„În timp ce unele dintre marile economii se recuperează rapid de la recesiunea indusă de pandemie, altele stagnează, iar altele rămân într-o stare de criză acută. Măsura în care vor persista aceste inegalități globale va depinde de o serie de factori și va avea implicații profunde pentru stabilitatea socială, politică și geopolitică”, scrie Nouriel Roubini, pentru Project Syndicate.
<< După cea mai severă recesiune globală din ultimele decenii, analiştii și oficialii sunt din ce în ce mai optimisti că producția mondială va reveni puternic în acest an și după aceea. Dar viitoarea expansiune va fi distribuită inegal, atât între economii, cât și în interiorul acestora. Dacă recuperarea va fi în formă de V (o revenire puternică la o creșterea peste potențial), în formă de U (o versiune mai anemică a V) sau în formă de W (o recesiune dublă), asta va depinde de mai mulți factori din diferitele economii și regiuni.
Întrucât coronavirusul este încă prezent în multe țări, o întrebare cheie este dacă apariția unor noi tulpini virulente va declanșa cicluri repetate de stop-and-go, așa cum am văzut în unele cazuri în care economiile s-au redeschis prea curând. O posibilitate deosebit de nefastă este să apară mai multe variante rezistente la vaccin, sporind urgența eforturilor de vaccinare care au fost până acum prea lente, în multe regiuni.
Dincolo de virus, există o serie de riscuri economice conexe de luat în considerare. O recuperare lentă sau insuficient de robustă ar putea produce cicatrici permanente în cazul în care prea multe firme intră în criză și piețele forței de muncă încep să prezinte histereză (atunci când șomajul pe termen lung îi face pe lucrători să nu mai poată fi angajați din cauza eroziunii competențelor). O altă întrebare este care va fi dezechilibrul între firmele puternic îndatorate (mici și mari) și gospodării și dacă acest efect va fi pe deplin compensat prin eliberarea cererii acumulate, pe măsură ce consumatorii cheltuiesc economiile făcute în epoca pandemiei.
Un alt domeniu de îngrijorare este cel socio-politic: va deveni inegalitatea în creştere o sursă și mai evidentă de instabilitate și cădere a cererii agregate? Multe vor depinde de amploarea, domeniul de aplicare și gradul de incluziune a politicilor pentru a sprijini veniturile și cheltuielile celor lăsaţi în urmă. De asemenea, rămâne de văzut dacă stimulul macro-politic (monetar, de credit și fiscal) implementat până acum va fi suficient, insuficient sau, de fapt, excesiv, ceea ce va duce la creșterea bruscă a inflației și a așteptărilor privind inflația, în unele cazuri.
Ținând cont de toate aceste incertitudini, recuperarea pare în prezent că va fi mai puternică în Statele Unite, China și piețele emergente asiatice care fac parte din lanțurile de aprovizionare globale chineze. În SUA, scăderea numărului de noi infecții, rate ridicate de vaccinare, încrederea sporită a consumatorilor și a afacerilor și efectele de anvergură ale expansiunii fiscale și monetare vor conduce la o recuperare robustă în acest an.
Aici, riscul principal este supra-încălzirea. Creșterea recentă a inflației s-ar putea dovedi a fi mai persistentă decât se aștepta Rezerva Federală a SUA, iar piețele financiare spumoase de astăzi ar putea suferi o corecție, slăbind astfel încrederea.
În China și în economiile strâns legate de aceasta, recuperarea datorează o mare parte din forța sa succesului autorităților de a îngrădi din timp virusul și efectelor macro stimulului, toate acestea permițând o redeschidere rapidă și restabilirea încrederii în afaceri. Dar nivelurile ridicate de datorie și pârghiile existente în unele părți ale sectoarelor privat și public din China vor prezenta riscuri, deoarece China încearcă să mențină o creștere mai puternică în timp ce ţine în frâu un credit excesiv. Mai general, perspectiva unei rivalități în creștere – un război mai rece – între SUA și China va amenința creșterea chineză și globală, în special dacă va duce la o decuplare economică mai completă și la un protecționism reînnoit.
Europa este într-o situaţie mai proastă, după ce a suferit o recesiune dublă în ultimul trimestru al anului 2020 și în primul trimestru al anului 2021, din cauza unui nou val de infecții și blocaje. Redresarea sa va rămâne slabă în al doilea trimestru, dar creșterea ar putea accelera în a doua jumătate a anului dacă ratele de vaccinare continuă să crească, iar politica macro rămâne adecvată. Însă eliminarea treptată a sistemelor de avans și a diferitelor garanții de credit ar putea duce la cicatrici și histerezis mai permanente.
Mai mult, fără reformele structurale atât de necesare, părți din zona euro vor continua să înregistreze o creștere potențială scăzută și rate ridicate ale datoriei publice. Atâta timp cât Banca Centrală Europeană continuă să cumpere active, spread-urile suverane (și anume diferența dintre randamentele obligațiunilor germane și italiene) pot rămâne scăzute. Dar sprijinul monetar va trebui în cele din urmă să fie eliminat treptat, iar deficitele vor trebui reduse. Și spectrul partidelor populiste euro-keptice care doresc să exploateze criza va crește în mod constant.
Și Japonia a avut o repornire mult mai lentă. După un lockdown menit să ţină sub control un nou val de infecții, a înregistrat o creștere negativă în primul trimestru al acestui an, iar acum se luptă să mențină pe drumul cel bun Jocurile Olimpice de vară de la Tokyo. Și Japonia are nevoie disperată de reforme structurale pentru a spori creșterea potențială și a permite o eventuală consolidare fiscală. Iar datoria sa publică masivă poate deveni în cele din urmă nesustenabilă, în ciuda monetizării stăruitoare de către Banca Japoniei.
În fine, perspectivele sunt mai fragile pentru multe economii emergente și în curs de dezvoltare, unde densitatea mare a populației, sistemele de îngrijire a sănătății mai slabe și ratele mai mici de vaccinare vor continua să permită răspândirea virusului. În multe dintre aceste țări, lumea afacerilor și a consumatorilor este deprimată; veniturile din turism și remitențe au secat; ratele datoriilor sunt deja ridicate și posibil nesustenabile; iar condițiile financiare sunt stricte, din cauza costurilor mai mari ale împrumuturilor și monedelor mai slabe. Mai mult, există doar un spațiu limitat de manevră pentru relaxarea politicilor și, în unele cazuri, credibilitatea politicii ar putea fi subminată de politica populistă.
Printre economiile mai tulburate de urmărit se numără India, Rusia, Turcia, Brazilia, Africa de Sud, multe părți din Africa subsahariană și zonele cele mai fragile, dependente de importul petrol din Orientul Mijlociu. Multe țări se confruntă cu o depresie, nu cu o recesiune. Peste 200 de milioane de oameni riscă să cadă din nou în sărăcie extremă. Pe fondul acestor aceste inechități, țările care sunt cele mai vulnerabile la foamete și boli tind, de asemenea, să se confrunte cu cea mai mare amenințare din cauza schimbărilor climatice și, astfel, vor rămâne surse potențiale de instabilitate.
În timp ce încrederea generală se recuperează, unele piețe financiare sunt exuberante în mod irațional și persistă un risc și o incertitudine semnificative. Criza COVID-19 va duce probabil la o creștere a inegalității în interiorul și între țări. Cu cât sunt lăsate în urmă categorii vulnerabile, cu atât este mai mare riscul instabilității sociale, politice și geopolitice, în viitor. >>
