Fără doar și poate, bombardamentul ucrainean de sâmbătă asupra Belgorodului a fost năucitor pentru rușii de la toate „etajele”:
- Pentru cei de la „parter” – localnicii care l-au îndurat pe propria piele.
- Pentru cei de pe la etajele 1, 2, 3, 4 – cei care locuiesc în regiunile învecinate cu Ucraina, unde riscurile la care este expusă populația sunt apropiate celor prezente în Belgorod.
- Pentru cei situați undeva mai pe la mijloc – locuitorii din regiunile ceva mai îndepărtate de frontiera ruso-ucraineană, inclusiv zonele premium – Moscova și Sankt Petersburg – căci trecutul recent a demonstrat că dronele ucrainene pot ajunge și la ei.
- Dar nu în ultimul rând, și pentru cei mai privilegiați dintre ruși, cei aflați în vârful vârfurilor: dictatorul Putin, șefii armatei sale și elitele politice, economice, de securitate și culturale, care formează carnea de pe osul regimului de la Kremlin.
În esență, bombardamentul de la Belgorod trebuie să fi fost năucitor dacă luăm ca unități de măsură următoarele:
- Bilanțul uman propriu-zis, în morți și răniți; mare spre foarte mare, raportat la standardele din spațiul în care a fost produs.
- Locurile deloc mărginașe din oraș, care au suferit distrugeri materiale de nebăgat sub preș și unde au murit ori au fost schilodiți oameni.
- Amploarea loviturii – cea mai gravă încasată de teritoriul Rusiei până acum.
- Momentul în care a survenit: la foarte scurt timp după sălbatica serie de bombardamente rusești asupra orașelor ucrainene. Semn, printre altele, al faptului că Ucraina poate mobiliza (și foarte rapid) resurse, tactici și strategii.
- Faptul că apărarea aeriană rusă e tot mai poroasă.
- Faptul că, pe diverse canale, Kievul a făcut clară și explicită existența unui mesaj: măsură de retaliere.
- Faptul că în actul de comunicare publică, Kievul a recurs milimetric la retorica și linia de argumentație folosite până acum de Moscova după fiecare bombardare a civililor ucraineni, inclusiv după atacul care a atras replica necruțătoare a Ucrainei în cazul Belgorod.
Cele enumerate mai sus sunt însă doar aspectele concrete, cele materializate în siajul evenimentului deja consumat.
Cel puțin la fel de interesantă este totuși categoria aspectelor care pentru moment se cristalizează interogativ:
- Asistăm cumva, în ceea ce privește Kievul, la debutul unei schimbări de optică și chiar de politică? Cu alte cuvinte, aceasta va fi, de aici încolo, schema de răspuns a Ucrainei la fiecare atac rusesc cu rachete asupra civililor ucraineni?
- Moscova a amenințat imediat cu represalii la represaliile ucrainene asupra Belgorodului. Desigur, Moscova e capabilă să lanseze pe mai departe asemenea tiruri de rachete și drone, dar după momentul Belgorod Putin are de găsit răspunsuri la două întrebări noi și dificile: 1. Este capabil să își asume riscul ca războiul să devină și mai prezent în casele rușilor, dacă Ucraina va continua să răspundă la fel și dățile viitoare? 2. Sunt stocurile rusești de rachete și drone suficient de generoase încât să îi permită Kremlinului folosirea lor în ritm mai susținut și pe frontul contra militarilor, și pe frontul contra civililor?
- Apoi, momentul Belgorod a survenit cu trei luni înaintea alegerilor prezidențiale din Rusia. Desigur, Putin a făcut curățenie generală în rândul contracandidaților pentru ca succesul său electoral să fie garantat cu 90% sau peste din „voturi”. Dar chiar și așa, eventualitatea ca populația rusă din câteva regiuni să numere sistematic morții și răniții cu zecile și sutele, pe lângă panica natural creată, va atârna greu în cazanul stării de spirit a supușilor săi. Iar starea de spirit contează, în orice dictatură, mult mai mult decât lasă să se vadă. Până la urmă, experiența dictatorilor care s-au prăbușit sugerează că starea de spirit a contribuit la colaps, iar nu sondajele ori rezultatele la urne. De altfel, până în ultima clipă cam toți au stat bine în sondaje și la vot, căci ele erau aranjate din pix.
Când, într-un text publicat de Crăciun, încercam să argumentez „de ce 2024 poate fi mai bun ca 2023„, notam, printre altele că: „agresivitatea conflictului are șanse de a se manifesta tot mai accentuat pe teritoriul rus (iar asta, tocmai pentru că ucrainenii sunt obligați de handicapul de resurse convenționale să treacă ceva mai sistematic ca în 2023 la acțiuni asimetrice, deci la acțiuni de sabotaj pe teritoriul rus, făcând astfel războiul mai palpabil și pentru rusul de rând prea înspăimântat de cârmuire ori prea.spălat pe creier de aceasta)”.
Lovitura în plex încasată de Belgorod se încadrează perfect în așteptarea exprimată în rândurile de mai sus. Nu este însă și o confirmare definitivă a faptului că așa vor decurge lucrurile (pentru asta e nevoie de timp – alte episoade similare și o natură sistematică a lor, care să poată fi decelată). Dar momentul Belgorod este cel puțin premisa validă a unei concluzii probabile.
Ucraina se află probabil în căutare de soluții „creative” pentru a face din 2024 un an de succes militar, o căutare de soluții la care îndemna recent, public, chiar comandantului șef al Forțelor Armate Ucrainene, gen. Zalujnîi.
Desigur, este și necesară, și aliniată acestui îndemn și deziderat o eventuală schimbare de optică și de politică a Ucrainei în dosarul bombardamentelor rusești asupra civililor ucraineni (schimbare pe care represaliile de la Belgorod ar putea-o marca). La fel de adevărat, însă, este și faptul că secretul unei reușite ucrainene per ansamblu, în acest război, nu stă în identificarea unei singure soluții la un singur dosar.
Dar Kievul pare să se afle pe drumul cel bun, iar asta contează enorm. De ce? Pentru simplu motiv că victoria și înfrângerea reprezintă întotdeauna un capăt de drum. Prin excelență, ambele țin de dinamic, nu de static, înseamnă devenire. Războiul propriu-zis e o călătorie din punctul A spre punctul B. Nu avansează în linie dreaptă, ci șerpuiește, presupune întoarceri, reveniri, reorientare.
Dar odată găsit și stăpânit drumul, victoria devine o chestiune de timp.
Plutea în aer încă de anul trecut faptul că drumul Ucrainei spre victorie va trece, inevitabil, și prin Rusia.
Cum a devenit Crimeea din piatră prețioasă o piatră de moară
