<< Corespondenții militari și susținătorii „partidului războiului” din Rusia care odată condamnaseră aspru retragerea dezastruoasă din regiunea Harkov, s-au dovedit a fi surprinzător de reținuți de data aceasta, când a fost abandonat Hersonul. Angajații presei de stat, care dețin canale puternice de Telegram – Alexander Sladkov, de la VGTRK, Alexander Harcenko și Serghei Șilov, de la RIA Novosti – au întâmpinat în tăcere noua retragere. Dar și mai multe canale pro-război de Telegram și-au schimbat dramatic poziția: Alexander Koț, Vladlen Tatarski și alții nu mai condamnă retragerea trupelor ruse și comandamentul militar. Am studiat peste 40 de canale de Telegram cu audiență ale corespondenților militari, ideologilor războiului și altor „șoimi” ruși și vă spunem cum au reușit să „chimbe placa” în doar o lună. >>
- O analiză Novaia Gazeta.Europa
<< Herson nu este prima înfrângere majoră a armatei ruse în acest război. În urmă cu două luni, Forțele Armate ale Ucrainei au început să-și recucerească teritoriile. Pe 6 septembrie, a început o contraofensivă pe scară largă a Ucrainei în direcția Harkov. Majoritatea bloggerilor militari au refuzat, atunci, să susțină retragerea și au criticat comandamentul.
„Dumnezeu e martor, aici nu am încercat să criticăm niciodată și pe nimeni din structurile noastre de conducere. Dar în seara asta, cumva tot mă doare inima”, se adresa Zahar Prilepin comandamentului rus, pe 7 septembrie, pe canalul său de Telegram. „De ce o putere incredibilă, al cărei venit zilnic este estimat în miliarde, este lovită toată noaptea ca la Groznîi, în iarna lui 1995 sau la începutul primăverii lui 1996?”
Contraofensiva reușită a Forțelor Armate ale Ucrainei dusese la recuperarea de către Ucraina, în doar o lună, a localităților Balakleia, Izium și Liman. Bloggerii militari văzuseră în înfrângerile armatei ruse greșeli strategice ale comandamentului, pregătirea precară a trupelor și dezinformarea autorităților.
Drept urmare, în septembrie, cel puțin 30 de figuri majore pro-Kremlin din rândul bloggerilor militari, corespondenților militari și ideologilor războiului au publicat postări critice la adresa autorităților. Au fost repostate de 320.000 de ori și vizualizate de 16 milioane de ori, după cum reiese din calculele făcute cu ajutorul TGStat.
De data aceasta, autoritățile s-au pregătit mai temeinic pentru retragere. În octombrie, canalul de Telegram WarGonzo al corespondentului militar Semion Pegov a raportat că Ministerul Apărării întocmise o listă de canale și corespondenți militari care au „discreditat” armata rusă. Figurau acolo WarGonzo însuși, Rîbar sau canalele Kristinei Potupcik și al lui Iuri Podoliak.
Ulterior, canalul de Telegram, Mash, a relatat că Igor Strelkov, Vladlen Tatarski, Serghei Mardan, Igor Dimitriev, precum și autorul canalului Grey Zone, asociat cu Wagner PMC, riscă să fie acuzați de „discreditare”. Mash susține că cererea de verificare a canalelor fusese semnată personal de șeful Statului Major General, Valeri Gherasimov, iar motivul îl constituia criticile la adresa Ministerului Apărării.
Potrivit surselor Meduza din Administrația Prezidențială, în ajunul retragerii trupelor din Herson propagandiștii au primit ghiduri pentru abordare. În ele li se spune cum să explice predarea centrului regional, singura capitală regională din Ucraina capturată de armata rusă în timpul războiului.
A funcționat: în noiembrie, doar 15 canale de Telegram din eșantionul nostru au mai condamnat retragerea trupelor din Herson. Postările care condamnau predarea Herson au beneficiat de 3,5 ori mai puține repostări decât criticile acelorași bloggeri după retragerea trupelor ruse din Balakleia. Dacă în urmă cu două luni, aproximativ 30 din 40 de corespondenți militari cunoscuți condamnaseră acțiunile conducerii militare, mai puțin de jumătate dintre aceștia au mai vorbit negativ despre înfrângerea din Herson.
Corespondentul militar al VGTRK, Evgheni Poddubnîi, a numit retragerea o „necesitate militară”, iar bloggerul Vladlen Tatarski, care criticase recent comandamentul pentru o retragere „perfidă”, a îndemnat lumea să nu intre în panică.
Cel mai ilustrativ exemplu de „schimbare a plăcii” e cel al postărilor liderului Ceceniei, Ramzan Kadîrov. În octombrie, după capitularea de la Liman, îl criticase pe comandantul trupelor, generalul-colonel Alexander Lapin. Kadîrov a propus atunci retrogradarea lui Lapin la gradul de soldat, numindu-l pe comandant un mediocru, și a cerut introducerea legii marțiale în zonele de graniță. Această postare a fost citită de 8,7 milioane de oameni. O lună mai târziu, președintele Rusiei l-a revocat pe Lapin.
Însă pe 9 noiembrie, Kadîrov l-a lăudat pe generalul Serghei Surovikin pentru „decizia înțeleaptă și cu viziune pe termen lung”. Plecarea din Herson nu este o capitulare, ci o regrupare, sublinia acum Kadîrov.
În timpul războiului, canalele pro-ruse de Telegram s-au devenit o forță serioasă de informare. Audiența ideologilor războiului – Zahar Prilepin și Igor Strelkov – a crescut de la zeci la sute de mii de abonați, iar din 24 februarie, peste două milioane de oameni s-au abonat la unul dintre principalii reprezentanți ai „partidului războiului”, Ramzan Kadîrov. Același lucru este valabil și pentru corespondenții militari „obișnuiți”.
În același timp, spune experta independentă Oleksandra Prokopenko „partidul războiului”, ca entitate separată, nu există: „Aceasta este o licență jurnalistică, un construct inventat pentru a descrie oameni complet diferiți, care susțin public continuarea operațiunii din Ucraina. Nu cred că în spatele dramaturgiei (în jurul retragerii trupelor ruse din Herson – nr. red.) e mâna cuiva: unii scriu după manual, alții câștigă puncte politice, dar nu există niciun partid”.
Corespondenții militari nu au nicio influență reală asupra deciziilor politice. Singurii membri ai „partidului de război” care pot influența situația de pe front sunt oficialii de rang înalt, pentru care audiența este o modalitate de a-i arăta președintelui poziția și nivelul de sprijin.
„Nici acum, nici înainte, Putin nu era un mare fan în a acționa după cum îi dictează opinia publică. El nu urmează exemplul celorlalți”, spune Prokopenko. „Prin urmare, oamenii de stat de rang înalt, folosind instrumente media, îi amintesc de ei înșiși, de poziția lor, de poziția cititorilor lor față de președinte, intrând în rapoarte, recenzii de presă și recenzii ale canalelor de Telegram, care cu siguranță îi sunt livrate președintelui”. >>
