Imperialismul arctic al Rusiei: Resurse naturale păzite cu sisteme S-400

Rusia a desfășurat sisteme de apărare antiaeriană de ultimă S-400 în arhipelagul Novaia Zemlea din Arctica, regiune strategică unde în ultimii ani Kremlinul îşi întăreşte prezenţa în toate domeniile, informează AFP.

Sistemele S-400 au fost desfăşurate în acest arhipelag, situat între mările Barents şi Kara, pentru a înlocui sistemele S-300, mai vechi, a anunţat Flota de Nord, citată de agenţiile de presă ruse.  

Puterea de la Kremlin este în plin proces de întărire a infrastructurilor militare în Arctica, unde dispune de mai multe baze moderne care pot funcţia autonom şi de noi aerodromuri.

Regiunea arctică a Rusiei este situată pe Calea Maritimă de Nord și are o deosebită importanță strategică și economică, fiind cel mai scurt traseu dintre Europa și Asia. De la porturile europene din Marea Nordului sau cele ruseşti, precum Murmansk sau Arhanghelesk, până la Strâmtoarea Bering, această rută maritimă înglobează mările Oceanului Arctic de Nord, întinzându-se de-a lungul întregului ţărm nordic rusesc.

„Viitoarea sa bază strategică de resurse”

Schimbările climatice au mărit libertatea de navigație pe acest coridor strategic, deschizând rute anterior inaccesibile. La ora actuală, Rusia deține cea mai mare flotă din lume de spărgătoare de gheață capabile să opereze în apele extrem de reci ale Oceanului Arctic. Pe măsură ce calota glaciară se topește, resursele Oceanului Arctic intră în vizorul comerțului global. Iar Kremlinul pare, până la ora actuală, a fi în avangarda investițională a acestei noi „vânători de comori”.

Rușii depind covârșitor de resurse extrase, ceea ce face ca teritoriile sale arctice să fie privite la Kremlin drept „viitoare sa bază strategică de resurse”, spune Jonathan Markowitz, expert în relații internaționale din cadrul Universității din California de Sud.

Potrivit estimărilor, 30% din PIB-ul Rusiei provine din această regiune.

Moscova joacă cot la cot cu Beijingul

Dar Rusia nu joacă singură în această zonă a lumii, ci în tandem cu China, care are nevoie ca de aer de o rută mai scurtă din Asia în Europa pentru mărfurile sale. În prezent, artera comercială dintre Europa și Asia o reprezintă Canalul Suez, dar durata unui transport este cu zece zile mai lungă în medie decât ar dura prin Calea Maritimă de Nord, asta în eventualitatea în care această rută arctică va deveni complet practicabilă până în 2040.

Până atunci, Beijingul și-a pregătit terenul, investind masiv în infrastructura de gaz de pe coasta nordică a Rusiei.

Compania Novatek, al doilea extractor de gaze naturale din Rusia, anunța în iulie că, în ceea ce priveşte traversarea întinderilor de apă arctice, reușise performanța de a livra gaz Chinei în doar 16 zile, adică jumătate din timpul necesar pe ruta tradiţională via Canalul de Suez.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here