La mijlocul lunii martie, când dezastrul generat de coronavirus în Europa abia începuse să mijească, iar în SUA ochiul furtunii încă nu ajunsese, George Friedman ridica, într-un articol scrise pentru Geopolitical Futures, problema contracarării pandemiei din celălalt unghi: al contradicțiilor interne pe care le aduc cu sine carantina și distanțarea socială. Pe de o parte pot fi o strategie bună pentru ținerea sub control a răspândirii infecțiilor, dar pe de alta se pot dovedi fatale pentru accesul oamenilor la bunurile necesare supraviețuirii.
Lanțurile de aprovizionare – căci despre ele vorbește aici fondatorul STRATFOR și Geopolitica Futures – „nu pot fi lăsate să se rupă, iar într-o oarecare măsură vor întreține răspândirea virusului”. Este un paradox cu care va trebui să ne obișnuim, sugerează Friedman.
Redăm, mai jos, articolul semnat de expertul în geopolitică:
Carantina și lanțul de aprovizionare
Comunitatea medicală globală pare să fi conceput o strategie de atenuare a coronavirusului care depinde în mare măsură de carantină sau de a limita contactul dintre persoanele infectate și potențial infectate, limitând astfel răspândirea virusului. Nimeni nu se așteaptă ca această strategie să elimine virusul, desigur. Speranța este să-l ținem sub control suficient de mult pentru ca acesta să se estompeze singur sau, după cum cred mulți experți, să moară în condițiile ostile ale vremii mai calde. Între timp, este posibil ca oamenii de știință să dezvolte un tratament mai eficient pentru boala pe care o provoacă.
Acesta e nivelul speculativ. Ceea ce știm sigur este că guvernele lumii fac ceea ce fac în speranța că mai târziu va fi mai bine decât acum. Nu este un plan irațional, dar vine cu costuri economice, iar acestea au implicații și asupra lanțurilor de aprovizionare. Bunurile necesare supraviețuirii noastre trebuie să bată cale lungă de la locul în care sunt produse până la casele noastre, iar fiecare pas parcurs de-a lungul acestui lanțul riscă să se descompună.
Pentru nevoile noastre, există trei lanțuri de aprovizionare indispensabile: alimente, produse farmaceutice și energie. Nevoia de hrană este evidentă. Incapacitatea de a obține produse farmaceutice pentru afecțiuni medicale preexistente ar putea ucide mai multe persoane decât coronavirusul în sine. Electricitatea este esențială pentru refrigerarea alimentelor și, eventual, produsele farmaceutice, permite fluxul de informații și gestionarea instalațiilor necesare din lanțul de aprovizionare. Benzina trebuie livrată pentru a putea să circule camioanele care distribuie alimente și produse farmaceutice. Există, fără îndoială, alte lanțuri de aprovizionare pe care le-am ratat, dar acestea sunt elementele esențiale.
Când soția mea și cu mine cumpărăm produse alimentare, comandăm online, astfel încât să fie gata de ridicare atunci când ajungem la magazin. În urmă cu două săptămâni (1-3 martie – n.r.), am reușit să plasăm o comandă pentru ridicare în aceeași zi. Făceam o aprovizionare pentru două săptămâni. Totuși, săptămâna trecută, am comandat online câteva bunuri suplimentare și a apărut un timp de așteptare de trei zile. Duminică (15 martie – n.r.), am încercat din nou, iar cel mai rapid timp pentru ridicare care ne-a fost comunicat a fost de opt zile. Am verificat pe Amazon, regele lanțurilor de aprovizionare, iar așteptarea lor în cazul unor alimente de bază și obiecte de uz casnic era între 5 și 10 zile. Iar unele articole nu erau disponibile.
Acest lucru înseamnă că există persoane care încep să se aprovizioneze și nu pot, deoarece creșterea inițială a cererii a copleșit stocurile din supermarketuri și a supraîncărcat lanțul de aprovizionare. Depozitele au, fără îndoială, o aprovizionare substanțială, iar sursele lor – procesatorii și alții asemenea – sunt capabili să obțină alimente de la producători. Lanțul de aprovizionare cu alimente este robust, dar am observat un ușor rateu din cauza cererii, care ar putea avea un impact în următoarele zile.
Problema este însă că lanțul de aprovizionare cu alimente și distanțarea socială, ca să nu mai vorbim de carantină, sun antagonice. În pofida automatizărilor, este nevoie tot de oameni care să livreze produsele către oameni. Depozitele încă angajează muncitori umani. Camioanele și încărcătoarele trec de la un nod în aprovizionare la altul. Lista continuă. Nu este vorba de faptul că ar fi ineficientă carantina, ci de faptul că ea contravine principiilor intenției sale.
Există un cost social în toate acestea. Cei săraci nu-și pot face provizii alimentare pe trei săptămâni. Apoi, întreaga imagine este complicată de capriciile lucrătorilor. Posibil ca forța de muncă să se contracte la toate nivelurile. Toate acestea implică disponibilitatea lucrătorilor care aleg să nu stea în carantină, în ciuda riscului la care se expun ei și familiile lor; e vorba totodată și de o structură rațională a cererii din partea unei societăți variate din punct de vedere economic, dar și de inevitabila furie care se produce sub presiune.
Și industria farmaceutică întâmpină asemenea probleme, iar eșecul sistemului ar fi un dezastru. Întreținerea centralelor electrice implică numeroase persoane, mai mult atunci când există o problemă. Necesită livrarea de combustibil de-a lungul conductelor care Să nu mai zicem de întreținerea instalațiilor de purificare a apei, a stațiilor de pompare și a tuturor celorlalte servicii esențiale).
Aș spune două lucruri.
În primul rând, o carantină totală este imposibilă, iar în al doilea rând, cu cât este mai agresivă carantina, cu atât presiunea este mai mare asupra lanțurilor de aprovizionare vulnerabile care susțin viața. Sistemele necesită personal, iar personalul nu poate evita contactul cu publicul.
Asta nu înseamnă că această carantină nu este o soluție rezonabilă. În condiții date, este singura soluție rezonabilă. Poate fi chiar eficientă odată cu căderea numărului de lucrători esențiali. Dar este important să rețineți că lanțurile de aprovizionare, oricât de rezistente, se pot rupe, și este nevoie de armate de lucrători pentru a le menține. Ciclul prevăzut de carantină se confruntă cu ciclul care menține lanțul de aprovizionare. Problema ține de matematica carantinei. De la ce punct încolo forța de muncă necesară menținerii acestor lanțuri de aprovizionare – și utilizatorii finali ai acestora – schimbă matematica. Presupun că s-au făcut calcule și că s-a înțeles faptul că aceste lanțuri de aprovizionare nu pot fi lăsate să se rupă, iar într-o oarecare măsură vor întreține răspândirea virusului.
