O retragere pe scară largă din rețeaua de baze americane din Europa „ar putea avea efecte devastatoare, atât asupra capacității noastre de a descuraja conflictele, cât și asupra capacității de a răspunde la crize”, spune lt. gen. (în ret.) H.R. McMaster într-un interviu oferit CEPA.
„Este foarte important să recunoaștem că această Axă a Agresorilor reprezintă o amenințare pentru lumea liberă și că trebuie să acționăm în consecință”, a declarat McMaster, care a fost consilierul pentru securitate națională al președintelui Donald Trump în perioada 2017-2018, când a fost întrebat ce subestimează factorii de decizie politică în ceea ce privește Europa.
Într-o sesiune de întrebări și răspunsuri cu Centrul pentru Analiza Politicilor Europene (CEPA), McMaster a subliniat importanța prezenței militare americane în Europa, a avertizat că reducerea acesteia ar încuraja rivalii autoritari și a susținut că descurajarea conflictelor viitoare necesită o prezență activă, nu alegeri false între teatrele de operațiuni.
CEPA: Cum ați evalua impactul operațional al pierderii accesului la hub-uri aeriene și navale cheie precum Poznan, Ramstein, Lakenheath sau Rota în ceea ce privește proiecția puterii SUA?
McMaster: Ar putea fi devastator, atât pentru capacitatea noastră de a descuraja conflictele, cât și pentru capacitatea de a răspunde la crize. În 2017, când unii membri ai administrației Trump pledau pentru reducerea prezenței militare și retragerea din Europa, i-am prezentat președintelui Trump o analiză a răspunsului nostru militar imediat după atacurile teroriste din 11 septembrie.
În aceasta, i-am arătat contrastul dintre rapiditatea cu care am fost capabili să răspundem și să începem operațiuni active împotriva forțelor talibanilor și a guvernului taliban doar o lună mai târziu și cât timp ar fi durat dacă nu am fi avut acele baze pentru a ne proiecta puterea.
Este important să ne amintim că nu este vorba doar de baze, ci și de echipamentele pe care le poți poziționa în avans și de drepturile de survol care îți permit să-ți proiectezi rapid puterea.
CEPA: Cum contribuie dislocările în avans pe flancul estic al NATO la obiectivele mai largi de securitate ale SUA?
McMaster: Cred că toți ar trebui să știm până acum că Vladimir Putin va înhăța tot ce poate. El se dă dovadă de ceea ce istoricii Jakub Grygiel și Wess Mitchell numesc în fantastica lor carte Unquiet Frontier ca fiind un comportament strategic de „sondare”. Testează limitele puterii americane și, oriunde consideră că există o oportunitate, o exploatează.
Am văzut asta de nenumărate ori. Cu siguranță am văzut-o în utilizarea de către Rusia a războiului de nouă generație și în eforturile sale de a-și atinge obiectivele, prin subversiune politică și alte acțiuni care nu ating pragul care ar putea declanșa o reacție militară concertată, cum ar fi atacurile din 2007 asupra Estoniei.
Dar am văzut acest lucru și în mod fizic, cu invadarea Georgiei în 2008, prima invadarea a Ucrainei în 2014 și anexarea ilegală a Crimeei. Am văzut acest lucru în Marea Neagră. Când ne-am retras navele din Marea Neagră, Rusia a încercat s-o transforme într-un lac rusesc. Este important să contestăm Rusia în ceea ce geostrategii de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Mackinder și Spykman, numeau Rimland.
CEPA: Cum ar putea interpreta Rusia și China o retragere semnificativă a trupelor americane sau închiderea bazelor din Europa?
McMaster: Cred că ar interpreta acest lucru în același mod în care au interpretat alte acțiuni ale SUA care, în ochii lor, au reprezentat o slăbiciune. Este foarte important să ne amintim că prima invazie a Ucrainei a avut loc imediat după ce linia roșie din Siria [în 2013] nu a fost respectată, când președintele Obama a ales să nu răspundă militar la utilizarea celor mai atroce arme de pe Pământ: gazul sarin și alte arme chimice pentru a comite crime în masă împotriva civililor.
Cred că este important să ne amintim și că a doua invazie masivă a Ucrainei, în februarie 2022, a urmat după înfrângerea umilitoare și retragerea mortală din Kabul, în august 2021.
Cred că adevărata lecție este că slăbiciunea și percepția slăbiciunii sunt cele care îl provoacă pe Putin.
CEPA: Având în vedere pivotul strategic al SUA către Indo-Pacific, cum vedeți evoluția rolului bazelor americane din Europa în următorul deceniu?
McMaster: Avem un număr relativ modest de trupe staționate în Europa, ceea ce ne permite să le întărim rapid. Au avut loc o serie de jocuri de război, majoritatea clasificate, unele neclasificate, care au evidențiat necesitatea de a continua să îmbunătățim capacitatea noastră de-a ne desfășura rapid pentru a preveni războiul sau pentru a răspunde la agresiuni.
De asemenea, este foarte important să recunoaștem că Europa a făcut obiectul unui război în umbră pe care Rusia îl duce de la invadarea masivă a Ucrainei. Acesta implică asasinate, atacuri asupra infrastructurii, inclusiv asupra căilor ferate și depozitelor, precum și tăierea cablurilor submarine.
Aceste acțiuni, împreună cu atacurile cibernetice masive pe care le-a desfășurat Rusia, ar trebui să ne ajute să recunoaștem că va face tot ce poate și că va fi descurajată doar dacă vom demonstra gama de capabilități și capacitatea de a-i refuza posibilitatea de a-și atinge obiectivele, fie prin forță, fie prin diverse forme de subversiune.
CEPA: În discuțiile actuale privind reechilibrarea, ce riscuri sau realități considerați că sunt subestimate de către factorii de decizie sau de către public în ceea ce privește Europa?
McMaster: De fapt, totul este cam ridicol, pentru că se definește competiția cu China ca având loc exclusiv în zona geografică a Indo-Pacificului, de la Pacificul de Sud până la Asia de Nord-Est. Unele dintre recomandări sunt ca toată lumea să fugă spre Strâmtoarea Taiwan, ca și cum ar juca fotbal pentru copii, când de fapt este vorba de o competiție globală.
Este o competiție globală pentru că a avut loc o coaliție a acestei Axe a Agresorilor. Xi Jinping și Vladimir Putin și-au declarat parteneriatul fără limite și și-au exprimat clar intenția de a crea o nouă eră a relațiilor internaționale. Ceea ce înseamnă că ei vor fi la putere, iar lumea liberă va fi distrusă. Ar fi sfârșitul. Ei vor rescrie regulile discursului internațional în favoarea formelor lor autoritare de guvernare și în favoarea modelului economic mercantilist și etatist al Chinei. Și dacă vor reuși, lumea va fi mai puțin liberă, mai puțin prosperă și mai puțin sigură.
China susține atacul Rusiei asupra Europei și Ucrainei. Cred că s-ar putea spune că China duce un război prin intermediul Ucrainei împotriva Europei, alimentând bancomatul lui Putin cu banii pe care îi plătește pentru energia rusă și furnizând hardware-ul, echipamentele și componentele electronice necesare lui Putin pentru a-și menține mașina de război și a continua atacul împotriva ucrainienilor.
China oferă, de asemenea, acoperire Rusiei sub diverse forme, inclusiv din perspectivă informațională. Ar trebui să fim destul de lucizi cu privire la natura interconectată a provocărilor pe care le reprezintă Rusia și China – două puteri revanșarde și revizioniste de pe continentul eurasiatic.
Și ar trebui să fim conștienți și de faptul că au atras de partea lor alte două regimuri autoritare ostile: Iranul și Coreea de Nord. Trupele nord-coreene luptă, evident, alături de ruși în primul război terestru major din Europa de după Al Doilea Război Mondial. Adică, asta ar fi trebuit să atragă mult mai multă atenție și indignare.
De asemenea, Iranul furnizează drone Shahed, iar Coreea de Nord furnizează Rusiei aproximativ opt milioane de cartușe de artilerie, precum și rachete. Se estimează că acest sprijin din partea Coreei de Nord, o țară foarte săracă, se ridică la aproximativ 20 de miliarde de dolari. Așadar, toate aceste țări susțin Rusia.
Ce primesc aceste două țări în schimb? Evident, asistență tehnică pentru armata lor, pentru programele lor de rachete și, cu siguranță, pentru programele lor nucleare.
Este foarte important să recunoaștem că această Axă a Agresorilor reprezintă o amenințare pentru lumea liberă și că trebuie să acționăm în consecință. Nu ar trebui să ne diminuăm angajamentul într-un domeniu – Europa, de exemplu – pentru a ne putea îndrepta cu toții către Indo-Pacific. Pentru că tot ce vom face astfel va fi să creăm oportunități pentru agresor pe continentul unde avem interese foarte importante, atât în ceea ce privește principiile și valorile noastre comune, cât și în ceea ce privește relațiile comerciale.
Cei care susțin în mod miop această detașare de Europa pentru a acorda prioritate concurenței cu China sunt, în opinia mea, în eroare.
