Cuvântul „corupție” înseamnă două lucruri: a obține un avantaj financiar prin abuz de încredere și a degrada ceva de valoare. Aceste două înțelesuri sunt legate nu doar prin etimologie, ci și în realitate, se arată într-o amplă analiză publicată de Financial Times, preluată de RADOR.
- Publicăm, mai jos, articolul integral.
Europa ar trebui să conștientizeze că amenințările la adresa valorilor sale, în calitate de democrație bazată pe lege, sunt de aceeași natură cu atacurile contra echității și eficienței economiei sale.
E ceva obișnuit acum să vorbești despre o criză a statului de drept în Europa, concentrată în primul rând pe Ungaria și Polonia, ai căror lideri trudesc să se sustragă constrângerilor ordinii legale a UE.
E mult mai puțin obișnuit să vorbești de o criză a corupției, dar ar trebui s-o facem. Întrucât refuzul de a te conforma regulilor comune este intim legat de problema mai generală a îmbogățirii nelegitime. Iată un exemplu grăitor.
- Citiți și: Georgică Severin, șeful Radiodifuziunii, citat ca martor la DIICOT, în dosarul lui Codrin Ștefănescu
Transparency International a arătat luna trecută că Ungaria s-a prăbușit în Indicele Percepțiilor Corupției. În 2012 ea era pe locul 22 între cele 31 de state UE și EFTA [Asociația Europeană a Liberului Schimb (Elveția, Norvegia, Islanda și Liechtenstein) – n.trad.]. În ultimul raport e pe penultimul loc.
În acest interval premierul Viktor Orban și-a așezat țara pe o traiectorie de coliziune cu politicile, instituțiile și normele UE, și au apărut întrebări privind măsura în care elitele de afaceri având legături strânse cu partidul de guvernare Fidesz au primit contracte cu statul, parțial finanțate de UE.
Însă legătura dintre corupția percepută și erodarea mecanismelor de control și echilibru e mult mai amplă și pătează mult mai multe țări pe lângă cele trimise la colț de UE. În cea mai gravă formă ea a inclus asasinarea jurnaliștilor Daphne Caruana-Galizia și Jan Kuciak, care par a fi fost vizați pentru munca lor de expunere a unor politicieni maltezi și slovaci corupți.
Mai puțin letală, dar cu consecințe financiare mai grave, este guvernarea politizată a sistemelor bancare europene. Mult prea multă vreme ele au fost tratate ca niște unelte politice utile de către elitele politice naționale ori locale – nu doar în țări lovite de criză de la periferia zonei euro, ci și în Germania, un membru fondator al UE din nucleul ei economic.
Toate acestea ar trebui să ne facă să realizăm că, pentru a aborda criza statului de drept, europenii trebuie să o vadă ca pe o criză mai generală a guvernării în care numai cele mai scandaloase cazuri contestă fățiș principiile dreptului european.
Solul din care cresc aberațiile de la Budapesta, Varșovia și alte locuri este cel care are nevoie să fie vindecat.
Ceea ce presupune a se acorda atenție guvernării din toate statele membre, cât și la nivel european, iar nu să se trateze pur și simplu țările-problemă ca niște cazuri speciale. Înseamnă totodată a avea din capul locului mult mai puțină toleranță pentru ceea ce se califică drept rea guvernare.
O asemenea abordare largă ajută în plus să se determine când lucrurile merg cum trebuie. Să luăm un alt aspect al normelor, mai exact cele care privesc competiția economică.
În ultimii 20 de ani competiția a fost mai corectă și mai eficientă în Europa decât în SUA, mulțumită implementării pieței unice de către instituțiile UE. Limitând tentația țărilor de a-și favoriza proprii giganți economici, Europa a eliminat distorsiunile economice care afectau consumatorii. Măsurile vizând înființarea unei uniuni bancare a UE au redus întrucâtva comuniunea politicii naționale cu băncile. Ceva similar ar trebuie să se petreacă și în alte domenii ale guvernării.
E o veste foarte bună, spre exemplu, că blocul a înființat un Birou al Procurorului Public European (EPPO) pentru a investiga fraude cu fonduri UE și a numit-o în fruntea lui pe luptătoarea anticorupție Laura Kövesi. Cu toate acestea, Bruxelles-ul pare pregătit să sub-finanțeze considerabil noua instituție.
Dna Kövesi i-a avertizat luna aceasta pe europarlamentari că are un număr de subordonați teribil de inadecvat și a cerut ca actualul ei buget să fie revizuit, iar viitoarele alocări de fonduri să fie ajustate pe măsura misiunii.
Dacă liderii UE iau în serios guvernarea, ei nu vor permite ca ciorovăiala lor pe bugetul pe șapte ani al UE să-i împiedice să așeze imediat EPPO pe o bază financiară solidă.
Un alt aspect ce necesită atenție este spălarea banilor. Autoritățile europene și naționale au gestionat chestiunea catastrofal – inclusiv Danemarca și Suedia, percepute de obicei ca având cele mai înalte standarde de guvernare.
Ceea ce arată din nou că proasta guvernare nu e o problemă izolată la unele dintre cele mai noi state membre. Și ea subliniază nevoia unor standarde înalte comune aplicate de instituții independente de toleranța parohială. Tentativele de a se institui o agenție paneuropeană puternică împotriva spălării banilor ar trebui intensificate.
Nimic din toate acestea nu ar trebui să distragă de la utilizarea întregii forțe a sistemului judiciar al UE împotriva celor care vor să se sustragă de la perceptele elementare ale statului de drept. Budapesta și Varșovia trebuie să respecte fundamentele clubului sau să-l părăsească.
Când sunt forțate a contempla această alegere, ele par să opteze pentru prima variantă. Nu ar trebui să ignorăm nici eforturile bune pe plan național, cum sunt inculpările de succes ale politicienilor corupți din România.
Însă o soluție de durată poate fi adoptată fie la nivelul întregii Europe, fie deloc. Unele dintre statele membre mai sărace poate că suferă cel mai mult de pe urma proastei guvernări, ceea ce constituie și un factor al problemei lor existențiale a depopulării.
Însă corupția este o amenințare pretutindeni, iar lupta cu ea trebuie să fie o cauză comună. Pe o piață unică, în definitiv, coruperea corectitudinii tranzacțiilor economice într-un loc le va distorsiona peste tot.
