<< Recenta vizită în Taiwan a președintelui Camerei Reprezentanților a SUA, Nancy Pelosi, a stârnit, probabil, indignare în China, care a răspuns arătându-și mușchii prin niște exerciții militare deloc subtile. Cele două chestiuni importante de aici sunt de ce a mers Pelosi pe insulă, în primul rând, și de ce îi pasă Beijingului suficient pentru a-și desfășura flota? >>, scrie George Friedman, pentru Geopolitical Futures.
<< Aspectul Pelosi este mult mai interesant, dar mult mai puțin important. Nu știm exact de ce a vizitat Taiwan. Unii susțin că a plecat din cauza opoziției ei de lungă durată față de încălcările drepturilor omului din China, înrădăcinate într-o bază electorală din ce în ce mai chineză din districtul ei. Alții susțin că ea a simțit că nu ar fi nimic de pierdut, dacă în noiembrie republicanii recâștigă Camera. Unele relatări susțin că a sfidat administrația Biden, în timp ce altele spun că a fost un agent al administrației. Un argument susține că administrația a considerat că o vizită provocatoare a unei persoane care, din punct de vedere tehnic, nu este din administrație și, prin urmare, poate fi negată, i-ar mișca pe chinezi în negocierile dintre SUA și China, arătând că SUA sunt pregătite să fie hotărâte.
Oricare ar fi cazul, vizita ei a declanșat un răspuns foarte zgomotos, dar destul de nesemnificativ din partea Chinei. Multe nave și avioane au tras o mulțime de muniții, niciuna dintre acestea nu a lovit Taiwan sau o navă ostilă. Răspunsul a demonstrat că China are, de fapt, o flotă, dar nu a arătat cum s-ar putea schimba echilibrul de putere dacă Beijingul, de exemplu, ar doborî o rachetă și ar forța un submarin american să iasă la suprafață.
Beijingul a emis avertismente repetate asupra Taiwanului, dar în timp asemenea avertismente își pierd sensul. Așa că au valorificat vizita lui Pelosi pentru a crește dramatic volumul avertismentului. Mărimea forței afișate și expresiile furiei Chinei au dat un sentiment de apocalipsă, generând spectrul puterii chineze și denotând intențiile Beijingului, pe care astfel de provocări ale SUA le-ar putea scoate la suprafață. De asemenea, a creat un sentiment în rândul americanilor, rezonabil sau nu, că China este o forță care s-ar putea să nu fie îngrădită. Pentru Beijing, miza era mică. Dacă nu reușea să livreze niciunul dintre aceste mesaje, pierdea puțin.
Mai important este faptul că China a anulat câteva dintre canalele de legătură dintre China și SUA, determinând Washingtonul să se plângă de închiderea lor și făcând astfel să pară că administrația are nevoie de ele. Acesta nu este un lucru minor. Exporturile reprezintă coloana vertebrală a economiei chineze. Cu toate tensiunile dintre Statele Unite și China, Statele Unite cumpără peste 17% din exporturile chineze, devenind cel mai mare cumpărător de bunuri chinezești. China trece printr-o criză economică semnificativă, una care este însoțită de acțiuni din ce în ce mai agresive împotriva oficialilor care nu respectă linia și îndură eforturi din ce în ce mai dificile pentru a găsi alți clienți. Președintele Xi Jinping se confruntă cu întrebări legate de administrarea sa, al cărei viitor ar putea fi dezvăluit la importantul Congres al Partidului, din noiembrie.
Pur și simplu, în acest moment Xi nu poate risca o rupere semnificativă cu Statele Unite. Nu are nicio pârghie cu care să pedepsească Statele Unite, din punct de vedere economic. Statele Unite, pe de altă parte, au cel puțin două: reducerea importurilor din China și amenințarea numeroaselor tranzacții exprimate în dolari. China este conștientă de faptul că prima linie a oricărui plan de luptă este utilizarea sancțiunilor economice, iar acum ar fi un moment deosebit de prost pentru ei. Este ultimul lucru de care Xi are nevoie înainte de reuniunea din noiembrie.
Desigur, este adevărat că un război asupra Taiwanului ar putea distrage atenția populației chineze de la problemele economice. Chinezii sunt patrioti și, prin urmare, ar putea fi bine pregătiți să accepte greutățile războiului. Și este cu siguranță posibil ca ei să vadă exercițiile militare ale lui Xi ca un semn de putere. Problema este că nu există nicio garanție că China va câștiga. China ar putea invada Taiwanul, ar putea face față unui răspuns american și ar putea câștiga prima bătălie, dar ar putea pierde războiul. Până acum, punerea în scenă din largul țărmurilor Taiwanului a fost măsurată și o repetiție, calibrată cu atenție pentru a nu declanșa un răspuns economic american. SUA au anulat chiar și un test de rachetă planificat, pentru a nu înfuria și mai mult China.
Pelosi a făcut gestul ei, sau administrația i-a cerut să o facă. China și-a făcut contra-gestul. Dar China care va intra în război cu SUA pentru Taiwan riscă o perturbare economică serioasă și o posibilă înfrângere, totul pentru o insulă care este un pas minor pentru ieșirea din Marea Chinei de Sud. S-ar putea întâmpla, dar nu pare că apetitul Chinei pentru pericol este mare. Nici al Americii. >>
