Într-o după-amiază luminoasă din septembrie anul trecut, un antreprenor rus în vârstă de 47 de ani mergea pe o stradă elegantă din apropierea Kremlinului spre sediul celei mai mari companii de comerț electronic din țară. Câteva momente mai târziu, trecătorii au auzit țipete, scrie The Economist.
<< Vladislav Bakalciuk a contribuit la înființarea Wildberries împreună cu soția sa Tatiana în 2004. În următoarele două decenii a devenit echivalentul rusesc al Amazon. Clienții din Siberia până în Peninsula Crimeea (care a fost anexată ilegal de Rusia în 2014) pot comanda din vasta sa gamă de produse de bază la prețuri accesibile – pantofi de damă, ustensile de bucătărie, articole de papetărie – și primesc produsele la un punct de preluare din apropiere în termen de 24 de ore. Unul dintre cele mai bine vândute articole de Crăciun ale companiei fost o mască de păr cu keratină, vândută cu 399 de ruble (4 $).
Pătrunderea Wildberries pe teritoriul întins al Rusiei este atât de extinsă încât un comediant a glumit recent despre faptul că ruda sa în vârstă a folosit aplicația pentru a comanda bușteni direct în satul său. Creșterea extraordinară a companiei de familie – aparent realizată fără niciun ajutor extern – a fost una dintre cele mai uimitoare povești de succes din sectorul privat din Rusia în ultimii ani.
***
Lumina soarelui de toamnă strălucea pe fațada de sticlă elegantă a sediului Wildberries în timp ce Bakalciuk se apropia. Până de curând, clădirea găzduise birourile din Rusia ale Apple și Bloomberg. Vladislav, cu barba lui neîngrijită și cămășile largi, semăna mai mult cu un tocilar dintr-un start-up american decât cu un plutocrat rus în costum elegant. Cunoscuții îl descriu drept un suflet blând, cărturar și pasionat de șah.
Dar când a vizitat biroul în acea zi, a fost flancat de luptători de arte marțiale din Cecenia, toți îmbrăcați în haine închise la culoare (Cecenia este una dintre cele câteva republici autonome din sud-vestul Rusiei care alcătuiesc Caucazul de Nord, o regiune asociată cu bătăuși).
O înregistrare video difuzată ulterior arată cum un membru al grupului cecen lovește fațada de sticlă a clădirii cu un obiect contondent. Polițiștii ezită. La un moment dat, gărzile de securitate ale soției lui Bakalciuk, Tatiana, au apărut din interior. Unii dintre acești oameni erau din Ingușetia, o altă republică din Caucazul de Nord, iar în timpul bătăii doi dintre ei au fost uciși. Mai multe persoane aflate la fața locului au fost rănite, inclusiv polițiști.
Oamenii de afaceri din Moscova nu mai fuseseră martorii unor astfel de scene din anii 1990, când magnații ordonau în mod regulat asasinarea rivalilor. Declinul mărcii Wildberries, de la subiectul-panegiric al presei financiare occidentale la un schimb de focuri între greii din Caucaz, este parțial o saga de familie.
Dar este și o poveste a modului în care războiul din Ucraina a schimbat Rusia. Acesta a dat apă la moară oligarhilor și lorzilor războaielor, ceea ce ajută la explicarea modului în care o companie suavă din Moscova a fost implicată în conflictele etnico-politice din Caucazul de Nord. De asemenea, a redus lățimea de bandă a lui Vladimir Putin. În timp ce arbitrul-șef al disputelor este absorbit de situația de pe front, unii oameni de afaceri ruși adoptă tactici de școală veche pentru a-și promova interesele. „Războaiele duc la simplificări”, a declarat Alexander Ivanov, fostul șef al Asociației companiilor de comerț electronic (AKIT). „De tipul: «n-avem timp pentru soluții complicate, hai să mergem pe ceva simplu»”.
***
Ca multe alte întreprinderi nou înființate, Wildberries are în spate o poveste de la gioarse la bogăție. La 29 de ani, Tatiana, o rusoaică de origine coreeană, era blocată în casa închiriată a cuplului într-un cartier muncitoresc din Moscova, având grijă de copilul ei. După cum povestește ea, era în depresie, suferea de depresie postnatală și se chinuia să-și găsească un loc de muncă ca profesoară de engleză. Apoi a avut o revelație.
„Întotdeauna nu m-am simțit în largul meu în marile magazine”, a explicat ea mai târziu unui intervievator, „așa că am început să mă gândesc cum să ocolesc magazinele”. A decis să deschidă o afacere în domeniul modei, comandând haine de gamă medie de pe cataloagele germane și franceze și vânzându-le online compatrioților ruși. În primele zile, ea însăși a împachetat comenzile. Tatoana (care acum își folosește numele de fată Kim) deținea 99% din firmă, iar Vladislav restul de 1%.
Chiar și pe măsură ce se extindea în Rusia, identitatea corporativă a Wildberries a rămas cu picioarele pe pământ. În 2018, când Tatiana era a doua cea mai bogată femeie din țară, ea a acordat un interviu unui influencer de pe YouTube în care a declarat că poartă numai haine de la Wildberries. Și a râs de ideea de-a fitui banii pe etichete de designer.
Foștii asociați spun că unele aspecte ale legendei Wildberries sunt adevărate, în special lipsa de pretenții. Cuplul, care a avut în cele din urmă șapte copii, nu a părut niciodată să prindă gustul vieții de lux. Spre deosebire de alți proprietari de afaceri de succes din Rusia, nu au fost fotografiați sorbind șampanie la petreceri. „Odată m-au invitat să ne întâlnim la etajul al doilea al unui mall. Ceva de genul unui food court”, a declarat un fost director.
Dar un aspect al istoriei oficiale a companiei a devenit controversat: rolul subțire al lui Vladislav în afacere. Spre deosebire de soția sa, acesta avea deja o anumită experiență de antreprenor atunci când Wildberries a fost înființată – fusese cofondator al unui furnizor de bandă largă, la scurt timp după ce își terminase studiile de fizică. Potrivit Polinei Brovko, o fostă angajată a Wildberries, Vladislav a fost profund implicat în dezvoltarea afacerii, dar a lăsat-o pe soția sa să-și asume toate meritele din motive de PR.
În 2017, când Tatiana a început să spună povestea originii sale, Wildberries creștea rapid. Intrgați de ascensiunea companiei, oamenii din lumea afacerilor din Moscova au început să speculeze că aceasta trebuie că primea o mână de ajutor de undeva. Familia Balaciuk avea nevoie de-o poveste și au angajat o firmă de PR. Potrivit unui director care a lucrat îndeaproape cu cuplul, Vladislav, un om retras, era „categoric reticent” în a ieși în lumina reflectoarelor. Tatiana, însă, a fost de acord. „Așa au ajuns la legenda profesoarei în concediu de maternitate. În termeni de marketing, a fost o idee genială”, a declarat Brovko, care este un aliat al lui Vladislav.
Povestea s-a adresat principalului grup demografic pe care Wildberries încerca să îl atragă – femeile cu vârste cuprinse între 25 și 35 de ani (când a fost întrebat despre originile Wildberries, un purtător de cuvânt al lui Vladislav a declarat că povestea Tatianei a fost „o mișcare de PR” și un „basm”, care „s-a vândut foarte bine în mass-media”, dar a negat că Vladislav însuși a avut vreo legătură cu aceasta. Reprezentantul Tatianei a spus că povestea este „un fapt istoric” și că Vladislav a fost pur și simplu angajat de Wildberries în anumite perioade pentru anumite roluri).
Oricare ar fi adevărul despre originile sale, cei din interiorul Wildberries spun că rolul lui Vladislav în conducerea companiei a fost semnificativ. Un angajat senior, care nu a luat partea niciunuia dintre soți în această dispută, l-a descris pe Vladislav ca fiind „zeul și țarul” companiei. „Nu cred că cineva s-a îndoit de faptul că ambii au fost cofondatorii care au condus împreună afacerea”, a declarat Ivanov, fostul șef al AKIT. Dar el a recunoscut că un lucru l-a nedumerit: „Motivul pentru care Tatiana avea 99%, iar Vlad avea 1% nu este deloc clar”.
***
Cînd Vladislav și Tatiana au fondat Wildberries în 2004, amintirile haoticului deceniu 1990 se estompau. Pe măsură ce Putin centraliza puterea și aducea oligarhii cu botul pe labe, mediul de afaceri se stabiliza. În același timp, creșterea prețurilor la petrol a îmbogățit elita. O parte din această bunăstare a ajuns la clasa de mijloc, care era pregătită să consume.
Întreprinderile din sectoare precum IT și comerțul cu amănuntul au apărut fără zgomot pentru a satisface această cerere. Politicienii erau prea preocupați de ceea ce se întâmpla în câmpurile petroliere și în minele de cărbune pentru a le acorda prea multă atenție. Ivanov a declarat că abilitatea Wildberries de a crește relativ neobservată se datorează faptului că afacerea sa era „high-tech”. „Dacă pompezi ceva din pământ, acesta are un preț, nu trebuie să ai o diplomă pentru a ști asta”, a spus el. La începutul anilor 2000, oligarhul mediu „nu ar fi putut înțelege” lucruri complexe precum o companie de comerț electronic, a adăugat Ivanov.
Cu toate acestea, perioadele de grație nu durează la nesfârșit. Atunci când o afacere din Rusia atinge o anumită dimensiune, proprietarii acesteia consideră adesea că este prudent să caute un krysha – un protector. Conceptul de krysha, care înseamnă literalmente „acoperiș”, a devenit larg răspândit în anii 1990, când bandele de prădători cereau întreprinderilor capitaliste în devenire să le plătească taxe de protecție. Odată cu trecerea timpului, bandele și-au dat seama că este în interesul lor ca aceste întreprinderi să înflorească și au devenit mai degrabă patroni, ajutându-și clienții să gestioneze birocrația de stat și să-și depășească rivalii. După ce Putin a preluat controlul asupra țării, ideea de krysha s-a schimbat ușor, referindu-se mai mult la o persoană cu legături strânse cu Kremlinul. În prezent, marile companii apelează de obicei la un krysha dacă au probleme cu autoritățile de reglementare sau caută ajutor pentru a respinge o preluare ostilă.
Pentru o lungă perioadă de timp, familia Bakalciuk părea să nu fie interesată de achiziționarea unei krysha, sau chiar de relaționarea cu înalți funcționari. „Niciodată nu au vrut să lingușească pe nimeni sau să ceară favoruri”, a declarat un fost director. „Știau că, dacă le ceri ceva, ei îți vor cere ceva în schimb.”
Erau concentrați pe planul lor de afaceri. I-au captivat pe ruși cu reduceri (rivalii le introduseseră și ei, dar nu la aceeași scară). Wildberries a fost prima companie de comerț electronic din Rusia care a oferit retururi gratuite și a instalat vestiare la punctele de preluare pentru a încuraja clienții să cumpere haine în mai multe mărimi și să trimită înapoi obiectele refuzate. Când țara a intrat în lockdown în 2020, compania a fost perfect poziționată pentru a culege beneficiile. În 2021, al doilea an al pandemiei, profitul net al Wildberries a crescut de la 2 miliarde la 14 miliarde de ruble.
Expansiunea companiei nu a fost fără fricțiuni. Marjele sale de profit au fost subțiri. În 2023, a început să își amendeze proprii curieri atunci când produsele erau returnate deteriorate, ceea ce a provocat tulburări și greve. Dar logo-ul violet Wildberries a devenit omniprezent în Rusia. Și în timp ce majoritatea comercianților cu amănuntul online au fost preluați de conglomerate mai mari sau au ajuns sub protecția oligarhilor, Wildberries părea hotărâtă să rămână proprietate de familie.
Una dintre modalitățile prin care un pretins krysha poate forța o companie să accepte patronajul său este să încurajeze autoritățile de reglementare să o hărțuiască, iar apoi să joace rolul de mână salvatoare. Până în 2023, este posibil ca Wildberries să fi atras acest tip de atenție. În 2022, inspectorii guvernamentali pentru sănătate și siguranță au vizitat depozitele Wildberries de 400 de ori. În 2023 au avut loc peste 1 600 de inspecții.
Concluzia a venit în ianuarie 2024, când a izbucnit un incendiu în cel mai mare depozit al Wildberries, un spațiu de 70 000 de metri pătrați într-un oraș numit Șușarîi, chiar lângă Sankt Petersburg. Incendiul, care a distrus un stoc estimat la 10 miliarde de ruble, a necesitat mai mult de 24 de ore și 400 de pompieri pentru a fi stins. Autoritățile s-au grăbit să dea vina pe companie, susținând că depozitul nu primise încă certificatul de securitate la incendiu (Wildberries insistă că societatea era la zi cu toate documentele).
Potrivit lui Dmitri Nîiagu, pe atunci angajat senior în departamentul de livrări al Wildberries, atât Vladislav, cât și Tatiana și-au dat seama imediat de gravitatea situației. „A fost o lovitură grea”, a declarat Nîiagu. „Eram într-un apel Zoom în acea zi. Toată lumea era foarte supărată, atât Vlad, cât și Tatiana.” (Ambele părți au declarat pentru The Economist că principala lor preocupare a fost posibilitatea ca vieți să fi fost pierdute, mai degrabă decât reacția statului).
Autoritățile au urmărit acuzațiile de neglijență. În alte țări, aceasta ar fi putut fi preludiul unei amenzi. Dar în Rusia, aceasta poate fi prima mutare dintr-un joc de preluare. Potrivit reprezentantului lui Vladislav, oficialii au percheziționat locuința familiei (guvernul nu a răspuns la solicitarea The Economist de a comenta răspunsul său la incendiu). După cum a spus un fost angajat, „îți poți construi afacerea până când cineva o observă și vrea să ți-o ia”.
Bakalciukii erau un cuplu retras și nimeni nu poate spune cu exactitate când a început să se destrame căsnicia lor. Oricare ar fi fost starea relației lor la începutul anului 2024, consecințele incendiului trebuie că au sporit tensiunea. În plus, au avut în mod clar opinii diferite legate de modul în care să o abordeze.
După incendiu, Tatiana a început discuții de fuziune cu Robert Mirzoian, șeful unei companii mai mici, Russ Outdoor, care producea panouri publicitare. Reprezentantul lui Vladislav a declarat că Mirzoian și fratele său au abordat-o pe Tatiana cu o ofertă de-a o ajuta să nu ajungă acuzată penal. (Reprezentantul Tatianei a negat acest lucru și a spus că ea a inițiat discuțiile cu Russ Outdoor).
Potrivit Bell, o publicație rusă independentă, Mirzoian a continuat să aranjeze o întâlnire între Tatiana și Suleiman Kerimov, un miliardar cu care era prieten. Kerimov, care provine din Daghestan, o republică situată lângă Cecenia, în Caucazul de Nord, este un membru al parlamentului rus cu o reputație tumultoasă (a accidentat odată un Ferrari la Nisa).
Se spune că are talent pentru preluări ostile. De asemenea, se zvonește că ar fi un apropiat al lui Putin, o legătură percepută care i-a adus mai multe runde de sancțiuni occidentale. În primăvara anului 2024, potrivit presei ruse, Kerimov a dus-o pe Tatiana mai întâi să-l întâlnească pe șeful de cabinet al Kremlinului, iar mai târziu pe Putin însuși. (Tatiana neagă întâlnirea cu Kerimov, iar Mirzoian neagă orice legături de afaceri cu acesta).
La jumătatea lunii iunie, Wildberries a emis o declarație laconică în care anunța că va fuziona cu Russ Outdoor. O scrisoare difuzată în presa rusă indica faptul că Putin însuși susținea tranzacția. Câteva săptămâni mai târziu, activele Wildberries au fost transferate către o nouă societate, fondată de Tatiana și frații Mirzoian. Wildberries deținea 65% din această nouă societate, iar Russ Outdoor restul de 35%.
Pe hârtie, nu prea avea sens: Russ Outdoor nu avea nicio expertiză digitală și avea o fracțiune din veniturile Wildberries. Contribuția financiară a Russ Outdoor la capitalul statutar al societății comune era de 7 milioane de ruble (aproximativ 70 000 de dolari), precum și activele sale publicitare, în timp ce Wildberries își transfera toate proprietățile și contractele profitabile cu furnizorii către societatea comună.
Purtătorul de cuvânt al Tatianei a declarat că aceasta a decis să fuzioneze cu firma de publicitate „după o discuție echilibrată cu echipa și o evaluare aprofundată a tuturor proceselor, pe baza planurilor sale de dezvoltare a pieței”.
Cam în momentul în care a fost anunțată fuziunea, Nîiagu, expertul în livrări al Wildberries, a primit un mesaj WhatsApp de la Vladislav. Nîiagu îi ceruse șefului său sprijin în legătură cu o problemă de logistică, iar Vladislav i-a trimis înapoi prin SMS datele de contact ale unei persoane care îl putea ajuta. „Mai este un lucru”, a adăugat șeful său. „Soția mea m-a dat afară temporar din companie și mi-a interzis să vorbesc cu oricine. Așa că, pentru moment, ești pe cont propriu.”
***
Pe 23 iulie 2024, la câteva săptămâni după ce Wildberries și-a anunțat fuziunea cu Russ Outdoor, un videoclip a fost încărcat pe Telegram. Acesta îl arăta pe Vladislav stând într-o cameră de zi mobilată cu gust, plângându-se de tulburările din familia sa unui bărbat cu hanorac închis la culoare. „Lucrurile nu sunt grozave”, a spus Vladislav cu un zâmbet timid. „Soția m-a părăsit și s-a încurcat cu o gașcă dubioasă care ne jefuiește afacerea sub pretextul unei fuziuni, iar activele sunt deturnate”.
Omul care asculta cu simpatie era Ramzan Kadîrov, liderul Ceceniei. Putin l-a numit pe Kadîrov să conducă Cecenia în 2007 și să continue reprimarea brutală a insurgenților separatiști din această țară. Acesta își cultivă o imagine de bătăuș care este aproape comică în intensitatea sa. Înainte ca Instagram să îi închidă contul, obișnuia să posteze imagini cu el luptându-se cu tigri și pitoni.
De când a devenit satrap al lui Putin, a acumulat o armată privată, kadîroviții, ai cărei membri sunt atât de brutali încât se spune că ucrainenii au un verb pentru bătaie care poartă numele lor. Kadîrov a fost legat de mai multe asasinate, iar regimul său din Cecenia a devenit cunoscut pentru dispariția disidenților și torturarea homosexualilor.
Mai grav, războinicul i-a promis lui Vladislav că îi va „aduce înapoi acasă” soția și că va proteja Wildberries de „gașca dubioasă” – implicit, de Mirzoiani și Kerimov.
Prietenii întreprinzătorului au fost șocați să vadă că acesta se împrietenește cu Kadîrov. O astfel de prietenie nu a mai existat până acum; este greu de înțeles cum s-ar fi putut intersecta drumurile lor. Ar putea însemna doar că Vladislav era hotărât să păstreze compania, a speculat o cunoștință. „Când l-am văzut pe Vladislav cu Ramzan, am știut că va lupta până la capăt”, a spus el.
Kadîrov, de asemenea, făcea pași în necunoscut. Liderul cecen avea deja reputația unui om bogat atunci când a început războiul din Ucraina, se presupune că datorită impozitelor ilegale și „tributurilor” din partea elitei cecene (când a fost întrebat o dată de un reporter despre sursa banilor care intrau în republica sa, Kadîrov a răspuns „Allah îi dă”).
Dar, înainte de războiul din Ucraina, el nu s-a mișcat agresiv în lumea afacerilor rusești de top. Orice încercare de-a face incursiuni acolo i-ar fi determinat probabil pe magnații Rusiei să riposteze, cu binecuvântarea lui Putin.
Din 2022, însă, cei care au contribuit la efortul de război par să se simtă încurajați să încalce regulile nescrise. Invazia a avut puțini aplaudaci mai emfatici decât Kadîrov, ceea ce i-a consolidat poziția față de Putin și a făcut ca membrii establishmentului rus să fie reticenți în a-l critica.
Intervenția Wildberries a încununat o serie de succese pentru liderul cecen. Anul trecut, nepotul său a fost însărcinat cu supravegherea activelor corporative confiscate de la Danone, un producător francez de iaurturi, după ce compania și-a suspendat operațiunile în Rusia. „Kadîrov a luat Danone pentru el, pur și simplu pentru că poate”, a declarat Alexander Kolîiandr, membru al Centrului pentru Analiza Politicilor Europene. „A fost aceasta o recompensă pentru valoarea militară sau a cerut-o cineva la momentul potrivit? Nu știu, dar acesta este un exemplu excelent de convertire a loialității politice într-un activ comercial.”
La câteva ore după apariția videoclipului cu soțul ei și noul său prieten, Tatiana a publicat și ea un clip. Îmbrăcată într-un tricou gri simplu și așezată în biroul său, ea a suspinat în timp ce răspundea la acuzația că ar fi căzut sub influența unei „găști dubioase”.
„După cum puteți vedea, nu sunt ostatica nimănui”, a spus ea. „Recent, eu și echipa am luat decizia că avem nevoie de o transformare pentru a menține creșterea. Îmi pare foarte rău că Vladislav a decis să facă publică problema noastră de familie. Aș fi fericită dacă aș putea păstra pentru mine detaliile vieții mele private. Dar pot confirma începerea procedurilor de divorț”.
Tatiana a discutat în continuare problema într-un interviu televizat de două ore cu Svetlana Bondarciuk, o persoană mondenă. În timpul interviului (la un moment dat, cele două femei au băut împreună un pahar de șampanie), Tatiana și-a descris căsnicia ca fiind nefericită, la limita abuzului. Spunea că Vladislav își vărsa frustrările pe ea. Uneori era nevoită să le ceară oaspeților să părăsească imediat casa dacă el era într-o dispoziție proastă, de teama a ceea ce se putea întâmpla.
Când a fost întrebat despre aceste afirmații, reprezentantul lui Vladislav a spus: „Tatiana a creat în mod profitabil o astfel de imagine a lui Vladislav ca abuzator în ajunul procedurilor de divorț. Ei erau o familie ideală, iar acest lucru a fost remarcat de toți prietenii lor. Zecile de comentarii de susținere după publicarea videoclipului arată cât de mult sprijin are Tatiana printre clienții companiei”. Wildberries „mi-a salvat viața când am fost în concediu de maternitate”, a scris un fan. „DOAR o femeie ar fi putut veni cu această idee”.
***
Litigiul cuplului atrăgea de-acum o gamă din ce în ce mai largă de actori. În septembrie, la scurt timp după interviul cu șampanie, Vladislav și bătăușii săi ceceni și-au făcut apariția în clădirea Wildberries.
Întrebat despre incident, un purtător de cuvânt al lui Vladislav a declarat că acesta venise la clădire pentru o întâlnire legată de o filială a Wildberries pe care o deținea și pentru a afla mai multe despre fuziune. Vladislav fusese avertizat privind „posibile provocări”, a spus purtătorul de cuvânt, motiv pentru care adusese cu el o gardă privată, și nu gorilele sale, ci cele ale Wildberries au fost cele care au declanșat agitația.
Trupurile gardienilor uciși de paza Wildberries au fost transportate cu avionul în țara lor natală, Ingușetia, pentru a fi înmormântate, și au fost întâmpinate la aeroport de mii de bărbați în doliu care scandau „Dumnezeu este cel mai mare!” A fost o evoluție îngrijorătoare. Anexat de țari în secolul al XIX-lea, Caucazul de Nord are o cultură proprie. Locuitorii din Cecenia și Ingușeția vorbesc limbi similare, care nu sunt înrudite cu rusa, iar atunci când tensiunile dintre ele izbucnesc, pot avea intensitatea unor certuri de familie. Ingușeții s-au simțit intimidați de vecinii lor mai puternici într-o dispută recentă privind terenurile, iar unii au considerat că uciderea paznicilor de la Wildberries face parte din același tipar. Câteva săptămâni mai târziu, Kadîrov a pus paie pe foc, apărând la televiziunea locală și amenințând că va declara o feudă a sângelui împotriva lui Kerimov, presupusul patron al Tatianei.
Conform tradiției caucaziene, dacă un bărbat declară o feudă a sângelui împotriva cuiva, membrii clanului său sunt obligați să îl ajute să-l ucidă. În 2019, un aliat al lui Kadîrov a declarat o feudă împotriva unui disident cecen care trăia în Polonia. Au urmat două atentate la viața disidentului.
În videoclipul televiziunii locale, Kadîrov a vorbit cu oficialii săi de securitate din Groznîi despre Kerimov și asociații săi, pe care i-a acuzat – fără a prezenta dovezi – că încearcă să-l ucidă. „Au ordonat o lovitură asupra mea, vor să mă omoare”, a spus Kadîrov. „O spun în mod oficial: declar oficial o feudă de sânge… dacă nu-mi dovedesc că mă înșel, pentru că eu sunt din Caucaz. Sunt cecen”.
***
Îmblânzirea de către Putin a oamenilor de afaceri care au făcut Rusia atât de violentă și imprevizibilă în anii 1990 a fost realizată printr-un amestec de forță și diplomație. Atunci când doi oligarhi, Oleg Deripaska și Vladimir Potanin, s-au confruntat pentru controlul unei companii de nichel în 2010, președintele a zburat în orașul minier îndepărtat Norilsk pentru a media personal.
În cartea sa „Oamenii lui Putin”, Catherine Belton descrie uimirea unui bancher occidental atunci când și-a dat seama că președintele era dispus să intervină nu numai în afaceri uriașe precum disputa de la Norilsk, ci și în afaceri relativ neînsemnate, cu o miză de doar 20 de milioane de dolari. Prin astfel de acțiuni, Putin s-a asigurat că oligarhii rivali erau suficient de mulțumiți sau de speriați pentru a respecta regulile stabilite de el: să nu se implice în politică, să nu provoace instabilitate și să contribuie la proiecte importante, precum Jocurile Olimpice de Iarnă de la Soci.
Kadîrov pare să fi beneficiat întotdeauna de mai multă libertate decât majoritatea membrilor elitei, dar oficialii lui Putin l-au mai ținut în frâu. În 2020, războinicul cecen l-a atacat pe Emmanuel Macron, președintele francez, pentru că ar fi incitat la islamofobie în Franța (Cecenia, ca și restul Caucazului de Nord, este predominant musulmană). După ce un purtător de cuvânt al Kremlinului i-a reproșat că și-a depășit atribuțiile, Kadîrov a dat înapoi, recunoscând că nu este rolul său să se amestece în politica externă.
Cu toate acestea, influența lui Putin a fost ciudat de invizibilă în haosul de la Wildberries. În săptămânile care au urmat declarației lui Kadîrov privind feuda, nimeni din guvernul rus nu a încercat să îl trateze cu blândețe pentru că a amenințat că va ordona moartea unui membru al parlamentului rus. Nici Kremlinul nu a adoptat o poziție publică referitoare la schimbul de focuri care a avut loc la doar câțiva metri de zidurile sale. (Întrebat de reporteri despre afacerea Wildberries, purtătorul de cuvânt al lui Putin a declarat: „Nu suntem în măsură să ne amestecăm în afacerile de familie, cu atât mai puțin în relațiile de afaceri”).
Mai multe persoane au fost arestate la biroul Wildberries și acuzate de implicare în atacul mortal, dar zeci dintre acestea au cerut instanței să le elibereze pentru a se putea înrola în armata rusă și pentru a merge în Ucraina. Se crede că această manevră are șanse mari de reușită.
Vladislav însuși a fost inițial reținut pentru acuzații care includeau crimă și tentativă de crimă, dar a fost eliberat două zile mai târziu. El a difuzat o înregistrare video dintr-o încăpere stridentă, foarte diferită de casa familiei, spunând că este „acasă și în regulă”. Nu a explicat cum au dispărut problemele sale juridice. Avocații săi au declarat reporterilor că acuzațiile au fost „o încălcare flagrantă și fără precedent” a drepturilor clientului lor.
Nu este clar ce se va întâmpla în continuare cu averea Wildberries. Pariul lui Kadîrov pe Vladislav ar putea da roade: deși moțiunile inițiale depuse de omul de afaceri pentru a opri fuziunea au fost respinse de instanță, acesta ar putea recupera până la 50% din companie în procesul de divorț care va avea loc la sfârșitul acestui an.
Vladislav postează actualizări despre caz pe canalul său de Telegram și, ocazional, împărtășește momente nostalgice. O postare recentă: un videoclip cu el și Tatiana în vremuri mai bune, ambii îmbrăcați în treninguri și purtând pălării identice cu pompoane, râzând într-un dans prostesc în zăpadă. >>
