INTERVIU | Previziunea unui fost luptător IRA, după Brexit: „Cele două Irlande se vor reuni”

Foto: Flickr

Întâlnirea a fost stabilită la Dundalk, în partea de sud a graniței dintre cele două Irlande. De-a lungul drumului care traversează pajiști și munți din Irlanda de Nord, se află panouri pe care se face apel la reunificarea Insulei Smarald, scrie în introducerea unui interviu luat de Le Point unui fost luptător IRA.

Redăm interviul integral, tradus de Rador:

O dorinţă pioasă care i-a animat mult timp pe luptătorii IRA în timpul conflictului care a distrus Ulster de la sfârșitul anilor ’60 până la sfârșitul anilor ’90. Laurence McKeown a fost unul dintre ei. Angajat în grupul paramilitar de la vârsta de 17 ani, el a fost arestat când tocmai sufla în cele douăzeci de lumânări ale tortului aniversar.

Încarcerat pe viață în închisoarea Long Kesh (numită și „Maze”), a participat la celebra grevă a foamei de la începutul anilor ’80 pentru a determina guvernul britanic al lui Margaret Thatcher să-i restabilească statutul de deținut politic.

Bobby Sands și alți zece prizonieri au murit fără ca „Doamna de Fier” să cedeze. Laurence McKeown a supraviețuit 70 de zile în această grevă. Treizeci și nouă de ani mai târziu, a încrucişat armele IRA prin intermediul stiloului. Dramaturg irlandez respectat, el a primit vizita jurnaliştilor de la Le Point în casa sa irlandeză pentru a discuta despre Brexit și consecințele sale pentru Belfast și Dublin.

***

Reporter: Brexitul este o bună oportunitate pentru Irlanda?

Laurence McKeown: Este. Practic, nimeni nu voia Brexitul. Nici la Belfast, nici la Dublin. Dar s-a întâmplat … Este o oportunitate pentru Nord și Sud, deoarece o întrebare foarte simplă, care a fost uitată de mult timp, a fost pusă pe masă: „De ce Irlanda este împărțită?” Votul din 2016 poate fi rezumat după cum urmează: majoritatea cetățenilor de pe insula Irlandei doresc să rămână membri ai Uniunii Europene. În nord, cei care au fost divizaţi mult timp – unioniști și republicani, protestanți și catolici – au ajuns pentru prima dată la un acord politic. O vreme, Partidul Unionist Democrat (DUP) și-a dorit acest Brexit, pretinzând a fi mai englez decât este, înainte de a-și da seama că electoratul său este mult mai atașat de Bruxelles decât de Londra. Începând cu agricultorii, care, în mod tradițional, votează pentru unionişti și care s-au opus cu înverşunare Brexitului, deoarece sunt foarte atașați de politica agricolă comună (PAC). Și apoi electoratul unionist s-a dovedit a fi în cele din urmă foarte pragmatic de-a lungul anilor. Ei nu mai urăsc Dublinul, au afaceri acolo, trec această frontieră mult mai des decât merg în Anglia și unii chiar s-au grăbit să obțină un pașaport irlandez pentru a continua să călătorească liber în Europa. Acum câțiva ani, era de neconceput ca un unionist protestant să-și schimbe pașaportul britanic cu unul irlandez!

Reporter: Finalmente, Brexitul ar fi ceva bun, împăcându-i pe unionişti și republicani care sunt în război de ani de zile?

Laurence McKeown: Brexitul a fost gestionat la Londra de cei pe care i-aș numi trivial „naționaliști englezi”, care au ochii doar pentru Anglia și Coroană și acordă puțină atenție celorlalți membri ai Regatului Unit, precum Irlanda de Nord, Scoția sau Țara Galilor. Și dacă implementarea Brexitului a durat atât de mult este în parte din cauza blocajelor deputaților unionişti din Irlanda de Nord, care se află la Westminster, dar care s-au simțit repede abandonați de Boris Johnson și partenerii săi conservatori care doreau să avanseze rapid și fără ei spre Brexit. Cât de ironic când te gândeşti că Margaret Thatcher, o figură a conservatorilor britanici, a refuzat întotdeauna să renunțe la ceva în Irlanda de Nord. Prin urmare, toate acestea au întărit un sentiment „irlandez” în nord ca şi în sud, inclusiv în rândul unioniștilor care văd acum că Boris Johnson nu mai are nevoie de ei.

Reporter: În Scoția, Brexitul ar putea pune din nou pe masă dezbaterea despre independență. În Irlanda, cea a reunificării este de actualitate?

Laurence McKeown: Cred că după Brexit cele două Irlande se vor reuni. Irlanda de Nord este într-un moment de cotitură. Viitorul său va fi scris mai degrabă cu Dublinul și Europa decât cu Londra, dar fantomele trecutului vor mai pluti deasupra capului nostru mult timp … Taoiseach (șeful guvernului din Dublin) s-a exprimat în favoarea unei reunificări. Peter Robinson, care a fost imaginea Partidului Unionist ani de zile, a declarat recent că va accepta rezultatul unui referendum privind reunificarea Irlandei de Nord și a Republicii. Este un pas mare.

Reporter: Vorbiţi despre „fantome ale trecutului”. Cine sunt acestea?

Laurence McKeown: Mă gândesc în special la grupurile republicane disidente ale IRA (Noul IRA, responsabil în special pentru moartea unui jurnalist în 2019 și un atac cu bombă), care încă refuză să accepte procesul de pace. Nu mai au niciun motiv să existe. De asemenea, Brexitul i-a trezit pe acești oameni când a fost vorba de restabilirea unei frontiere comerciale între Nord și Sud. Făcând acest lucru, sunt puse la îndoială acordurile de pace din Vinerea Mare din 1998, care au pus capăt celor treizeci de ani de război și violențe. Nu mai este de actualitate, dar orice exprimare simbolică din partea unei comunități sau a celeilalte împinge aceste persoane să reacționeze și să revendice spiritul romantic al luptătorilor irlandezi, care nu mai este relevant. Astăzi, unii unioniști sunt ispitiți de acest tip de acțiune violentă din cauza viitoarei frontiere comerciale din Marea Irlandei, care îi desparte mai mult sau mai puțin de Londra. Nu mai are sens … Ei sunt foarte departe de a fi majoritar susținuţi.

Reporter: Dar oare tinerii de astăzi, care nu au trăit războiul civil, sunt atașați de acest romantism?

Laurence McKeown: Nu, și ei privesc spre Dublin și Bruxelles. Cele două fiice ale mele, în vârstă de 21 și, respectiv, 23 de ani, sunt mai preocupate de studiile lor decât de conflictul din Irlanda de Nord. Mai mult, când au existat dezbateri pe tema căsătoriei homosexuale și a drepturilor LGBT și au vorbit unii dintre Sinn Fein sau din partidul unionist, tinerii i-au privit ca și cum ar fi venit direct din timpurile preistorice. Aceasta înseamnă că politica din Irlanda de Nord nu se rezumă doar la două partide, unul republican catolic și celălalt protestant unionist. La alegerile din decembrie pentru Westminster, tinerii au votat în mare parte pentru alte partide – Partidul Alianță în special, foarte pro-european – care, ele însele, nu revendică moștenirea tulburărilor din Irlanda de Nord.

Reporter: Dvs. înşivă aţi fost membru al IRA. Regretaţi acest lucru?

Laurence McKeown: Era o epocă diferită. Era un război, acum nu mai este cazul. Nu mai există granițe, pacea a câştigat. Ceea ce motivează aceste grupări disidente sunt doar temeri iraționale.

Reporter: Ca fost membru al IRA, nu găsiţi o satisfacție când vedeţi că Anglia care se confruntă cu atâtea dificultăți?

Laurence McKeown: Când Margaret Thatcher a murit, mulți jurnaliști m-au sunat pentru o reacție. Mă așteptam să mă bucur de moartea femeii care era responsabilă pentru dispariţia greviştilor foamei din Long Kesh. Am răspuns pur și simplu că părinții mei m-au învățat să nu calomniez morții. Noi, irlandezii, am crezut întotdeauna că englezii sunt aroganţi și detestabili pentru ceea ce ne-au făcut atâția ani. Nu ne putem bucura de Brexit. Priviți numărul băncilor de alimente din Anglia, uitați-vă la rata sărăciei etc. Politicienii care au motivat Brexitul nu vor suferi niciodată, dar cei care i-au crezut, da. Eu nu doresc să-mi iau revanşa…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here