Cu ani în urmă, noi, la Geopolitical Futures (GPF), am anticipat că Statele Unite vor încerca să își reducă implicarea în Emisfera Estică. Cu excepția acțiunilor sale în Iran, președintele Donald Trump a acționat în mare măsură în această direcție, așa cum, potrivit modelului nostru, ar fi făcut orice președinte. Emisfera Estică trebuie acum să se adapteze unei noi realități: una caracterizată printr-o implicare mai redusă a Statelor Unite și, prin urmare, de necesitatea formării unor noi alianțe, scrie George Friedman, pentru Geopolitical Futures.
<< Deși procesul de creare a alianțelor avansează lent și anevoios în Europa, în Asia acesta se desfășoară mult mai fluid. Japonia și-a consolidat semnificativ capacitățile militare, iar Australia procedează la fel, adesea în colaborare cu Japonia. Obiectivul lor este să fie capabile să se apere împotriva unor potențiale atacuri ale Chinei fără a depinde de Statele Unite. Alte țări, precum Indonezia, Noua Zeelandă și chiar Vietnamul, au urmat aceeași direcție. Aceasta reprezintă o reacție rațională la retragerea treptată a implicării americane.
Un aspect esențial este că acest proces s-a extins și în India. Numai în această lună, prim-ministrul indian Narendra Modi a vizitat Japonia, Indonezia, Australia și Noua Zeelandă. El a încheiat acorduri privind cooperarea economică și, mai important, cooperarea în domeniul apărării. Cu câteva luni în urmă, președintele Vietnamului a vizitat India pentru a discuta subiecte similare și pentru a consolida legăturile de securitate deja existente.
India are, în mare măsură, o atitudine ostilă față de China. Cele două țări s-au confruntat în conflicte militare de-a lungul frontierei comune, iar tensiunile s-au amplificat și din cauza sprijinului militar acordat de China Pakistanului, principalul rival al Indiei. De asemenea, India se află în competiție economică cu China. Ea aspiră la un statut economic comparabil cu cel al Chinei, însă, până în prezent, nu a reușit să îl atingă.
Dimensiunea economică a acordurilor dintre India și Australia, Indonezia, Japonia și Noua Zeelandă, dacă acestea vor continua să se dezvolte, ar putea da naștere unui bloc economic extrem de puternic și unei bariere militare cu potențial semnificativ împotriva accesului Chinei la oceane. Faptul că Filipinele, care rămân ferm aliniate taberei americane, se află între Japonia și Australia contribuie și el la limitarea libertății de acțiune a Chinei.
Din perspectiva Statelor Unite, această evoluție a relațiilor din Asia – presupunând, din nou, că va continua – reduce nevoia ca SUA să fie principala forță de descurajare a Chinei. Rețeaua de alianțe aflată în curs de formare ar exercita presiuni asupra Chinei pe uscat, prin India și Vietnam, și ar putea, cel puțin teoretic, să impună un fel de blocadă navală. Chiar dacă această amenințare s-ar putea să nu se materializeze niciodată pe deplin, China nu își poate permite să o ignore.
O nouă rețea de alianțe i-ar oferi, de asemenea, Washingtonului o pârghie economică mai puternică în raport cu China. Economia chineză produce mai multe bunuri decât poate consuma pe piața internă. În consecință, China trebuie să exporte volume uriașe de mărfuri pentru a-și menține sănătatea economică, iar cel mai mare client al său rămân, în continuare, Statele Unite. Puterea economică considerabilă a statelor care ar putea alcătui această coaliție ar putea reprezenta pentru SUA o sursă alternativă importantă de importuri.
Trebuie avut în vedere că India este membră a Dialogului Cvadrilateral de Securitate, cunoscut în mod obișnuit sub numele de Quad, din care mai fac parte Statele Unite, Japonia și Australia. Această nouă coaliție, pe care recentele acțiuni ale lui Narendra Modi par să o prefigureze, este mult mai importantă decât Quad-ul, nu doar pentru că are și o dimensiune economică, ci și pentru că include Indonezia, stat care ar putea reduce și mai mult, ba chiar limita, accesul maritim al Chinei către Europa și Orientul Mijlociu. Într-un asemenea scenariu, China ar deveni dependentă de ruta transpacifică prin Canalul Panama sau de ruta care ocolește America de Sud.
Desigur, este posibil ca nimic din toate acestea să nu se concretizeze. Însă, uneori, schimbările majore se produc lent, astfel încât turneul asiatic al lui Modi ar putea fi privit drept începutul unei transformări fundamentale a sistemului internațional – o evoluție în care toate statele cu care s-a întâlnit au un interes direct. Dacă această transformare va avea loc, întrebarea esențială va fi dacă și Europa, o altă regiune afectată de noua strategie geopolitică a Statelor Unite, va evolua în aceeași direcție. Indiferent de deznodământ, ceea ce Narendra Modi pare să fi realizat poate fi considerat un moment cu adevărat istoric. >>
