Analizele care sugerează iminenta înfrângere a președintelui Trump sunt distractive, iar detractorii săi confundă dorința cu realitatea atunci când consideră că America se află într-un punct semnificativ diferit decât cel în care era în urmă cu patru ani. Trei elemente atrag atenția, se arată într-un material de opinie publicat de Washington Post, sub semnătura lui Gary Abernathy.
În primul rând, Trump este înțepat regulat de mass-media pentru că a refuzat să poarte mască. Un articol recent din New York Times, referitor la dificila bătălie pentru aplicarea măsurilor anti-coronavirus în Ocean City, avea titlul: „Fac doar ce vor: puține măști la redeschiderea orașului de pe plajă”.
Probabil că titlul i-a alarmat pe mulți cititori, dar mulți alții și-au spus: „Bravo lor!” Cei dintre noi, care cred că economia a fost sleită inutil, s-au văzut consolați văzându-i pe acei cetățeni ieșind la plajă, cu sau fără permisiune. Americanii au văzut ce este și ce nu este Covid-19 și își stabilesc tot mai mult nivelul de precauție pentru ei înșiși.
O, dar nu acești oameni nu își riscă doar propria piele, suntem admonestați, ci îi pun în pericol, în mod egoist, și pe ceilalți. Da. Americanii se pun reciproc la risc, în fiecare zi, fie prin răspândirea bolilor, fie conducându-și mașinile, distribuind droguri mortale și alcool, interacționând cu multe alte pericole. Riscul face parte din viață. Măștile? Își au rolul lor. Iar atunci când Organizația Mondială a Sănătății și Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor se pun de acord care este acela, ne întoarcem la ele.
Între timp, refuzul lui Trump de „a se masca” îl pune rău cu mass-media, ceea ce îi energizează baza. Este o certitudine matematică faptul că nivelul de entuziasm al susținătorilor săi crește proporțional cu nivelul criticilor care i se aduc în mass-media. Ambele vor fi în afara graficelor (cu sondaje de opinie), până în noiembrie.
Al doilea pe listă vine Twitter vs. Trump. După ani buni de zgârieturi și dinți scrâșniți din partea stângii (și a multora de la dreapta) la adresa tweet-urilor lui Trump, Twitter i le-a ascuns și s-a autointitulat paznicul lui Trump. Este o decizie monumental de defectuoasă, asupra căreia a aproape sigur se va reveni, altfel va fi pusă în pericol derogarea legală din Secțiunea 230 a CDA, din 1996.
Mai sunt cei care nu au înțeles niciodată de ce platformele de social media nu ar trebui să fie responsabile pentru conținutul lor așa cum sunt ziarele, revistele și difuzorii tradiționalei Da, acest lucru ar reduce dramatic conținutul iresponsabil care bombardează rețelele sociale. Nu ar fi minunat? Le putem solicita, de asemenea, tuturor celor care din online să comenteze folosind numele lor reale sau asta e o responsabilitate prea mare?
Twitter și-a început noua activitate de poliție cu o primă alegere ciudată – opinia lui Trump potrivit căreia votul prin corespodnență ar duce la fraudă. Va începe Twitter să marcheze previziunile fiecărui utilizator? Nu. Twitter doar a demonstrat suspiciunea, existentă de multă vreme, că opinia conservatoare este mult mai aspru controlată de către giganții din social media. Este un alt subiect de campanie favorabil lui Trump.
În fine, moartea lui George Floyd în mâinile poliției din Minneapolis a fost condamnată universal, inclusiv de către Trump. Toată lumea – de la stânga, la dreapta și între ele – pare să înțeleagă faptul că uciderea lui Floyd a fost atroce. Chiar și în cele mai albe zone ale Americii rurale, sunt puțini cei care nu înțeleg de ce au avut loc protestele.
Însă protestele pașnice din mai multe orașe s-au transformat curând în demonstrații violente, care, pentru o parte dintre participanți, nu au avut, evident, nicio legătură cu moartea lui Floyd, alta decât că au fost o rampă de lansare pentru perpetuarea anarhiei și haosului. Diversele tweet-uri ale lui Trump încurajând răspunsurile în forță, urmate de comentariile sale fără echivoc din Rose Garden, de luni seară, au fost considerate insensibile, incendiare sau, desigur, rasiste.
Declarația lui Trump despre el însuși ca președinte al „legii și ordinii” este, fără îndoială, calculată, în stilul lui Richard M. Nixon, din 1968. Dar este totodată și dreaptă, în ochii a milioane de americani conservatori și sau cu înclinații conservatoare, care consideră că „legea și ordinea” este o responsabilitate evidentă a guvernului, mai ales când vine vorba de infracțiuni violente, iar nu un șuierat de câine rasist. O idee care se răspândește pe Internet, sub diferite forme, insistă că albii nu ar trebui să le spună negrilor cum să reacționeze. De fapt, oamenii, albi și negri, pot și ar trebui să le spună altor oameni, albi și negri, că protestele pașnice sunt binevenite, dar violența și distrugerea nu vor fi tolerate.
Americanii de toate orientările simpatizează cu protestatarii pașnici, dar dacă adversarii președintelui sunt percepuți ca apologeți ai revoltei și anarhiei, în timp ce Trump se poziționează ca protejând americanii împotriva violenței, câștigătorul din noiembrie este ușor de prezis – după cum o știe prea bine și Trump.
