Jurnalist de la Novaya Gazeta: Agentul FSB care s-a dat de gol în otrăvirea lui Navalnîi, simbolul unei Rusii servile

Colaj: Twitter

Un agent FSB a dezvăluit modul în care a fost otrăvit cu Noviciok disidentul Alexei Navalnîi, iar magnitudinea dezvăluirii este dublată de modul în care aceasta a fost făcută, respectiv în cursul unei convorbiri a spionului chiar cu Navalnîi. Discuția a durat 45 de minute. Este prima dovadă directă a implicării FSB în otrăvirea opozantului rus.

Numărul de telefon a fost disimulat cu un soft special, astfel încât să pară că provine de la centrala FSB. La celălalt capăt al „firului” a răspuns agentul FSB Konstantin Kudriațev. Navalnîi s-a prezentat drept un înalt oficial din Consiliul de Securitate al Rusiei și i-a transmis că are nevoie rapid de detalii referitoare la eșecul operațiunii e asasinare a disidentului.


„Generații de-a rândul, rușii s-au obișnuit să urmeze servili ordinele”, scrie Kirill Martinov, editorul politic al publicației Novaya Gazeta, într-un editorial din The Moscow Times.

🔹 Liderul opoziției ruse, Alexei Navalnîi, i-a telefonat agentului de informații Konstantin Kudriațev și a folosit un software special pentru a-l face să creadă că vorbește cu un asistent al fostului director al Serviciilor Federale de Securitate (FSB), Nikolai Patrușev. Ca un agent obedient, Kudriațev a raportat tot ce știa – cum au plantat agentul chimic mortal Noviciok de-a lungul cusăturilor în chiloții albaștri ai lui Navalnîi și cum, după otrăvire, agenți special instruiți au recuperat perechea de chiloți și au folosit o soluție pentru a elimina orice urmă a substanței chimice.

Agentul a explicat apoi cum o combinație de circumstanțe i-a împiedicat pe el și pe colegii săi ucigași să elimine acest inamic al statului rus: pilotul a făcut o aterizare de urgență atât de repede și paramedicii de la sol au administrat un antidot atât de eficient, încât au reușit să salveze efectiv viața lui Navalnîi. Asta, desigur, nu făcea parte din plan.

Aparent, acești oameni nu au înțeles că, dacă statul își propune să omoare pe cineva, o face cu un motiv întemeiat și toți cetățenii patrioți ar trebui să se dea deoparte și să-l lase să-și facă treaba. Clar, este nevoie de mai multă muncă pentru a transmite acest mesaj important.

Deși acum toată lumea râde de Kudriațev și îl numește un ratat neprofesionist. Apelativul descrie, însă, cel mai bine societatea care permite acestor agenți să opereze liber – adică noi.

Gândiți-vă un pic de ce frauda bancară este atât de frecventă în Rusia. Apare atunci când cineva care se prezintă ca „reprezentant al unei organizații serioase” apelează la o persoană nebănuită și începe să emită instrucțiuni cu încredere. Majoritatea victimelor acestei înșelăciuni sunt aceleași persoane care refuză să deschidă un cont la Sberbank, deținută de stat, și care nu au alte servicii bancare.

De ce un ofițer FSB este nevoit să raporteze toate faptele sale murdare pe o linie telefonică obișnuită? Pentru că aparent a primit un telefon de la sediul central – adică de la un tip cu greutate. Nu te poți juca cu astfel de persoane: fie le spui ce vor, fie zbori. Cum se explică utilizarea neortodoxă a unei linii telefonice standard? Ei bine, ofițerii superiori decid cum vor să facă lucrurile și subalternii nu trebuie să crâcnească.

Generații de-a rândul, rușii s-au obișnuit să urmeze servili ordinele; ei, și fiecare membru al familiilor lor, sunt complet supuși capriciilor superiorilor lor. Kudriațev este ca un ienicer în proprietatea unui sultan: treaba sa nu este să gândească sau să aleagă ceea ce face, ci doar să urmeze ordinele. El este atât un otrăvitor, cât și unul care este otrăvit în cele din urmă de propria obediență.

De fapt, fiecare rus ar putea fi un Kudriațev, fiecare profesor, medic, om de știință și cetățean obișnuit, cu excepția câtorva, cum ar fi pilotul zborului lui Navalnîi și paramedicii care l-au salvat – dar nu și șeful serviciului de ambulanță, care le-a cântat în strună autorităților. Toți devenim Kudriațev atunci când încercăm să rămânem în afara politicii, să evităm asumarea responsabilității și luarea deciziilor grele. Aceasta este soarta noastră obișnuită, coluziunea noastră cu răul, așa cum este descrisă de faimoasa Hannah Arendt în cartea sa „Eichmann la Ierusalim: Raport asupra banalității răului”.

Când vasta majoritate a cetățenilor a făcut un jurământ colectiv de tăcere, statul simte că poate acționa cu impunitate completă, ajungând chiar direct în lenjeria de corp a oamenilor – chiar și cu otravă.

Unde va încerca să ajungă în continuare? 🟦

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here