Cum arată omenirea acum, în timpul pandemiei de coronavirus, și cum va arăta ea după ce toată această criză se va fi încheiat? La ce transformări cu ecouri la scară planetară ar trebui să ne așteptăm, care sunt pericolele și în ce măsură europenii au știut să profite de ultimii 30 de ani, în care democrația a câștigat teren pe continent?
Emil Hurezeanu, ambasadorul României în Germania, a vorbit despre toate acestea, luni, în emisiunea Marius Tucă Show, preluată și de Mediafax.
– Ce înseamnă viață pe vremea coronavirusului în Germania?
Cred că niciodată viața în Germania n-a semănat atât de mult cu viața în România, viața în America, și așa mai departe. Oamenii sunt singuri, dar împreună. În Germania sunt foarte multe cazuri. Se pare că Germania e în a doua treaptă a acestei rachete teribile. Izolarea este ceea ce caracterizează viața în lume.
– Germania se apropie de vârful pandemiei săptămâna aceasta. Și România se apropie.
Lumea este plină de profeţi, îi ascultăm pe toți pentru că nu știm ce se întâmplă. Germania de acum 35-40 de ani era o democrație solidă, construită după Al Doilea Război Mondial. Era o țară care devenise locomotiva economică a lumii.
– Germania de azi e o țară puternică, cu cea mai importantă economie din Europa. A traversat multe crize politice. În ce măsură după acest șoc umanitatea va continua și cum va reporni?
Există un nivel minim de comunicare cu date despre pandemie. Știm ce urmează, nu am depășit încă momentul maxim, de inflexiune, punctul de pe cardiogramă începe să coboare, nu putem sta liniștiți. Suntem în alertă până atunci. Suntem într-o măsură de asediu, suntem într-o stare de asediu radical, pretutindeni.Ce se întâmplă acum în lume este un subiect de film de groază. Suntem în acel moment în care, în nordul Italiei, se cânta din balcoane, un concert al rezistenței. Acum nu mai cântă și sunt în stadiul în care se numără coșciugele, de nervozitate. Nu ne-am confruntat niciodată cu asta. Trebuie să avem nervii tari. Secvența de acum două săptămâni din Lombardia are o faţă nouă azi. Oamenii nu mai cântă în balcon, ci au manifestări egoiste, puternic individualiste. Este momentul psihologilor, care ne spun cum este cu violența conjugală și că vor apărea divorțurile.
Nimic nu va mai fi la fel. Ne îndreptăm spre națiunile de altădată. Europa nu prea mai există, globalizarea cu atât mai puțin
– Vorbeai de globalizare. În ce măsură va dispărea?
Toate marile pandemii au migrat între țări. Ciuma de la jumătatea secolului al XIV-lea a venit pe drumul mătăsii, din China, a făcut o escală în nordul Marii Negre într-una dintre acele cetăți genoveze. Astăzi se spune că dereglarea climatică e una din cauze. Această molimă își va găsi remediul destul de repede. E una dintre marile încercări din generațiile postbelice. Viața economică a țărilor nu s-a oprit nici în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Vrem să credem că UE e mai mult decât ce ne-a oferit până acum. Nici germanii nu au măști sau echipamente. Primesc în schimb bolnavi din Franța, Italia. Germania se întreabă de ce trebuie să importe substanțe dezinfectante din China, ei nu au avut mentalitatea de a face stocuri. Odată cu globalizarea se bazau pe libera mișcare a mărfurilor.
De ce am renunțat la fabricile de echipamente? Nu e nevoie de stocuri, de hambare. Globalizarea reprezintă lanțurile de aprovizionare care se alimentează pe măsura nevoilor. Toți suntem acum într-o criză de medicamente, de aparate. Criza în momentul de față este dată și de ruperea lanțurilor de distribuție internaționale, ne vom întoarce la sistemul de producție intern. Dacă astăzi mergi într-o farmacie din Germania sau America și ceri un medicament, nu neapărat complicat, ți se spune să vii peste 4 ore.
Unii spun că centrul de putere, din acest motiv, se va muta în Asia. Eu nu cred. Eu cred în destinul Europei. Sunt crize pe care unii le depășesc mai greu sau mai ușor. Valorile Occidentului nu se vor risipi.
– Se spune că fiecare țară este pe cont propriu. Este adevărat?
Momentele tragice prin care trec generațiile (calamități, etc.) scot din om, de multe ori, ce e mai rău. Dar tot în om se ascunde îngerul salvator. Franța a ajutat Italia până a ajuns și ea în criză, statele UE s-au ajutat între ele. Italia a fost ajutată, la început de Franța, până când și Franța a intrat în tunelul acesta pandemic, iar Germania ajută cu bani și chiar pune la dispoziție spitale, paturi în spitale.
– Suntem asaltați de știri de senzație cum că vine sfârșitul lumii.
Era momentul să ne unim economiile mai ales acum, în aceste momente de criză. Germania e într-o altă fază și mulți spun că suntem în mijlocul liniștii dinaintea furtunii. UE e derutată, dar a deschis barierele. Acum era momentul să ne unim cu toții, să coborâm media de îndatorare. Italia își plătește greu datoriile. Dar iată că știm se ne despărțim la greu, dar haideți să ne unim acum când ne este greu. Datoria Olandei și Germaniei e să ajute și Italia. Nu au vrut, nu vor să își împartă chiverniseala cu Italia, Franța, Spania. Va fi o creștere astronomică a șomajului, a fost scoasă din priză economia. UE a pus totuși un fond la bătaie din care deja s-au alocat bani. UE a pus la dispoziție un fond de unde poate să dea 40 de miliarde de euro urmând că suma să crească. E posibil ca și UE să fie conștientă de pericolul mare, de criza existențială.
– Are UE nevoie de lideri excepționali? Care să vadă și să rezolve problemele care pot duce la destrămarea UE?
O lipsă de solidaritate și o disfuncționalitate gravă acum, la nivelul UE, s-ar putea să aibă repercursiuni politice comunitare majore și de nedepășit în anii care vin. Acum starea de urgență nu e o stare de urgență politică. Va trebui să ne răspundem cum țări precum China, Coreea, care sunt țări cu regimuri dictatoriale, au trecut mai ușor prin această criză. Vor întreba oamenii dacă nu e mai bine așa. Noi facem parte din Europa, unde individualismul, dorința de libertate, compatibiltățile cu francezii, cu germanii funcționează de secole. Disciplina nu face parte din cultură noastră.
Sper ca după această criză să nu se facă treceri către aceste regimuri dictatoriale. Am încredere în societatea românească. Am avut parte de o istorie în care insulele de progres au alternat. Societatea românească e o societate occidentalizată.
– Politicienii germani cum fac faţă acestei crize?
Făcând o comparație între Germania și România constat că sunt multe similitudini, mai mult decât în starea de normalitate.Politicienii sunt la fel și aici. Au mari îndoieli. Nu au început cu cele mai dure măsuri. Executivul devine important acum, nu partidele politice. Politicienii știu că în aceste vremuri este important executivul și procedează în consecință.- Nu văd nicio diferența între oamenii politici din Germania și oamenii politici din România. Mai toți, chiar și în Germania, spun haideți să ne ocupăm acum de infectați, de bolnavi, de doctorii noștri, de personalul medical și ei se îmbolnăvesc.
– Cum ți se pare presa? Cum vezi ce face presa?
Există o dimensiune predominantă a știrii a retoricii de război a comunicatului contondent și cu reacția actorilor: medici, polițiști. În Germania este un etaj superior de reflexie ca și în emisiunea dumneavoastră. Îmi lipsește o desprindere a acestui nivel de bază care este pământul mitraliat, bombardat cu statisticile distrugerii. Nu știm câte persoane infectate sunt în total pentru că nu există o testare comprehensivă.- Mă gândesc cu nostalgie la felul cum arătau emisiunile de televiziune sau paginile de politică internațională ale marilor cotidiane românești. Jurnaliștii mari făceam parte din sistemul democratic. Online-ul a produs peste tot dezastre atât pentru presa print cât și pentru televiziune. Cam câtă lume citea presă?Vor apărea alți oameni și vor fi alte așteptări. Va fi un moment zero. Păcat e că în acești 30 de ani de pace noi ne-am purtat că și cum pacea ar fi eternă. În Germania mor anual 25.000 de oameni din cauza gripei comune și sunt 10.000 de sinucideri. Sunt unii care relativizează și spun că pandemia de coronavirus nu este atât de periculoasă, dar coronavirusul acționează foarte rapid și nu are tratament momentan.
Vedem străzile pustii, orașele pustii, aeroporturile pustii. Așa ceva n-a mai existat niciodată în istoria omenirii.
