În timpul celui de-al doilea său mandat, Donald Trump s-a alăturat unui lung șir de autocrați care ajung la putere prin alegeri doar pentru ca apoi să erodeze democrația, având ca obiectiv final instalarea unui regim autoritar. Însă multe aspecte ale primului său an după revenirea la Casa Albă seamănă mai degrabă cu consecințele unor lovituri de stat, notează Project Syndicate.
<< Fiecare autocrat aspirant care preia puterea într-o societate liberă recurge la măsuri și metode consacrate pentru a delegitima și, în cele din urmă, a învinge democrația. Președintele SUA, Donald Trump, nu face excepție. Dar administrația Trump adaugă și propria-i notă manualului autocratic, prin trei „inovații” care nu au paralele în rândul autocraților contemporani care au ajuns la putere prin alegeri.
Calea autocratului
Autoritarismul poate fi definit drept extinderea autorității și puterii personale a executivului, în detrimentul celorlalte ramuri ale guvernării, în special a sistemului judiciar. Instituțiile statului devin instrumente prin care liderul își pedepsește dușmanii, își gestionează problemele financiare și juridice personale, acumulează avere privată și își consolidează puterea. Primatul acestor obiective explică de ce autocații prețuiesc loialitatea mai mult decât competența sau experiența. De la președintele rus Vladimir Putin și președintele turc Recep Tayyip Erdoğan la prim-ministrul ungar Viktor Orbán și până la Trump, autocrații își populează cercul interior cu membri ai familiei, lingușitori și apropiați, nu cu oficiali capabili.
Scenele care se desfășoară acum în Statele Unite amintesc de istoria regimurilor autoritare, inclusiv a juntelor militare. Trupe patrulează pe străzi, iar forțe de securitate ale statului, mascate, ridică oameni și îi „fac dispăruți” în închisori interne și externe. Cu unități ale Gărzii Naționale formând „forțe de reacție rapidă” pentru „controlul mulțimilor” la cererea Pentagonului și cu Serviciul de Imigrare și Vămi (ICE) mărindu-și cheltuielile anuale pentru arme de foc, armuri și arme chimice cu 600%, un „război etern” intern împotriva cetățenilor americani pare probabil.
Ca orice regim autocratic, administrația Trump are nevoie de o presă obedientă, care să promoveze narațiunile aprobate de guvern și să minimalizeze relatările nefavorabile, inclusiv dovezile privind incompetența sa în materie de politici economice. Un astfel de mediu mediatic este creat parțial prin colaborări care facilitează capturarea mass-media, precum achiziția CBS News de către David Ellison, fiul miliardarului Larry Ellison, susținător al lui Trump.
Intimidarea contribuie și ea: The Washington Post, deținut de fondatorul Amazon, Jeff Bezos, nu mai publică opinii care nu se aliniază principiilor aprobate de administrație privind „libertățile personale și piețele libere”, iar ABC News a plătit 15 milioane de dolari pentru a soluționa un proces de defăimare fragil intentat de Trump. Acesta continuă să apostrofeze și să insulte reporterii care îl contestă și amenință cu retragerea licențelor de emisie în cazul unei mediatizări nefavorabile. Între timp, Pentagonul a tăiat accesul oricărui jurnalist care a refuzat să semneze un angajament de a nu raporta niciun fel de informații „neautorizate”.
Un alt element familiar al proiectului autoritar al lui Trump este legitimarea extremismului și a rasismului. Trump l-a găzduit la Mar-a-Lago, în 2022, pe suprematistul alb Nick Fuentes, admirator al lui Hitler, și a publicat în 2024 un videoclip care sugera că un vot pentru el era un vot pentru instaurarea unui „Reich unificat”. Apropiați ai lui Trump, precum Elon Musk, fostul strateg-șef al Casei Albe Steve Bannon și oficialul de rang înalt al Poliției de Frontieră Gregory Bovino, au executat în public saluturi în stil nazist.
Liderii în ascensiune ai Partidului Republican preiau cu entuziasm această mantie extremistă. În octombrie, Politico a publicat o conversație pe Telegram în care funcționari republicani tineri și de vârstă mijlocie foloseau insulte rasiale, glumeau despre viol și discutau despre trimiterea adversarilor politici în camere de gazare. Vicepreședintele JD Vance a tratat mesajele drept „glume proaste”.
Acest lucru este cu atât mai îngrijorător cu cât, deși cultul personalității pentru liderii autoritari depinde de ceea ce se numește TINA – abrevierea în engleză pentru „nu există alternativă” la conducător –, vârsta înaintată a lui Trump și apraentul său declin fizic și cognitiv au făcut ca problema succesiunii să devină esențială pentru mișcarea Make America Great Again (MAGA). Arhitecții Project 2025 – care a schițat de fapt agenda celui de-al doilea mandat al lui Trump – precum și naționaliștii creștini, aliatul lui Musk, Peter Thiel, și alți actori importanți au investit masiv în Vance, în speranța că acesta poate duce mai departe autocrația americană. Dar Vance este impopular în afara nucleului dur MAGA și pare puțin probabil să câștige alegeri prezidențiale libere și corecte în 2028 contra unui candidat democrat.
Majoritatea autocraților de astăzi continuă să organizeze alegeri, dar manipulează sistemul astfel încât opoziției să-i fie foarte greu să câștige (ca în Turcia și Ungaria) sau refuză să părăsească funcția dacă pierd (Venezuela). Însă, având în vedere limitările lui Trump, Statele Unite ar putea cunoaște o accelerare a diminuării puterii electoratului sau chiar suspendarea alegerilor prin declararea legii marțiale sau a unei alte forme de stare excepțională. Trump a evocat deja ideea de a pune capăt alegerilor. „Peste patru ani, nu va mai trebui să votați”, le-a spus Trump susținătorilor creștini la un eveniment de campanie din 2024. „O să o aranjăm atât de bine, încât nu va mai trebui să votați.”
Un ritm amețitor
Aceasta ne aduce la prima dintre inovațiile autocratice ale lui Trump: viteza, amploarea și dimensiunea transformării Americii. În doar câteva luni, Trump a produs schimbări bruște și radicale în politica economică și comercială a SUA; a răsturnat poziții de lungă durată în politica externă, alianțe și aranjamente de informații; și a declanșat operațiuni ale ICE care perturbă viața de zi cu zi atât a cetățenilor americani născuți în SUA, cât și a imigranților.
Alți autocrați contemporani care au ajuns la putere prin alegeri, inclusiv Erdoğan, Orbán și Putin, nu au creat un nivel comparabil de tulburare în primul lor an de mandat. Așa cum a observat și Anne Applebaum de la The Atlantic, primul an al lui Trump seamănă mai mult cu momente de schimbare a regimului, consecințele unor lovituri de stat reușite sau represiuni care urmează eșecurilor acestora (cum a fost tentativa militară din 2016 împotriva lui Erdoğan).
Acest Blitzkrieg a fost posibilă parțial datorită Project 2025 al Heritage Foundation. În timpul președinției lui Joe Biden, arhitecții proiectului au funcționat ca un fel de guvern paralel, planificând distrugerea instituțiilor democratice și ocuparea funcțiilor guvernamentale federale cu o „armată” de operativi atent selecționați, care urmau să fie „activați” în prima zi a celui de-al doilea mandat al lui Trump. Sarcina lor: să transforme cultura politică și de guvernare a Americii spre autoritarism.
Autocrații gândesc în mare și pe termen lung. Persoanele care modelează acum politica americană – precum organizatorul principal al Project 2025, Russell Vought (actual director al Office of Management and Budget), și adjunctul șefului de personal de la Casa Albă, Stephen Miller – știu că este esențială crearea unui aparat administrativ obedient. Acest lucru explică epurările făcute de administrația Trump în rândurile angajaților federali din sectorul militar și civil, inclusiv din Departamentul de Justiție. Numai prin ștergerea experienței profesionale și a memoriei instituționale din guvern pot ei crea un aparat administrativ favorabil practicilor autoritare – un nou „stat profund” care să rămână în vigoare mult timp după plecarea lui Trump.
Oligarhul, la conducere
Atacul lui Trump asupra democrației americane a fost facilitat și de alianța sa cu Musk, cel mai bogat om din lume, și de crearea Departamentului pentru Eficiența Guvernamentală (DOGE), aflat sub supravegherea lui Musk. În mod obișnuit, oligarhii operează în afara guvernului, achiziționând proprietăți media sau financiare pe care le pot folosi în sprijinul autocratului. Dar Trump l-a transformat efectiv pe Musk – care investise masiv pentru a-l ajuta să fie ales – în co-lider al său.
În primele săptămâni ale președinției lui Trump, Musk a luat cuvântul frecvent la ședințele Cabinetului și în Biroul Oval, inclusiv în fața presei, și s-a întâlnit cu șefi de stat străini, precum prim-ministrul indian Narendra Modi. Musk a fost atât de proeminent în această perioadă încât revista Time l-a înfățișat în spatele biroului Resolute al președintelui pe coperta din februarie 2025.
Implicarea lui Musk în guvern a depășit însă limita spectacolului. Ca șef al DOGE, Musk a obținut acces la sistemele de date ale SUA, iar operativii săi au adoptat metode ilegale specifice schimbărilor de regim. Asemenea soldaților care execută o lovitură de stat, aceștia au ocupat clădiri guvernamentale, uneori blocând accesul membrilor Congresului; au concediat mii de angajați guvernamentali după ce i-au împiedicat să intre în propriile sisteme informatice; și au îndepărtat fizic oficiali care încercau să îi oprească să pună mâna pe proprietăți digitale.
Scopul real al DOGE nu a fost niciodată „creșterea eficienței”, ci crearea unei „baze de date centralizate unice, cu cantități uriașe de informații personale despre milioane de cetățeni și rezidenți ai SUA”, care putea fi folosită pentru supravegherea guvernamentală și pentru antrenarea sistemelor de inteligență artificială. Pentru Musk, activitățile DOGE au reprezentat, de asemenea, o oportunitate de a desființa agenții care amenințau companiile sale cu investigații și amenzi și de a orienta afacerile guvernamentale interne și externe către produsele sale.
Musk a părăsit public DOGE în luna mai, iar „departamentul” centralizat a fost recent desființat. Însă agenția continuă să opereze clandestin în sute de agenții, birouri și departamente ale guvernului SUA. Multe state americane au o unitate DOGE: în Idaho, peste 70 de departamente, birouri, programe și comisii sunt avute în vedere pentru reduceri, începând din noiembrie. Vought, în care se intersectează Project 2025 și DOGE, promite acum să facă schimbările DOGE permanente.
Această combinație de furt de date și infiltrare a statului nu are precedent. Tiranii actuali și cei aspiranți din lume au multe de învățat din ea.
Adversarii Americii, măreți din nou
„Dacă ai un președinte inteligent, ei nu sunt dușmani”, a spus Trump despre Rusia, China și Coreea de Nord la un miting de campanie în Virginia, în iunie 2024. „Îi vei face să devină mari”. Trump face cu siguranță asta: prin distrugerea sistematică a fundațiilor prosperității, prestigiului și bunăvoinței SUA în lume, el contribuie la declinul puterii americane, atât hard, cât și soft, ceea ce va avantaja autocrațiile străine pe care le admiră atât de mult. Aici se află a treia inovație autocratică a lui Trump.
Mulți dintre cei mai notorii dictatori ai lumii și-au condus țările către ruină, prin reducerea asistenței publice (Augusto Pinochet în Chile), prin însușirea de fonduri pentru ei și apropiații lor (Mobutu Sese Seko în Congo, Muammar el-Qaddafi în Libia și Putin), sau prin angajarea în războaie catastrofale sau campanii revoluționare (Benito Mussolini, Adolf Hitler și Mao Zedong). Însă administrația Trump este neobișnuită prin angajamentul său aparent de a distruge pilonii prosperității pe termen lung a Americii – educația, sănătatea, cercetarea și politica climatică – și de a decima încrederea în SUA și bunăvoința față de acestea în străinătate.
Deși aproape toți autocrații politizează știința și medicina, majoritatea acționează treptat pentru a schimba cadrul instituțional în care se practică aceste discipline. Naziștii nu au creat Reich Ministry for Science, Education, and Culture decât în mai 1934, la mai mult de un an după ce Legea de Învestire i-a acordat lui Hitler puteri nelimitate. În schimb, Trump a aplicat aproape imediat o „bilă de demolare” asupra capacității științifice a Americii după revenirea la Casa Albă, reducând finanțarea federală pentru cercetare și limitând activitatea celor mai prestigioase instituții americane, precum National Institutes of Health. Chiar și cercetările privind cancerul la copii au rămas fără finanțare.
Hotărârea fanatică arătată de oficialii lui Trump în acest proces seamănă cu mentalitatea funcționarilor fasciști și comuniști, inclusiv a celor care au implementat devastarea științei și medicinei chineze de către Mao în timpul Revoluției Culturale. Robert F. Kennedy Jr., secretarul sănătății și al serviciilor umane al lui Trump – care susține adesea medicina alternativă în detrimentul științei legitime – a orchestrat plecarea aproape unui sfert din departamentul său (20.000 de angajați) în doar câteva luni.
„În rafale rapide”, administrația Trump a „concediat echipe mari de oameni de știință, a oprit mii de proiecte de cercetare și a propus reduceri substanțiale de cheltuieli pentru studii noi”, a relatat The New York Times în august, adăugând că reducerea bugetară propusă de 44 de miliarde de dolari pentru anul viitor ar fi „cea mai mare scădere a sprijinului federal pentru știință de la al Doilea Război Mondial”. Știința a fost „de mult timp un factor esențial al preeminenței globale a SUA”, scrie jurnalistul Guardian, Robert Tait, și trebuie distrusă.
Această inițiativă, împreună cu reducerea mai largă a influenței soft-power a Americii și retragerea din leadership-ul global, creează condițiile pentru ca doctrina „multipolarității”, promovată de autocrați precum Putin și președintele chinez Xi Jinping, să aibă succes. China intervine deja pentru a umple golurile lăsate de SUA ca producător de energie curată și partener comercial. În acest sens, China este cea pe care MAGA o „face mare.”
La fel ca și în cazul celorlalte inovații ale lui Trump, efortul de a demonta prestigiul și puterea SUA pare conceput pentru a obține rezultate cât mai rapid posibil, indiferent de costurile umanitare. Distrugerea USAID de către Musk – agenție care a salvat aproximativ 92 de milioane de vieți în ultimele două decenii – arată cât de mari pot fi aceste costuri.
Dhruv Khullar, medic și profesor la Weill Cornell Medicine, descrie pe bună dreptate ca „subversiune” atacurile administrației Trump asupra formării medicale și a inovației biomedicale. Acesta este termenul potrivit și ar trebui aplicat mai larg. Pe măsură ce administrația Trump, susținătorii săi politici și aparatul lor ideologic lucrează neîncetat pentru a distruge stabilitatea SUA și bunăstarea americanilor, ei nu fac doar să accelereze tranziția țării de la o societate liberă la o autocrație. Este vorba despre un efort holistic de a doborî o superputere. >>
