privată dintre cei doi. Această întâlnire s-a ţinut în formulă redusă. La ea au participat:Gorbaciov şi Rîjkov, prim-ministrul URSS, de partea cealaltă Ceauşescu şi Dăscălescu.
Surse: Agerpres, historia.ro, youtube.com
