Imaginea de ansamblu. De ce a intervenit Rusia în Kazahstan – Foreign Policy

Sursa: www.mil.ru

„Într-un articol pentru Foreign Policy de săptămâna trecută, am expus cadrul pentru procesul decizional al intervențiilor militare ale Rusiei în spațiul post-sovietic. În acest cadru, am identificat cinci variabile principale care trebuie să existe pentru ca Moscova să decidă trimiterea forțelor militare:

  • 1). declanșatorul specific
  • 2). sprijinul din partea elementelor locale
  • 3) opoziția/reacțiile militare anticipate
  • 4) fezabilitatea tehnică a intervenției
  • 5) costurile politice și economice anticipate ale intervenției, cum ar fi sancțiunile

Folosind acest cadru, am prezis că o invazie militară pe scară largă de către Rusia în Ucraina este puțin probabilă în imediat, în ciuda acumulării de trupe și a retoricii agresive a conducerii ruse”, scrie Foreign Policy.

  • Un articol semnat de Eugene Chausovsky, nonresident fellow la Newlines Institute. Anterior, Chausovsky a fost analist senior pentru Eurasia la Stratfor timp de mai bine de 10 ani.

<< Cu toate acestea, remarcam și că există potențial de acumulări militare ruse și potențial de desfășurări în alte zone, în special „în țări care sunt mai prietenoase cu Moscova”. Iar săptămâna aceasta, tocmai o astfel de intervenție a avut loc, în Kazahstan, prin Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC) condusă de Rusia, care a desfășurat trupe pentru a potoli tulburările izbucnite pe 2 ianuarie, din cauza creșterii prețului combustibilului, tulburări care s-au răspândit și s-au intensificat rapid și cu violență în toată țara. Cu tulburările în desfășurare, cu traiectoria politică și de securitate a Kazahstanului neclară la momentul scrierii acestui articol, momentul și modalitatea de intervenție a Rusiei în țară oferă o perspectivă asupra calculului strategic al Moscovei și indicii privitoare la ce să ne așteptăm pe mai departe în regiune mai larg.

Intervenția Rusiei în Kazahstan este unică în comparație cu operațiunile militare anterioare ale Moscovei în fostul spațiu sovietic, cum ar fi în Georgia, în 2008, și în Ucraina, în 2014. Un aspect unic este implicarea OTSC, o alianță militară formată din Rusia și cei mai puternici aliați de securitate ai săi în spațiul post-sovietic, incluzând Armenia, Belarus, Kazahstan, Kârgâzstan și Tadjikistan. Spre deosebire de operațiunile Rusiei în Georgia și Ucraina, desfășurarea de trupe OTSC (majoritatea provenind din Rusia, dar și cu contingente mai mici, formate din membrii OTSC, Armenia, Belarus și Tadjikistan) a fost solicitată explicit de către președintele kazah Kassim-Jomart Tokaiev și nu împotriva voinței guvernului. În condițiile în care situația scăpa rapid de sub control, Tokaiev a simțit nevoia să obțină asistența OTSC pentru a securiza siturile și instalațiile strategice, inclusiv clădirile guvernamentale și aeroporturile din orașe cheie, precum Almaty, în timp ce forțele de securitate kazahe se puteau concentra pe gestionarea directă a demonstranților. Și într-adevăr, natura multinațională a intervenției este semnificativă, fiind drept prima desfășurare comună a forțelor OTSC din istoria de 30 de ani a blocului de securitate.

Dar raționamentul din spatele desfășurării de trupe, condusă de Moscova în Kazahstan, are paralele importante cu acțiunile militare ale Rusiei în Ucraina și Georgia. În cele din urmă, orice intervenție rusă în spațiul post-sovietic își are rădăcinile în imperativele geopolitice primare ale Rusiei: să mențină consolidarea politică internă, să se protejeze de vecinii adverși sau de puterile externe și să-și întărească influența în regiune, limitând-o în același timp pe cea a jucătorilor rivali. În timp ce în Georgia și Ucraina, Rusia a invadat pentru a submina guvernele pro-occidentale ostile intereselor sale, intervenția OTSC a Moscovei în Kazahstan este invers: sprijinirea unui guvern pro-rus care este aliniat strategic cu Kremlinul. Nu mai puțin important, Rusia dorește să transmită un mesaj că este dispusă să acționeze pentru a opri riscul izbucnirii unor astfel de tulburări violente și dezordine politică în alte state prietenoase cu Moscova, precum și, potențial, pe teritoriul rus însuși.

Astfel, raționamentul strategic mai larg pentru o intervenție rusă în Kazahstan a fost acolo. O astfel de desfășurare urmărește multe dintre elementele care fuseseră identificate anterior din cadru: declanșatorul a venit sub forma protestatarilor care au luat cu asalt clădirile publice, iar sprijinul elementelor locale a venit din cererea de intervenție a OTSC, formulată de Tokaiev, care, la rândul său, a indicat o fezabilitate tehnică și că nu va exista un răspuns ostil din partea armatei kazahe. Semnalele din Statele Unite și Uniunea Europeană au indicat că nu va exista o revenire economică sau politică semnificativă din partea Occidentului, ca răspuns la intervenția Rusiei. Drept urmare, Rusia a acționat rapid și decisiv pentru a trimite forțe OTSC, imediat după ce Tokaiev le-a solicitat. Fără acești factori, Moscova ar fi întârziat desfășurarea de trupe, ar fi făcut una mult mai mică sau chiar ar fi ignorat cu tact cererea.

Acest lucru nu înseamnă că intervenția Rusiei CSTO în Kazahstan nu va veni cu propriile sale probleme. Nici nu garantează succesul în realizarea obiectivului său, care este restabilirea ordinii publice și sprijinirea regimului kazah. În timp ce sprijinul local pentru intervenția Rusiei există la nivel guvernamental, în Kazahstan există totuși unele elemente, inclusiv mulți dintre demonstranți, precum și figuri din opoziție, care s-au declarat împotriva acesteia și ar putea decide să opună rezistență acum sau în viitor. Mai mult, participarea militară a statelor OTSC, cum ar fi Belarus, Kârgâzstan și Armenia – toate au avut propriile lor probleme cu tulburările sociale și politice – ar putea face acele țări mai vulnerabile la tulburări politice, în viitor. Și dacă forțele OTSC conduse de Rusia nu sunt în măsură să înăbușe situația și să restabilească ordinea în Kazahstan – și posibil în viitoarele puncte fierbinți din întregul OTSC – acest lucru ar putea dăuna grav propriei reputații a Kremlinului, atât acasă, cât și în spațiul post-sovietic.

În Kazahstan se află multe în joc în acest moment, atât pentru guvernul kazah, cât și pentru Rusia și aliații săi din OTSC – ca să nu mai vorbim de publicul kazah și de protestatarii înșiși. În timp ce Moscova s-a dovedit consecventă, în disponibilitatea sa de a folosi forța militară pentru a-și apăra poziția în fostul spațiu sovietic, astfel de intervenții sunt predispuse să producă urmări imprevizibile și cuprinzătoare. >>

Întrebarea corectă: Cât de mare vrea să fie Apple în TV?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here