The Economist scrie despre cursa pentru salvarea Harkovului de bombele rusești.
<< Au trecut câteva zile de când o bombă plantare rusească de 250 kg a aterizat în curtea Irinei Timohina, pe strada 23 August, și este corect să spunem că nu a făcut-o fericită. Stând pe banca din parc, care de atunci i-a devenit sufragerie, femeia în vârstă de 60 de ani îi blestemă pe Vladimir Putin și pe minoritatea locuitorilor din Harkov despre care crede că încă îl ajută. Spune că apartamentul ei este acoperit de praf și geamuri sparte; vecinii ei au ajuns la spital, iar un curier pe bicicletă care trecea pe acolo a fost ucis. „Dacă ar depinde de mine, i-aș împușca pe mizerabili… și aș șterge Belgorodul [cel mai apropiat oraș rus] de pe fața pământului în timp ce sunt pe acolo”.
Limba ascuțită a Timohinei este remarcabilă și în contextul în care s-a născut în Rusia, iar majoritatea rudelor ei încă locuiesc acolo. Dar indignarea ei este departe de a fi unică într-un oraș cu 1,3 milioane de locuitori care trăiesc acum într-o teroare aeriană care în cea mai mare parte provine din regiunea situată chiar peste graniță.
Rusia și-a intensificat bombardamentele asupra Harkovului în decembrie, în jurul momentului în care problemele legate de asistența militară americană au început să facă titlurile presei. De atunci, orașul a fost ținta mai multor rachete balistice decât în orice alt moment de la începutul războiului. Atacurile cu drone au devenit mai frecvente: ele zboară mai repede și mai sus, și au un strat din carbon aplicat pe aripi, care face mai dificilă doborârea lor. Dar atacul din 27 martie. De pe strada 23 August l, a fost, poate, un moment crucial, marcând prima dată când o bombă planoare, lansată dintr-un avion și capabilă să parcurgă zeci de kilometri, cu efect devastator, a fost folosită împotriva celui de-al doilea mare oraș al Ucrainei.
Atacul a venit la doar cinci zile după ce un tir de rachete a distrus aproape toată capacitatea de generare a energiei electrice a Harkovului. A fost urmat de mai mult de o săptămână de operațiuni folosind bombe planoarr, rachete și drone, ucigând cel puțin 16 oameni și rănind alți 50 sau mai mulți, conform rapoartelor compilate din surse de știri locale. A existat și o evoluție sinistră la nivel de tactică, cu lovituri „double-tap” (lovituri repetate asupra aceleiași poziții) care păreau să-i vizeze pe primii care răspund într-o situație de urgență. Escaladarea a determinat surse militare din Kiev să sugereze că Rusia a decis să facă orașul o „zonă gri”, de nelocuit pentru civili.
Omul responsabil de menținerea funcționării Harkovului respinge cu fermitate această ipoteză. Într-un interviu realizat într-o locație secretă din cartierul industrial, primarul, Ihor Terehov, spune că orașul său nu are nicio intenție să cedeze. El argumentează că lucrurile au fost mai rele la începutul războiului, când aproape întreaga populație de dinainte de război, de 2 milioane de oameni, a fugit, cu excepția a doar 300.000. „Cum poți face dintr-un oraș ca acesta o zonă gri? Oamenii nu vor pleca, pentru că au plecat deja, apoi s-au întors. Au fost torturați destul de mult deja”. Da, provocarea de a alimenta un oraș fără centrale electrice sau transformatoare funcționale a fost dificilă, dar au reușit. „Dacă v-aș spune cum am făcut-o, și asta ar fi ținta”. Dar multe dintre problemele orașului ar putea fi rezolvate dacă Vestul ar furniza sisteme de apărare antiaeriană eficiente sau avioane F-16 care ar putea respinge avioanele de vânătoare care transportă noile bombe. The Economist înțelege că Rusia a distrus unele dintre unitățile de apărare antiaeriană Patriot furnizate de Vest, pe care Ucraina le folosea pentru a proteja orașe precum Harkov.
Intențiile exacte ale Rusiei nu sunt clare în acest stadiu, deși există semne clare că se pregătește pentru o ofensivă majoră de vară. O sursă ucraineană cu cunoștințe despre situația în ceea ce privește informațiile a declarat că Rusia antrenează în prezent șase divizii (aproximativ 120.000 de militari) în estul Siberiei. Pe 3 aprilie, președintele Volodimir Zelenski a declarat că Rusia va mobiliza încă 300.000 în iunie. Harkovul este una dintre mai multele direcții posibile pentru un viitor asalt. Nu este cea mai probabilă, dar a fost deja intens mediatizată în mass-media rusă. Acest lucru ar putea indica o campanie de informare a Kremlinului pentru a-i speria pe rezidenții Harkovului. Sau ar putea fi un semn către o tabără pro-război care se agită pentru o reacție mai puternică la atacurile frecvente ale Ucrainei asupra Belgorodului, care provoacă și neliniște în cercurile occidentale. În martie, Vladimir Putin a vorbit despre crearea unei „zone tampon” la granița Ucrainei.
O operațiune militară pentru a cuceri Harkovul ar fi o sarcină dificilă pentru Rusia. Ultima dată când a încercat, în 2022, când orașul era mult mai slab apărat, a eșuat spectaculos. Cucerirea orașului ar necesita străpungerea apărării ucrainene și încercuirea acestuia, lucru pe care Rusia este departe de a-l putea reuși; stabilirea superiorității aeriene, lucru care nu este garantat; și câștigarea unei campanii urbane sângeroase. „Există o șansă mare să nu reușească nimic din toate astea”, spune Andrii Zagorodniuk, un expert ucrainean și fost ministru al Apărării. Pentru alții, rămâne teama că rușii vor deveni mai agresivi când își vor da seama că nu pot obține ceea ce își doresc. „Nu vor putea lua Harkovul, dar să-l distrugă—poate”, spune Denis Iaroslavski, un afacerist local devenit comandant de recunoaștere al forțelor speciale. „Am fi vorbind despre ceva de genul Alep”.
Unii au înțeles deja indiciul și și-au luat bagajele. Irina Voiciuk, jurnalistă și fost doctor, a plecat în Europa la sfârșitul lunii martie, la scurt timp după ce au început să cadă bombele ghidate. Nervii ei nu mai puteau suporta. Părăsirea orașului a părut asemănătoare cu părăsirea unui prieten, spune ea: „Eram fericită să trăiesc acolo în ciuda pericolelor, dar lucrurile s-au schimbat când o rachetă a aterizat la 100 de metri distanță de apartamentul meu”. O mare parte din comerțul din Harkov a dispărut în 2022, împreună cu cei mai bogați locuitori. Penuria de energie și escaladarea militară pun la încercare hotărârea întreprinderilor rămase. Printre acestea, nu a existat până acum niciun exod sau panică în afară de câteva cazuri izolate, insistă Iuri Sapronov, unul dintre puținii mari oameni de afaceri rămași în oraș. „Nu pot spune că Harkovul va beneficia brusc de un val masiv de investiții, deoarece nu putem muta granița rusă. Dar vom supraviețui și întreprinderile mici pot prospera chiar din cererea internă”.
Dacă alții au renunțat la Harkov, cei din interiorul orașului încă nu au primit avertismentul. Viața urbană continuă în ciuda zecilor de avertismente zilnice de atac aerian. Familii se plimbă în parcul din centrul orașului în ciuda rachetelor care aterizează ocazional în apropiere. Copiii joacă fotbal lângă o unitate militară. Sentimentul îngroparii în luptă este, probabil, cel mai bine rezumat de decizia orașului de a începe construirea școlilor subterane. Prima dintre acestea, situată în districtul industrial vestic, va fi deschisă în această lună după vacanța de primăvară. Unitatea, care a costat în jur de 100 de milioane de grivne ($2,5 milioane), este accesată printr-un singur scut de protecție care iese incongruent dintr-un teren de sport. Școala este construită cu beton armat care se întinde la câțiva metri sub pământ și ar trebui să supraviețuiască oricărui lucru pe care Rusia îl aruncă în ea. Deja toate cele 900 de locuri în prima serie de înscrieri au fost rezervate.
Timohina, care îi oferă un ceai corespondentului The Economist, în sufrageria ei improvizată pe o bancă din parc, spune că este fericită să dea o mână de ajutor cu orice „săpătură” suplimentară care este necesară. Cei doi ani de bombe și rachete au avut un impact asupra sănătății ei, iar nervii ei sunt zdrobiți. Timp de două luni, la începutul războiului, a trăit într-un cort. Dar, spune ea, nu există nimic ce nu ar face pentru a apăra țara liberă care timp de 43 de ani a fost casa ei. „Am 60 de ani, dar sunt pregătită cu lopata mea să merg oriunde e nevoie de mine”, spune ea. „Să fac cocktailuri Molotov, acid, orice este necesar. Ucraina înseamnă totul pentru mine. Dacă rușii îndrăznesc să vină aici, îi voi găsi. Nu vor avea nicio șansă să rămână în lumea celor vii”. >>
