„Nimănui nu-i place să aștepte la semafor. Dar pentru nemți, așteptarea a luat sfârșit. Pe 24 noiembrie a fost inaugurată o nouă coaliție de guvernământ. Formarea a durat doar două luni după alegeri. (În Țările de Jos, partidele încă se tocmesc, după opt luni). Poreclită „semafor”, după culorile partidelor care o vor alcătui, coaliția în speță este o mașinărie în trei timpi, prima în Germania din anii 1950, cu social-democrații la conducere, susținuți de Verzi și Democrații Liberi. Dar dacă viitorul cancelar, Olaf Scholz, va oferi o conducere dinamică, în locul derivei recente a Germaniei, este greu de spus”, notează The Economist.
<< Alegem să fim optimiști. Intrare la guvernare a unor Verzi în general pragmatici, în cea de-a patra economie a lumii, este o veste bună care vine într-un moment de pericol pentru mediu. Diavolul se ascunde în detalii și există deja multe; acordul de coaliție vine sub forma unui document de 177 de pagini, care prezintă politicile convenite în prealabil. În ceea ce privește schimbările climatice, acestea includ un angajament de a pune capăt arderii cărbunelui pentru producerea energiei, până în 2030 (cu opt ani mai devreme decât fusese planificat) și de a crește ponderea surselor regenerabile la 80%, până în 2030, de la un obiectiv anterior de 65%. De asemenea, se acordă o atenție binevenită asupra modului în care angajamentele vor fi și îndeplinite.
Mai mult decât atât, este acum rezonabil să ne așteptăm ca Germania, al cărei nou ministru de externe urmează să fie Annalena Baerbock, unul dintre co-liderii Verzilor, va presa mult mai mult decât înainte ca UE, în ansamblu, să facă mai mult și pentru ca ponderea UE ca a doua piață de consum din lume ca mărime să fie folosită pentru a-i îndemna pe alții. Desigur, Germania nu poate să apuce un drum propriu în UE; dar este încă cel mai influent membru al clubului. La fel, Europa nu predomină întotdeauna. Dar angajamentul său de a obține emisii nete de gaze cu efect de seră zero până în 2050, deși nu leagă pe nimeni altcineva, a devenit un standard global pe care alții sunt sub presiune din ce în ce mai mare să-l respecte.
Prin urmare, știrile despre carbon sunt bune, precum și alte părți ale pachetului. Aliații NATO s-ar putea îngrijora că Germania intenționează acum să participe la prima reuniune a semnatarilor Tratatului privind interzicerea armelor nucleare. Dar va fi doar în calitate de observator și, mai important, noul guvern va continua cu politica „nuclear sharing”: poziționarea armelor nucleare americane pe teritoriul german și angajamentul Germaniei de a menține aeronave pentru a le livra, dacă este necesar. (Eșecul de a se angaja ferm față de obiectivul NATO de 2% din PIB-ul, privind cheltuielile pentru apărare, este o îngrijorare mai mare, dar aproape nouă.) Alte plusuri includ măsuri de reformare a birocrației care scârțâie a Germaniei și legământul de a legaliza canabisul. O linie mai dură împotriva Rusiei și în special a Chinei este, de asemenea, în cărți.
Există și aspecte mai complicate. Așteptata numirea a lui Christian Lindner, liderul Democraților Liberi, în funcția de ministru de finanțe sugerează că este puțin probabil să se renunțe la frâna expirată a datoriilor sau să se slăbească și mai mult chingile UE, dincolo de pachetul de recuperare de 800 de miliarde de euro (900 de miliarde de dolari). Domnul Lindner a fost un oponent al ambelor. Însă nimic din toate acestea nu părea de natură să se schimbe prea mult, indiferent cine ar fi primit postul. Domnul Scholz este econom, ca majoritatea alegătorilor germani, iar Germania este doar una dintre țările dintr-un grup mare de țări frugale din nordul UE. Chiar și așa, înțelegerea conține semne de flexibilitate și pe acest palier. Iar prezența domnului Lindner ar putea fi un plus. El este puternic pro-business, iar prezența sa îi va liniști pe conservatori dacă se va folosi o asemenea flexibilitate.
Poate cea mai mare îngrijorare cu privire la noua coaliție ține de faptul că și-ar putea petrece prea mult timp certându-se. În multe probleme, dl Scholz se poate aștepta ca partenerii săi liberali să tragă într-o direcție, iar partenerii săi Verzi în cealaltă. Planul laborios oferă o bază de acord, dar vor exista întotdeauna lucruri pe care nu le-a prevăzut sau pur și simplu de la care s-a abătut. Covid-19 face încinge din nou spiritele în Germania, iar Vladimir Putin este o amenințare. Însă modul metodic și disciplinat în care cele trei părți au rezolvat diferențele dintre ele oferă motive să sperăm că vor putea continua să facă acest lucru. Mult noroc! >>
