Chiar și antimonarhiștii o admiră pe regina Elisabeta a II-a.
Ea întruchipează unele dintre calitățile „Lumii Vechi”, care sfidează timpul și vârsta.
Datorie. Graţie. Stoicism. Umor. Înţelepciune. Familie.
Cea mai mare fiică
Elizabeta nici măcar nu era menită să fie regină. Era fiica cea mare a celui care era de-al doilea în linia de succesiune la tron. S-a bucurat de o viață frumoasă în Marea Britanie interbelică.
În acest weekend se împlinesc 70 de ani de la urcarea pe tron. Este cea mai tristă zi pentru regina care, de altfel, a cunoscut multă tristețe la viața ei. Pe 6 februarie 1952, tatăl ei drag, George al VI-lea, a murit în timp ce ea se afla în Kenya, într-un turneu regal împreună cu soțul, Philip, Ducele de Edinburgh.
Ea a fost unul dintre ultimii oameni din lume care a aflat despre moartea propriului tată și s-a întors în grabă în Marea Britanie rece și ploioasă pentru a începe una dintre cele mai importante epoci din istoria modernă: a doua perioadă elisabetană.
Criza constituțională
În 1936, chiar înainte de Crăciun, unchiul ei, Edward al VIII-lea, a abdicat din dragoste pentru o americancă divorțată, declanșând o criză constituțională.
Tatăl ei, George, și-a asumat rolul pe care nu și-l dorise niciodată și, ca monarh, a dus Marea Britanie în epoca post-colonială.
Spre deosebire de tatăl ei, George al VI-lea – care a murit la vârsta de 56 de ani și care, pe lângă faptul că a fost regele Regatului Unit și al Commonwealth-ului Britanic, fusese și ultimul împărat al Indiei, până în august 1947, când Rajul Britanic a fost dizolvat, regina a trăit o viață lungă și cu stare de sănătate bună.
Trupa de rock
Ce poți spune despre regina care este probabil cea mai faimoasă femeie a secolului trecut?
O trupă rock și un ketchup au fost botezate după ea, deși le-a supraviețuit amândurora.
S-a întâlnit cu aproape toți președinții care au condus de-atunci Statele Unite, excepție făcând doar Lyndon B. Johnson, de la Harry Truman până la Joe Biden.
Nu are prea multă liniște nici chiar la 95 de ani. Există familia, guvernul și apoi monarhia. Și toate sunt probleme.
Regina Elisabeta are o aură magică, aproape ca din altă lume. Cu toate acestea, este o femeie cu picioarele pe pământ, care își iubește caii, căței corgi și un pahar de Dubonnet și gin (nu bea vin românesc, așa cum, în mod greșit, s-a spus).
Charles a găsit liniște și alinare în România și sunt sigură că a împărtășit cu ea minunile țării, însă regina nu a vizitat niciodată țara.
Datorie
Toată viața sa a fost o datorie, așa cum am spus, un gen care, mă tem, va dispărea o dat cu ea.
Când a urcat pe tron, a depus un jurământ în fața supușilor ei.
„Declar în fața voastră, a tuturor, că întreaga mea viață, fie că este lungă sau scurtă, va fi dedicată slujirii voastre… Dar nu voi avea puterea să duc singură la îndeplinire această hotărâre, dacă nu vă alăturați, așa cum vă invit acum să o faceți: știu că sprijinul vostru va fi acordat fără greș. Doamne ajută-mă să-mi îndeplinesc jurământul și Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți cei care sunteți dispuși să-l împărtășiți”.
Pe cât de tradițională este monarhia britanică – iar după standardele europene, este tradițională – Elisabeta a II-a va deveni o mai mare modernizatoare. A ținut pasul cu vremurile, și-a ascultat supușii, dar a reușit să mențină vie mistica regalității.
Monarh
Din 1534, când regele Henric al VII-lea a creat Biserica Angliei, monarhul a fost șeful temporal al bisericii.
Ea este Guvernatorul Suprem al Bisericii Angliei, o funcție pe care toți monarhii britanici au ocupat-o de când a fost fondată.
Henry a creat biserica deoarece Biserica Catolică nu i-a permis să divorțeze.
Avem un portret al ei în Biserica Anglicană din București, care a fost construită datorită Reginei Maria, în 1920, ea însăși nepoata Reginei Victoria.
Încoronare
În mai 2015, Regina Elisabeta a depășit-o pe Regina Victoria, devenind cel mai longeviv monarh din lume.
Mi-am întrebat părinții despre încoronarea ei, care a avut loc în iunie 1953.
Mama s-a alăturat mulțimii împreună cu mama și fratele ei și a avut o priveliște bună la Marble Arch. Și-a amintit că Regina din Tonga fusese subiectul de discuție al zilei.
„Era foarte veselă și a făcut o mare impresie. Chiar dacă ploua, era fericită”, a spus mama.
Ancoră
Regina este pur și simplu „o ancoră”, a spus ea. „Este demnă și are integritate. Este interesată de oamenii pe care îi întâlnește și are un interes deosebit pentru Commonwealth.”
„Este o creștină devotată. Nu lasă niciodată evenimentele, chiar și evenimentele mari, să o devieze de la parcurs, fie că sunt politice sau personale. Este cea care este”.
În adolescență, tatăl meu a lucrat pentru Wallace Heaton, care furniza familiei regale britanice toate aparate de fotografiat.
„Ne-au dat salariul pentru o săptămână, ca bonus”, și-a amintit el, părând încă mulțumit, 70 de ani mai târziu.
Și apoi a fost bunicul meu, care nu era monarhist.
„A spus că nu va veni să privească încoronarea”, îmi zice mama. „— Nu-i plăcea tam-tam-ul”.
Trafalgar Square
Mai târziu în acea noapte, i-a recunoscut, timid, în fața familiei, că până la urmă a venit la Londra și a urmărit totul din Trafalgar Square, unul dintre cele mai bune puncte din care puteai privi.
Există ceva la Regina Elisabeta a II-a, care îi atinge chiar și pe antimonarhiști.
