<< Alexander Dvornikov nu este chiar un nume cunoscut, dar în curând ar putea fi. Este generalul pe care președintele rus, Vladimir Putin, l-a pus la conducerea războiului din Ucraina după ceea ce poate fi descris cu generozitate drept un început dezamăgitor pentru Moscova. Lui Dvornikov i se atribuie salvarea campaniei ruse din Siria, iar Kremlinul speră să-și reproducă succesele în Europa >>, scrie George Friedman, pentru Geopolitical Futures.
<< În Siria, Dvornikov a înțeles că Rusia se luptă cu o forță de infanterie difuză, cu legături profunde în populațiile din zonele în care luptau, așa că a lansat un război împotriva acelor populații, concentrându-și resursele nu asupra luptătorilor înșiși, ci asupra prietenilor și familiilor acestora. Spus mai puțin clinic, Dvornikov a comis crime în masă, o măsură calculată menită să salveze vieți de ruși și să intimideze alte populații, astfel încât să nu participe la luptă. Putin l-a numit din cauza reputației sale și a capacității lui de a comanda și masacra.
Siria și Ucraina diferă într-un mod crucial: sirienii nu au avut niciun sprijin extern de care să se poată vorbi. Ucrainenii au NATO. Până acum, NATO a făcut parte dintr-un război economic împotriva Rusiei și represintă o sursă de arme pentru ucraineni. Nu a depășit limita unei intervenții directe, deschise, la scară mare. Dvornikov ar putea schimba asta.
Membrii NATO au spus clar că nu vor interveni direct, dar pe măsură ce atrocitățile cresc, la fel va crește și presiunea de a acționa. Publicul din majoritatea țărilor NATO se opun intervenției, dar este nevoie doar de câteva Bucia pentru a-și schimba atitudinea. Iar SUA, nu sunt nici ele niciodată departe.
Numirea lui Dvornikov pentru a salva ziua este ca o pasă de tipul Hail Mary (din fotbalul american – n.r.). Dar ratează esențialul. Chiar dacă brutalitatea lui Dvornikov poate pacifica cumva Ucraina, ea va convinge restul lumii să mențină sancțiunile, instituționalizând astfel efectele economice paralizante. Războiul economic este purtat de o coaliție globală masivă. Rusia nu era robustă din punct de vedere economic înainte de război, dar există unele afirmații că produsul intern brut al Rusiei se contractă cu 50%. Acest lucru poate fi exagerat, dar nu există nicio îndoială că lucrurile stau rău. Ca Rusia să „câștige” în Ucraina nu ar rezolva această problemă. Eventual, ar putea să o agraveze.
Cu Dvornikov gestionând Ucraina, Rusia trebuie să treacă de la o singură pasă Hail Mary la o a doua și mai mare. Singura modalitate de a câștiga atât în Ucraina, cât și de a scăpa de sancțiuni este de a crea o bază pentru negocieri și concesii reciproce. Pentru a face asta, Rusia trebuie să aibă o bază care să determine Occidentul să-și abandoneze regimul de sancțiuni – adică să aibă ceva de tranzacționat. Rusia nu poate impune sancțiuni echivalente și nici nu poate obține simpatia publicului față de Rusia. Lucrul acesta îi lasă o singură opțiune: să amenințe economiile occidentale prin amenințarea sistemului comercial.
Iar asta necesită o soluție militară. Rusia are peste 20 de submarine de clasa Kilo, submarine alimentate cu motorină, care nu au raza de acțiune și anduranța submarinelor cu propulsie nucleară, dar sunt totuși capabile să transporte atât torpile, cât și rachete de croazieră, ceea ce înseamnă că pot lansa atacuri de la distanță. Există o serie de puncte de sufocare care sunt critice pentru Vest – Strâmtoarea Danemarcei, Strâmtoarea Gibraltar și Golful Mexic sunt doar câteva. O lovitură demonstrativă ar închide comerțul și ar duce la creșterea primelor de asigurări, în timp ce marinele încearcă să determine amploarea desfășurării și a țintei. Scopul rușilor ar fi să-și demonstreze prezența, să rupă contactul și să se sustragă. Incertitudinea ar amenința comerțul.
Desigur, aceasta ar fi suprema pasă Hail Mary și totodată cea despre care scriu, întrucât din punctul meu de vedere reprezintă o preocupare principală a oricărei națiuni ostile care dorește să-și îmbunătățească poziția de negociere în raport cu SUA (sau orice națiune comercială). În cele mai multe cazuri, aceasta este o strategie dubioasă. Dubioasă este și aici. Scopul Rusiei poate fi el acela de a câștiga în Ucraina, dar asta nu îi va rezolva problema fundamentală. Poate obține negocieri economice doar cu pârghie, iar în acest moment are o pârghie economică mică. Singura soluție posibilă este să transforme acest lucru într-o pârghie militară. Având în vedere puterea marinelor SUA și NATO, aceasta este o speranță disperată, dar la fel este și numirea lui Dvornikov. Opțiunile bune se evaporă.
Eu cred că Putin, în cele din urmă, luptă pentru viața sa politică, iar asta îl face deschis față de Hail Mary. Deoarece nu așa ceva nu e nicidecum ceva discret, rămâne o alegere riscantă și extremă. Dar față de care pare să fie favorabil în acest moment – poate cu un motiv întemeiat. >>
