Războiul, condițiile meteorologice și întreruperile neplanificate ar putea împinge din nou prețurile gazelor la niveluri foarte ridicate, notează The Economist.
<< La 28 iunie, Hlaitan, un superpetrolier încărcat cu gaz natural lichefiat (GNL), a plecat din Freeport, Texas, cu destinația Franța. Aproape imediat însă și-a schimbat ruta. TotalEnergies, compania care închiriase nava, primise o ofertă mai avantajoasă din Asia. Potrivit Kpler, o firmă specializată în date și analiză de piață, Hlaitan urmează să ajungă la noua sa destinație pe 1 august.
Astfel de situații au devenit obișnuite. Cumpărătorii din Asia, unde o vară toridă alimentează puternic cererea, îi depășesc constant pe europeni la licitațiile pentru încărcăturile americane de GNL. Navele care transportă gaz natural lichefiat sunt redirecționate într-un număr record. Între timp, în Europa, rămasă în plan secund, depozitele de gaze, golite după o iarnă rece, sunt umplute doar în proporție de 47% – cel mai scăzut nivel înregistrat în această perioadă a verii din ultimii 15 ani.
La originea acestei situații se află reducerea livrărilor din Qatar, în mod obișnuit principalul furnizor de GNL al Asiei. De când Statele Unite și Iranul au convenit, la mijlocul lunii iunie, să redeschidă Strâmtoarea Ormuz, doar 11 nave transportatoare de GNL au traversat această rută maritimă – mai bine decât niciuna, dar echivalentul traficului normal pe doar trei zile. La 7 iulie, Statele Unite au lovit Iranul, ca represalii pentru atacurile iraniene asupra unor petroliere, inclusiv asupra unei nave care transporta GNL cu o zi înainte. Președintele Donald Trump a revocat, de asemenea, derogarea care permitea Iranului să își vândă petrolul și a declarat că armistițiul cu Iranul este „încheiat”.
Spre deosebire de prețurile petrolului, care, în pofida unei creșteri generate de recentele ostilități, rămân cu mult sub maximele atinse în timpul războiului, prețurile gazelor naturale sunt în continuare cu 48% mai mari în Europa și cu 62% mai mari în Asia decât în luna februarie. Analiștii se așteaptă ca exporturile din Qatar să revină la niveluri normale până în septembrie, exact la timp pentru ca Europa să își refacă stocurile înainte de iarnă. Totuși, un scenariu mult mai nefavorabil rămâne încă plauzibil.
Războiul cu Iranul a privat piața mondială de aproximativ o cincime din fluxurile sale de GNL. De asemenea, conflictul a distrus 17% din capacitatea de export a Qatarului, iar refacerea acesteia va dura ani de zile. Repunerea în funcțiune a instalațiilor care au supraviețuit necesită, la rândul ei, timp. Chiar dacă prețurile mai ridicate au atras pe piață livrări suplimentare din Africa și Australia, iar cererea a fost redusă de măsurile de economisire a energiei adoptate de țările asiatice, de amânarea achizițiilor de către consumatorii industriali și de repornirea centralelor electrice pe cărbune, până la sfârșitul anului 2026 lumea va înregistra un deficit cumulat de 40 de milioane de tone de GNL din Qatar, echivalentul a aproape o zecime din oferta globală de anul trecut.
În plus, importatorii din Asia și Europa nici măcar nu au început încă să își refacă stocurile pentru iarnă. Cei mai mulți așteaptă cât mai mult posibil înainte de a cumpăra. Un motiv este că prețurile rămân ridicate; un altul este că prețurile pentru livrările din timpul iernii nu sunt mai mari decât cele de astăzi. Dacă livrările din Qatar revin la normal până în septembrie, cererea Asiei pentru încărcăturile americane de GNL ar trebui să se reducă, prețurile de pe piața spot să scadă, iar cumpărătorii europeni să își refacă stocurile. Până în noiembrie, depozitele de gaze din Uniunea Europeană ar urma să fie umplute în proporție de aproximativ 75% – un nivel redus, dar suficient pentru o iarnă obișnuită. În acest scenariu, prețurile ar trebui să rămână sub control.
Însă piața este atât de tensionată, încât o succesiune de șocuri relativ mici ar putea declanșa o criză de aprovizionare. Trei riscuri ies în evidență. Primul este ca livrările din Golf să nu revină la timp. La doar câteva ore după ce un petrolier qatarez a fost lovit în apropierea intrării în Strâmtoarea Ormuz, la 6 iulie, o altă navă care se îndrepta spre strâmtoare s-a întors din drum. O duzină de metaniere fără încărcătură (aflate în balast) așteaptă în apropiere de Ras Laffan pentru a fi încărcate. Însă repetarea confruntărilor militare – cu atât mai mult prăbușirea armistițiului – ar putea amplifica temerile cumpărătorilor și ar determina țările asiatice să liciteze și mai agresiv pentru încărcăturile americane de GNL.
Al doilea risc îl reprezintă fenomenele meteorologice extreme. În iunie, Europa s-a confruntat cu temperaturi record, ceea ce a dus la creșterea cererii pentru răcire și, implicit, pentru energie electrică. În Asia, fenomenul El Niño, care aduce în regiune vreme foarte caldă și secetoasă, împinge, de asemenea, temperaturile la niveluri neobișnuit de ridicate, obligând țări precum Bangladesh și Pakistan să revină pe piața spot pentru a cumpăra GNL. Dacă vremea caniculară persistă sau se intensifică pe oricare dintre cele două continente, cererea va continua să crească.
Un alt factor de incertitudine este comportamentul imprevizibil al Chinei pe piață. Cel mai mare importator mondial de GNL își asigură cea mai mare parte a necesarului prin contracte pe termen lung. Spre deosebire de petrol, China nu constituie stocuri importante de gaze naturale. Cantitățile de care nu are nevoie sunt revândute, așa cum s-a întâmplat în martie și aprilie. Însă, când valurile de căldură au lovit în mai și iunie, țara și-a reluat importurile masive, pentru ca apoi, odată cu ploile binevenite de la sfârșitul lunii iunie, să își reducă din nou achizițiile. Un nou episod de temperaturi extreme ar putea determina China să revină rapid pe piață pentru a cumpăra cantități suplimentare de GNL.
Al treilea pericol este reprezentat de posibilele defecțiuni ale infrastructurii energetice. Perioadele prelungite de secetă reduc nivelul apei din lacurile de acumulare utilizate pentru producerea hidroenergiei. Prețurile energiei electrice în Elveția au crescut deja, deoarece țara importă electricitate de la statele vecine, care o produc folosind combustibili fosili, remarcă Gillian Boccara de la Kpler. Dacă râurile ajung la temperaturi neobișnuit de ridicate, centralele nucleare ar putea fi nevoite să își reducă producția, întrucât reactoarele au nevoie de apă rece pentru răcire.
Mai există și așa-numitele „necunoscute necunoscute” – evenimente imposibil de anticipat. Un terminal major de GNL s-ar putea defecta, așa cum s-a întâmplat în 2022, când uzina de lichefiere de la Freeport, care reprezenta atunci aproximativ 4% din oferta mondială de GNL, a fost afectată de un incendiu. De asemenea, grevele, precum cele din Australia din 2023, pot scoate din funcțiune instalațiile timp de săptămâni. Iar Rusia – care în această primăvară a livrat către Europa volume record de GNL – ar putea decide să oprească livrările.
Mai multe astfel de șocuri produse simultan ar putea transforma o situație gestionabilă într-un adevărat coșmar. „Atunci când veștile proaste se acumulează”, spune Anne-Sophie Corbeau, de la Universitatea Columbia, „efectul asupra prețurilor poate deveni exponențial”. Posibilitățile de a înlocui gazul cu alte surse de energie sunt deja foarte limitate. Țările din Asia de Sud vor fi aproape sigur nevoite să își reducă consumul. În schimb, China, Japonia și Coreea de Sud au suficiente resurse financiare pentru a continua să liciteze agresiv pentru aprovizionarea cu GNL. Europa nu va îngheța în această iarnă. Dar s-ar putea confrunta cu o factură uriașă la încălzire. >>
