Articol tradus din „The Guardian”. Autori: Peter Beaumont și Ian Sample
Italia părea să se descurce foarte bine când focarul de coronavirus a început să se răspândească în afara Chinei.
După depistarea a trei cazuri, inclusiv doi turiști chinezi, la sfârșitul lunii ianuarie, pacienții au fost izolați într-un spital din Roma. Contactele au fost urmărite, iar țara a devenit una dintre primele din lume care au tăiat legăturile de transport cu China.
Sentimentul de încredere era palpabil. „Sistemul de prevenire instituit de Italia este cel mai riguros din Europa”, s-a lăudat premierul Giuseppe Conte la 31 ianuarie.
În realitate, așa cum a devenit clar în februarie, virusul circula neobservat în nordul Italiei prin alte lanțuri locale de infectare, după toate probabilitățile de la mijlocul lunii ianuarie.
De asemenea, se pare că s-a ivit o altă neînțelegere foarte importantă, de data aceasta între guvernul central și spitalele din nord.
Se referă la stabilirea protocoalelor adecvate pentru testarea cazurilor de febră și probleme respiratorii inexplicabile și dacă ar trebui testate persoanele care nu au nici o legătură aparentă cu China.
La 18 februarie, un tânăr de 38 de ani, în formă fizică bună, fără legături aparente cu China, s-a îmbolnăvit la Codogno. Și-a văzut medicul de familie și a vizitat spitalul local de mai multe ori, dar simptomele sale nu au fost identificate ca fiind rezultatul coronavirusului.
Cunoscut ca Pacientul Unu de către mass-media italiană, când a fost internat în sfârșit la spital, a fost testat după o întârziere de 36 de ore, pe care a petrecut-o în afara zonei de izolare. Până la acea vreme, el infectase mai mulți membri ai personalului medical și alte contacte pe o perioadă de mai multe zile.
Adam Kucharski, profesor asociat la Școala de Igienă și Medicină Tropicală din Londra, a declarat că răspândirea inițială a virusului în Italia „a arătat capacitatea ca acesta să devină un focar serios într-un timp foarte scurt.
„Mesajul este că, dacă aveți cazuri de transmitere nedetectată, dacă acest lucru nu este luat în serios, puteți ajunge foarte repede la cifre care vă pot copleși cu ușurință serviciul de sănătate. În mod ideal, trebuie să detectați focarele cât mai devreme. ”
Profilul de vârstă al populației Italiei pare, de asemenea, să fi făcut-o deosebit de vulnerabilă.
„Italia este o țară a bătrânilor”, a spus prof. Massimo Galli, director de boli infecțioase la spitalul Sacco din Milano. „Se știe că persoanele în vârstă cu patologii anterioare sunt numeroase aici. Cred că acest lucru ar putea explica de ce vedem aici cazuri mai grave de coronavirus. ”
Luarea timpurie a deciziilor
O mare parte din ceea ce știm despre răspândirea dramatică a virusului în Italia rămâne cu caracter provizoriu. Tot ce se poate spune sigur, așa cum s-a exprimat fostul premier Matteo Renzi, este că Italia a devenit cobaiul Europei.
Confruntați cu primele cazuri de răspândire a infectării în nord, autoritățile italiene au suspectat inițial că sunt legate de cazurile celor doi turiști chinezi din Roma care au vizitat Parma.
În continuare, autoritățile au luat măsura închiderii a 10 orașe legate de grupul inițial de cazuri din provinciile de nord Lombardia și Veneto. Închiderile pe plan local, care au început în aceeași zi în care pacientul 1 a fost confirmat ca fiind infectat, au fost salutate în anumite medii la acel moment, ca fiind rapide și decisive.
Cu toate acestea, potrivit unor critici ai abordării italiene, este posibil ca aceste decizii, care păreau sănătoase la începutul crizei, să fi dus în parte la problemele cu care se confruntă acum țara.
„S-au făcut greșeli, probabil, la sfârșitul lunii ianuarie”, a scris autorul Beppe Severgnini într-un editorial pentru New York Times la 2 martie. „Este posibil ca Italia să fi fost prost sfătuită să oprească zborurile către și dinspre China; acele zboruri ar fi oferit o indicație clară a celor care soseau din țara respectivă, facilitând controalele de sănătate.”
Pentru Christian Althaus, care studiază bolile infecțioase la Universitatea Berna din Elveția, problemele sus-menționate ale Italiei ar putea avea cea mai simplă explicație: că nu au avut ghinion.
„Puteți susține că au observat-o târziu, dar asta s-ar fi putut întâmpla și în altă parte”, a spus el. „După ce și-au dat seama ce se întâmplă, cred că au luat-o în serios. Prima blocare a fost alegerea corectă și probabil că așa a fost și extinderea acesteia la nivel național. Își dau seama că trebuie să reducă epidemia.
Mesaje confuze
Este mai puțin clar dacă prima blocare a fost subminată atât de dorința de a evita alarmarea și impactul economic inutil în centrul industrial al țării, cât și de o credință că focarul a rămas limitat.
În acest sens, este posibil ca mesajele politice confuze să aibă o parte de vină mai mare decât punctele slabe ale sistemului de sănătate din Italia. Știm acum și faptul că amploarea geografică a acestor carantine inițiale a fost mult prea limitată.
Pe măsură ce anxietatea s-a răspândit în orașele mai mari, inclusiv centrul industrial al Milano și centrul turistic al Veneției, mesajele politice au fost confuze.
Printre cei care au insistat pe mesajul „afaceri ca de obicei” s-a numărat Nicola Zingaretti, șeful Partidului Democrat de centru-stânga, care a călătorit la Milano pentru a se întâlni și saluta cu tinerii și pentru a-și consolida poziția. Zingaretti a anunțat în weekend că testele pentru virus i-au ieșit pozitive.
Pentru Elisabetta Groppelli, lector în domeniul sănătății globale la, Universitatea St George’s din Londra, un calcul complet este încă o problemă.
„Până când analiza genetică virală va arunca mai multă lumină asupra situației, este greu de spus exact de ce Italia a fost atât de grav afectată”, a spus ea. „Italia de Nord este centrul economic al țării, precum și un punct turistic și, prin urmare, se călătorește mult în regiune.
„Cu mai multe persoane care se deplasează constant și interacționează între ele, acest lucru ar putea oferi un context și mai amplu pentru răspândirea bolii”.
