Autoritățile ruse se pregătesc să sărbătorească aniversarea invaziei pe scară largă a Ucrainei, iar la festivități vor fi prezenți membri ai Uniunii Ruse a Veteranilor din Afganistan (RSVA) și motocicliștii pro-Kremlin din clubul de motociclism „Lupii nopții”. La sfârșitul lunii februarie 2014, încă înaintea apariției „oamenilor politicoși”, aceștia au fost transferați în secret în Crimeea. Sarcinile turiștilor speciali includeau recunoașterea la sol, blocarea clădirilor administrative, a unităților militare ale Forțelor Armate ale Ucrainei și răspândirea de zvonuri privind o iminentă invazie a trupelor NATO și a detașamentelor din Sectorului de Dreapta. Sub amenințarea armei, acești militanți, împreună cu Girkin, i-au condus pe deputații locali în clădirea parlamentului pentru a vota organizarea unui referendum și au reprimat protestele, pentru a crea impresia unei aprobări universale a anexării. După aventura din Crimeea, 200 de oameni au primit medalii și certificate de onoare de la Putin (în iunie 2014, o listă secretă de distincții a ajuns în mass-media și a provocat un scandal puternic). The Insider care a fost, nouă ani mai târziu, soarta primilor ocupanți. Mulți dintre ei sunt deja morți, iar 26 sunt judecați. E drept, aceștia din urmă sunt din rândul celor care au putut să facă o carieră în politică și în afaceri.
Cum a început totul
Pe 28 februarie 2014, un aparat militar IL-76 cu numărul de înregistrare RA 76599 a decolat de pe aerodromul Cikalovsky. Avionul a zburat spre Novorossiysk, având la bord 200 de membri ai RSVA și motocicliști de la moto clubul „Lupii nopții”. Printre armele pasagerilor se numărau cinci automate Kalașnikov, cuțite, pumnale tip box și bâte de baseball. Unii nu avuseseră timp ajungă la punctul de întâlnire corect echipați, astfel că în avion li s-au oferit jachete noi, adidași și șepci de baseball. În Novorossiysk, grupul a fost îmbarcat pe nava flotei de la Marea Neagră, KIL-158, și dus în Crimeea.
Baza temporare a fost amenajată în sanatoriul Ialta, condus de președintele RSVA, Franz Klințevici, iar politologul pro-Kremlin, Serghei Markov, a preluat rolul de ofițer politic. Ei i-au anunțat pe cei sosiți că Crimeea era inundată de agenți de informații occidentali, că militanți ai „Sectorului de dreapta” urmau să atace la sol, iar trupele americane erau pregătite pe mare.
După prelucrarea ideologică a turiștilor speciali, aceștia din urmă s-au împărțit în mai multe grupuri și au fost trimiși în diferite orașe din Crimeea pentru a studia situația operațională și pentru a pune pe picioare mitinguri pro-ruse.
Protecția mitingului din Ialta i-a fost încredințată fostului luptător din grupul „Alpha” al FSB, Dmitri Galocikin (în lista de premii, figurează la nr. 49). Mai târziu, Galocikin și-a amintit cum Klințevici i-a convocat la Duma de Stat pe el și pe Oleg Ptașkin, membru al Partidului Rusia Unită, și le-a dat două ore pentru a se pregăti să fie trimis în Crimeea. „Și am adunat 200 de oameni de turiști”, s-a lăudat Galocikin.
La sfârșitul anilor ’90, Galocikin a lucrat ca gardă de corp pentru proprietarul NTV, Vladimir Gusinski, iar după represaliile la adresa companiei de televiziune, împreună cu foști colegi din FSB a început să facă lobby pentru crearea unei asociații profesionale a firmelor private securitate. În momentul sosirii în Crimeea, fostul cekist figura într-un inventar special al Ministerului Afacerilor Interne, pentru huliganism în birou uzând de petarde. La mitingul din Ialta, un detașament al lui Galocikin a bătut un tânăr scandând: „Crimeea este Ucraina!” Pentru participarea la capturarea Crimeei, Putin i-a acordat o medalie și o diplomă de onoare, iar cariera sa a urcat. Galocikin a devenit membru al Consiliului Central al Susținătorilor Rusiei Unite, a reușit să fie membru al Camerelor Publice și de Comerț și Industrie ale Federației Ruse, expert al Dumei de Stat, iar acum este membru al conducerii organizației „Ofițerii Rusiei”. În plus, potrivit unei surse The Insider din structurile de securitate ale capitalei, fostul „acoperișuri” fostul FSB-ist „protejează” aproximativ 50 de firme de securitate.
În februarie 2014, Oleg Ptașkin, cel menționat de Galocikin (nr. 6), conducea Direcția Consiliului Central al Susținătorilor din Rusia Unită. Anterior, lucrase ca jurnalist la NTV și producător artistic la Pervîi Kanal. Dar în 2009, „Mister Exclusiv” a fost disponibilizat. Atunci, Ptașkin și un alt jurnalist demis, de la Pervîi Kanal, Elhan Mirzoev, s-au baricadat în studioul postului de televiziune Ostankino și au cerut să fie reinstalați în funcții. În caz contrar, amenințau ei, își vor da foc. Instanța i-a dat câștig de cauză lui Ptașkin, dar curând acesta a fost ofertat să conducă departamentul de agitație și propagandă din mișcarea pro-Kremlin, „Garda tânără”, iar mai departe a urmat linia partidului.
În Crimeea, Ptașkin a condus un grup de propagandă anti-ucraineană și a lansat zvonuri despre iminenta apropiere a detașamentelor „Sectorului de dreapta”. Zelul său a fost remarcat, iar la întoarcerea acasă a condus oficiul de reprezentare al regiunii Ivanovo din Moscova, cu birou pe strada Novîi Arbat. Acum, jurnalistul ratat ocupă funcția de prim-adjunct al adjunct al orașului Dzerjinsky, în regiunea Moscovei.
După comanda specială din Crimeea, a urcat și luptătorul paramilitar de la Sterlitamak (nr. 123, apelativ de luptă, „Politicianul”) Ildar Reziapov. „Politicianul” a fondat Partidul veteranilor Rusiei și a participat la mai multe campanii electorale. E drept, fără prea mult succes. Dar Reziapov a devenit vedetă a emisiunii TV de propagandă „60 de minute”, la Evgheni Popov și Olga Skabeeva, comentând invazia din Ucraina din perspectiva dorită de Kremlin. Din când în când, aces fost luptător denunță în FSB și Ministerul Afacerilor Interne personalități culturale și cele mai vechi teatre din Moscova, căutând semne de propagandă LGBT în repertoriile lor. Întrebat de jurnaliști cine îl finanțează, Reziapov a declarat că oameni de afaceri simpatici.
Pe lângă Reziapov, au mai intrat în politică încă trei militanți: Ivan Doroghih (nr. 85), ales deputat în Podolsk; fostul polițist Viaceslav Stegalov (nr. 144), care a ucis un pieton, a devenit membru în Camera publică din Dolgoprudnîi; motociclistul Konstantin Karakovski (nr. 147) a condus satul de elită, Sneghiri, districtul Istra, regiunea Moscova. Mai mult, nimeni nu a fost deranjat de faptul că Konstantin Karakovski fusese implicat într-un dosar penal cu o diplomă falsă universitară. În plus, s-a adeverit că acest combatant înverșunat al Vestului merge în fiecare vară, cu soția, în Letonia, la Daugavpils, unde dețin apartamentul.
Camera Publică din Kaluga a primit un originar din Afganistan, pe Hostai Mubarak Șah (nr. 47). În tinerețe, a fost un clandestin, iar noaptea dezlipea afișe anti-guvernare. Apoi Mubarak a fost dus în URSS, unde a studiat la profesor și a fost recrutat de GRU. După trimiterea trupelor sovietice în Afganistan, Mubarak și-a turnat conaționalii care simpatizau cu mujahedinii, iar țăranii au vrut să-l execute pentru trădare. După căderea regimului pro-sovietic, a fugit în URSS și s-a stabilit în Kaluga, ca profesor de matematică la Liceul nr. 48.
Cu instalarea într-un loc nou el a fost ajutat de președintele RSVA, Franz Klințevici, care a servit în Afganistan ca traducător militar în detașamente de sabotaj ale GRU. În timpul deplasării în Crimeea, Mubarak Șah a dus muncă de convingere pe lângă tătarii Crimeei, pentru a- determina să nu se opună invadatorilor. Acum este un invitat frecvent în mass-media din Kaluga, iar în campaniile electorale face propagandă pentru Putin și Rusia Unită. Lucru curios, într-un interviu la postul Nika TV, Mubarak a spus că condamnă hotărât atunci când o țară o atacă pe alta. Totuși, pe sacou avea prinsă medalia Ministerului Apărării „pentru restituirea Crimeei”.
Până la comanda specială din Crimeea, antreprenorul particular Roman Mațulevici (nr. 7), avea închiriat, la Moscova, un mic pavilion comercial, pentru vânzarea de bere. Acum, el este asistent al prim-vicepreședintelui Consiliului de Miniștri al Crimeei și supervizează legăturile cu forțele de securitate locale. În timpul capturării Crimeei, Mațulevici s-a ocupat de aprovizionarea alimentară a Regimentului Miliției Poporului și s-a descurcat pe partea de informare a autorităților. A fost remarcat și adus în guvern, iar acolo a dobândit greutate.
Avocat, Judoka, vameș și scriitor
La numărul 83, în lista de premii, se află Evgheni Kurilov. La mitingurile din Crimeea, a mers în camuflaj și a scandat: „Nazismul și NATO nu vor trece!” Acum, Kurilov poartă un costum scump și lucrează la colegiul juridic, „Justiție și securitate”. În cel mai vizibil loc din birou tronează o diplomă de la Putin. „Experiența vastă în soluționarea pre-proces a situațiilor de conflict, în diverse domenii ale aplicării legii, îi permite lui Evgheni Kurilov, ca activist experimentat pentru drepturile omului, să apere pe deplin interesele clienților săi”, scrie și pe site-ul consiliului de administrație. Între timp, surse din cercurile juridice îl numesc pe Kurilov aproape primul „decident” judiciar al Moscovei.
Cu grijă păstrează o diplomă de la Putin și judoka Ilia Razumov (nr. 169), care a luat cu asalt Parlamentul din Simferopol. Întors din Crimeea, a participat la un turne, la Praga, în calitate de membru al veteranilor Rusiei la judo. Apoi, împreună cu conducerea echipei Ministerului de Interne la nivelul capitalei, a plecat în Statele Unite pentru Jocurile Mondiale de Poliție și Pompieri, câștigând argintul – cu toate că Razumov nu activase niciodată în poliție și avea la mână un certificat de angajat freelance al Ministerului Afacerilor Interne pentru Districtul Administrativ de Vest al Moscovei. Autoritățile ucrainene i-au informat pe europeni că sportivul s-a numărat printre invadatorii Crimeei, dar nu a existat nicio reacție.
În urmă cu doi ani, Razumov s-a mutat în Crimeea, iar acum conduce filiala din Alușta a clubului militar-patriotic Grifon, creat de veteranii GRU.
În 2014, un alt turist special, Valeri Galubauskas (nr. 139), lucra la Vama Briansk. Pe contul său, a postat o fotografie cu puști de asalt Kalașnikov, pe care turiștii le-au luat cu ei în Crimeea. Jurnaliştii s-au adresat parchetului cu o cerere pentru a afla de unde luase vameşul armele de foc. Procurorii au ignorat cererea, iar Galubauskas însuși, la lecțiile de curaj, le-a povestit școlarilor cum a salvat Crimeea de nazism.
În 2017, vameșul a fost pensionat și a rămas fără tratamentul gratuit ambulatoriu. El a dat în judecată centrul medical, iar în timpul întâlnirii a prezentat diploma și scrisoarea de la Putin. Dar judecătorul a luat partea medicilor.
Dar directorul general al Uzinei de turnare și mecanică (LMZ) din Noghinsk, Karen Arutiunian (nr. 184), a fost privat de călătoria specială în Crimeea: în martie 2020, pe aeroportul kievean, „Julianî”, polițiștii de frontieră nu l-au lăsat să intre în Ucraina. Iar o înțelegere comercială profitabilă cu parteneri ucraineni a eșuat. Cu toate că inamicii lui Arutiunian susțin că el nu fusese în Crimeea în 2014, el a fost inclus pe lista de premiere a RSVA.
Alți 56 de turiști speciali au intrat în afaceri. Unul a început să vândă băuturi alcoolice, altul s-a apucat de colectarea gunoiului, unul de servicii funerare, alții au înființat cluburi de luptă. E drept, majoritatea „eroilor” nu s-au descurcat în afaceri.
De exemplu, Alexandr Karpuhin (nr. 15), care le cere ofițerilor Forțelor Armate ale Ucrainei să se predea fără luptă, a condus 11 firme, înființate în regiunea capitalei, dar în 2019 aproape toate erau faliment. În același an, Iuri Shorban (nr. 45) a ajuns la ghenă, după ce a fondat Othodî.ru, o companie de ridicare a gunoiului în Kaluga. Vitali Hromenkov (nr. 118), care la un miting de la Ialta a pozat într-un crimeean recunoscător, a fondat Biznesprom și Noua companie de curățenie. A dat însă rapid faliment și i s-a intentat proces pentru credite restante. „Colegul soldăție” al lui Hromenkov, Konstantin Racikovski (nr. 172), s-a ocupat de pompe funebre, în capitală, dar nu a făcut față concurenței. Egor Fedorțov (nr. 185) a fondat Centrul de Arte Marțiale „Vitiaz”, din Noghinsk, dar din cauza lipsei de clienți, a trebuit să fie închis. Acum, a trecut la strângerea de bani pentru militarii ruși din Ucraina și cumpără quadrocoptere, șosete groase și chiloți.
În 2015, Vadim Ufaev (nr. 6) a condus curățătoria chimică „Fabricnîi dom”, din Tver, dar un an mai târziu a intrat în faliment. Evgheni Șubenkin (nr. 27) a fondat compania de securitate „Leghend”, în Penza, dar nu a rezistat nici măcar doi ani. Iar fostul parașutist Mihail Ceaikovski (nr. 119) s-a imaginat bancher și a înființat, la Moscova, compania de microfinanțare, Keșalot. Lucrurile au mers bine la început, dar în 2019 fiscul a descoperit nereguli financiare și biroul de credit a fost închis.
Trebuie adăugat faptul că ofițerul GRU Evgheni Kuzmenko (nr. 4) a fost atașat detașamentului de militanți din Bahcisarai. A absolvit Universitatea Militară din Regiunea Moscova, apoi a servit în unitatea militară 36184. Kuzmenko era din Bahchisarai și cunoștea orașul ca pe propriul buzunar. La sediul RSVA din pensiunea „Ialta” s-a mai aflat un personaj provenit din GRU – colonelul în rezervă Vladimir Koșelev (nr. 5). În Afganistan, el a fost comandant adjunct al celui de-al 411-lea detașament separat al forțelor speciale GRU, care a blocat rutele caravanelor din Iran. După pensionare, Koșelev s-a apucat de scris. Toți așteptau de la el o carte despre eroii anexării Crimeei, dar, se pare, nu a găsit textul și natura potrivite.
Spărgător, pirat al aerului, tâlhar și criminal
La un miting pro-rus, în Ialta, motociclistul Viktor Keller (nr. 142) și ofițerul FSB Galocikin i-au „alungat” pe ucrainenii care protestau. La sfârșitul anilor ’90, s-a mutat din Kazahstan la Piatigorsk, apoi s-a stabilit la Moscova. În 2004, Keller, împreună cu Piotr Jungers, un locuitor din Piatigorsk, au jefuit apartamentul Tatianei Pauhova, directoarea adjunctă a postului Kultura TV. Hoții au sustras o colecție de antichități de secol XVIII în valoare de 21 de milioane de ruble. Complicii au fost prinși și condamnați la opt ani de închisoare. În colonia penală nr. 6 de pe Teritoriul Stavropol, Keller a cooperat de bunăvoie cu administrația, iar patru ani mai târziu a fost eliberat condiționat. În libertate, a fondat organizația publică „Za Pravdu!” și a devenit un apropiat al liderului „Lupilor nopții”, Alexandr Zaldostanov (Chirurgul). Pentru participarea la anexarea Crimeei, Keller a primit o medalie și un certificat de onoare din partea președintelui, iar viața a început cu un cazier curat. Judecând după rețelele de socializare, acum fostul hoț îl vizitează pe Ramzan Kadîrov și a fondat organizația publică „Patria fără corupție”, la Kaliningrad.
Originar din satul Bolșoe Grăzlovo de lângă Serpuhov, Denis Podimkin (nr. 40) s-a remarcat în timpul capturării parlamentului Crimeei de la Simferopol. Până atunci, avusese o condamnare cu suspendare pentru că bătuse un bărbat și era inculpat într-un dosar penal pentru atac armat asupra bisericii moscovite Sf. Grigorie din Neocezareea. Potrivit documentelor de anchetă, la 15 octombrie 2013, Podîmkin, originar din Moldova, Alexander Dikusar, și Timur Ișmuhamedov, venit din Uzbekistan, au pătruns în biserică și au pus un pistol la capul unui tânăr preot, Mihail Golubev. Apoi, atacatorii și-au făcut mai multe selfie-uri în fața altarului și au bătut un cerșetor aflat la intrare. Raidul asupra bisericii ortodoxe a beneficiat de o largă acoperire în mass-media, iar serviciul de presă al Bisericii Ortodoxe Ruse a făcut chiar o declarație, spunând că atacatorii acționaseră la instrucțiunile centrelor islamiste din străinătate.
„Islamiştii” au fost reţinuţi rapid, dar în curând au fost eliberaţi pe cauţiune. În timp ce ancheta se prelungea, Podîmkin a plecat în Crimeea și s-a întors de acolo cu recunoștință din partea președintelui și cu o medalie. Anchetatorii nu au avut de ales decât să-l absolve pe „erou”. În urmă cu câțiva ani, Podîmkin a semnat un contract cu compania de mercenari Wagner și a luptat în „LPR” (autoproclamata republică Donețk – n.tr.). Recent, ar fi fost văzut printre wagneriții care recrutau prizonieri în coloniile penale din regiunea Pskov.
Când un membru al RSVA, Andrei Ivonin (nr. 48), s-a urcat la bordul unei aeronave militare, la Jukovski, el se afla pe lista federală de urmăriți, „pentru delapidare comisă pe o scară deosebit de mare, folosindu-se de poziția sa oficială, și abuz de autoritate oficială”. Împotriva lui Ivonin a fost deschis dosar penal atunci când a condus Rezervația Priokski, unde trăiesc zimbri. La Simferopol, împreună cu Igor Girkin, a comandat un detașament care bloca deputații în clădirea parlamentului. După ce s-a întors din Crimeea, Ivonin s-a prezentat în fața instanței, era amenințat cu 10 ani de închisoare. Dar amnistia a sosit la timp, iar dosarul penal a fost închis.
Un alt turist din Crimeea, Ghennadi Nikulov (nr. 143), a lucrat ca bodyguard pentru „Chirurg”. În biografia sa existase un dosar penal pentru tâlhărie, iar în 1997 a fost reținut pentru estorcare sub amenințarea armei. În regiunea Tver, bodyguardul a înființat clubul de motociciști Lupii Nopții și a avut activități patriotice cu tinerii. Cu toate acestea, în 2015, un tribunal din Kaliazin, la cererea autorităților de reglementare, a lichidat clubul motociclist. Motociclistul nu și-a pierdut busola și s-a dus în structurile de securitate, la fostul ofițer FSB Galocikin. Acum Nikulov își petrece cea mai mare parte a timpului în Crimeea și creează unități de autoapărare.
Un alt „erou” al capturării Crimeei, Viaceslav Pecerski (nr. 41), a reușit să scape de o pedeapsă cu închisoarea pentru crimă și huliganism. În Alușta, el a făcut campanie pentru Rusia, la referendum, și le-a promis bătrânilor locului o pensie de 1.000 de dolari pe lună. Unde locuiește acum Pecerski, nu a fost posibil de aflat. În cercurile infracționale ale capitalei s-a zvonit că în 2014 ar fi mers să lupte în „DNR” și ar fi căzut sub foc de mortier, împreună cu motociclistul Serghei Koptev. Pe site-ul Lupilor nopții am găsit o mențiune despre moartea lui Koptev, dar nu li despre cine a mai murit odată cu el.
În atenția justiției a intrat și „luptătorul împotriva nazismului”, Valentin Korșunov (nr. 96), care a condus clubul de fani Spartak. E drept, după Crimeea. În octombrie 2021, în timpul unui meci de fotbal dintre Spartak și Leicester, l-a bătut pe jurnalistul RBC Alexander Șcegolev. Pentru atacul asupra jurnalistului, Korșunov a fost amenințat cu până la 6 ani de închisoare, dar instanța din Tușinski a ținut cont de serviciile aduse Patriei și l-a condamnat la doi ani de încercare.
Alți 56 de „eliberatori” au fost trași la răspundere administrativă pentru conducere în stare de ebrietate și huliganism mărunt. Iar motociclistul Serghei Rjemovski (nr. 156), după deplasarea specială în Crimeea, a ajuns la închisoare pentru uciderea unui administrator. Potrivit verdictului Judecătoriei Tver, acesta a fost condamnat la 8 ani și 10 luni. O sursă din cercurile motocicliștilor a declarat, pentru The Insider, că Rjemovski luptă acum lângă Bahmut, ca membru al batalionului 2 de deținuți recrutați de Wagner, dar această informație nu a putut fi verificată.
O altă sursă a noastră, din RSVA, susține că aproximativ 30 dintre primii invadatori ai Crimeei sunt deja pe lumea cealaltă. Unii au fost uciși în Siria, alții în Ucraina, alții au murit din supradoză de droguri sau accidente auto comise în stare de ebrietate. The Insider a stabilit cu exactitate decesul a 12 militanți.
Cum au murit ocupanții?
De exemplu, în noiembrie 2014, un membru al RSVA, Pavel Sarkisian (nr. 177), s-a ciocnit cu, în Anapa. La înmormântarea lui Sarkisian, polițiștii rutieri au blocat jumătate din oraș, iar un semn memorial a fost instalat în piața care-i poartă acum numele. În 2015, deputatul de Tver Dmitri Lisicikin (nr. 161), care venise în Crimeea pentru a deschide o filială regională a Frăției de Luptă, a murit în urma unui atac de cord. În timpul cuceririi peninsulei, el a întocmit liste cu crimeeni pe care nu se poate une baza și le-a predat FSB.
În 2017, belarusul Aleksei Iaroșevici (nr. 160, nume de luptă „Gusenicika”) a căzut în ambuscadă, în Siria, luptând în rândurile Wagner, după Crimeea. În 2018, Alexander Fetisov (nr. 3), care a condus filiala locală a RSVA, a murit în Briansk. La Tula, a murit fostul ofițer de informații militare, Evgheni Kutepov (nr. 106). În Crimeea, el a condus grupuri de observatori la referendumul fals de anexare a peninsulei la Rusia.
Cartierul general al lui Klințevici din Ialta a fost păzit de Roman Hoper (nr. 82), condamnat anterior pentru furt. După Crimeea, el a devenit fondatorul nominal a opt firme de o zi, prin care s-au efectuat încasări. Pe 19 octombrie 2019, lângă orașul Strunino, Regiunea Vladimir, Hoper a murit sub roțile unui tractor.
În iunie 2020, „lupul nopții”, Ivan Karanov (nr. 158), care a organizat un spectacol de biciclete la Sevastopol, a murit de insuficiență cardiacă, iar în Siria, Kirill Salo (nr. 106), care semnase un contract cu Regimentul 45 Aeropurtat, a fost aruncat în aer de o mină. În același an, Tagir Cekușin, cel mai în vârstă de pe lista premiaților, a murit de pneumonie (nr. 126). În ultimii ani, a mers prin școlile din Moscova și le-a vorbit copiilor despre eroii care au adus Crimeea înapoi în matca patriei.
În august 2021, a murit Serghei Zațarenko (nr. 33), luptător în compania de recunoaștere „Vitiaz” a Ministerului Afacerilor Interne și care, după Crimeea, a preluat postul de șef adjunct al serviciului de securitate al Federația de hochei pe gheață a Rusiei. În februarie 2021, după o lungă boală, a murit Timur Boronov (nr. 134), care îi condusese pe militanții RSVA din Balaklava. Iar în septembrie același an, Igor Novikov (nr. 109), care a fost dus în Crimeea în calitate de genist, a murit subit la Briansk. După doar câteva luni, a început invazie rusă la scară largă.
