Lumea nu cheltuie suficienți bani pentru obținerea vaccinului anti-Covid – analiză The Economist

Să luăm în calcul următorul experiment. Dacă nu vei mânca o pizza în decurs de o oră, vei muri de foame. Ce faci? Majoritatea oamenilor ar comanda imediat o pizza – și nu doar o singură Margarita, ci mai mult, de la mai multe restaurant. Vrând să-ți maximizezi șansele ca măcar o pizzerie să-ți ofere, la timp, ceea ce ai nevoie, nu-ți va păsa că o parte din pizza comandată sigur va fi aruncată la gunoi.

Lumii îi este foame de un vaccin împotriva covid-19. Până în prezent au fost înregistrate aproximativ 700.000 de decese din cauza bolii, iar totalul crește cu o rată de aproximativ 40.000 pe săptămână. Dacă includem și decesele neînregistrate, numărul real este mult mai mare. Între timp, economia globală se confruntă cu cea mai puternică contracție de la Marea Depresiune, de aproximativ 8% din PIB pe prima jumătate a anului 2020.

În fața acestei catastrofe, oamenii de știință par să producă un vaccin mult mai repede decât s-ar fi putut prezice la începutul pandemiei. Cu toate acestea, eforturile globale pentru fabricarea și distribuirea vaccinurilor nu se ridică la înălțime. Doar 10 miliarde de dolari au fost dedicați cauzei – în cazul nostru, echivalentul comandării unei singure pizza, în loc de mai multe.

Cifrele sunt opace, dar, pe o estimare brută, lumea a cumpărat aproximativ 4 miliarde doze de vaccinuri covid-19 cu livrare până la sfârșitul anului viitor, ceea ce, în teorie, este suficient pentru a vaccina jumătate din planetă cu o singură doză. În practică, însă, mult mai puține persoane vor avea asigurată protecția împotriva bolii. Unele dintre vaccinurile aflate în producție nu vor reuși să obțină aprobarea autorităților de reglementare, iar un potențial candidat care ajunge la un studiu clinic la scară largă – așa cum au făcut-o mai multe – încă prezintă riscuri de eșec în proporție de 20%.

Alte vaccinuri vor primi aprobarea, dar pot să nu ofere o protecție completă. S-ar putea să nu fie compatibile cu persoanele în vârstă sau pot împiedica decesul din cauza Covid-19, dar nu și răspândirea virusului. Alte vaccinuri vor necesita mai mult de o doză pentru a fi eficiente. Din cauza acestor situații, chiar și țări precum Marea Britanie și America, care au cumpărat mai mult de două doze pentru fiecare cetățean, încă nu au cumpărat suficient.

În loc să privească vaccinurile nedovedite ca pe o extravaganță, lumea ar trebui să se gândească la ele ca la o poliță de asigurare. Cercetările sugerează că, dacă se dezvoltă zece sau mai multe vaccinuri, există o șansă de 90% de a găsi unul care să funcționeze. Odată ce unul dintre acești candidați se va dovedi eficient, va trebui distribuit rapid în miliarde de doze. Dar este imposibil de știut în prealabil ce candidat va reuși.

Prin urmare, guvernele ar trebui să ajute firmele farmaceutice să producă mari cantități dintr-o serie de vaccinuri diferite – ideal, zeci de miliarde de doze – cu mult înainte ca aprobarea de punere pe piață să fie sau nu acordată. Vaccinul câștigător ar putea astfel să înceapă să ajungă rapid la oameni, chiar dacă dozele de vaccinuri eșuate ar putea fi aruncate neutilizate.

Chiar și stimularea de 10 ori a finanțării vaccinurilor, adică până la 100 miliarde de dolari sau mai mult, pălește în comparație cu suma de 7 trilioane de dolari pe care guvernele din întreaga lume au cheltuit-o sau s-au angajat-o de la începutul pandemiei pentru a păstra veniturile și locurile de muncă. Adevărata extravaganță ar fi să aștepți până la apariția unui candidat de succes la vaccin înainte de a te grăbi să stimulezi producția. Din punct de vedere al efectelor pozitive asupra producției, nici nu mai vorbim de viețile salvate, ar avea sens chiar și alocarea a 200 de miliarde de dolari pentru a avea la dispoziție vaccinul cu o săptămână mai devreme.

Pentru unii, perspectiva unei investiții atât de mari ridică temeri legate de „naționalismul vaccinului. Lumea, în ansamblu, poate extrage maximum de beneficiui din rezervele limitate de vaccin prin combinarea resurselor și alocarea dozelor pe baza nevoilor – lucrătorii din domeniul sănătății, mai întâi, persoanele vulnerabile, etc. Aproximativ 80 de țări sunt interesate de o astfel de afacere.

Din păcate, însă, probabil politicienii din unele țări cu capacitate de producție își vor pune propriii concetățeni pe primul loc. O modalitate de a minimiza încăierarea internațională cu privire la cine primește vaccinuri și când este de a maximiza aprovizionarea în avans și de a răspândi capacitatea de producție. Vaccinurile pentru țările cele mai sărace ar trebui să fie subvenționate, poate prin GAVI, alianța care plătește deja pentru alte vaccinuri acolo.

Ideea de a supraproduce în mod deliberat ceva nu e ușor de acceptat de către politicieni, mai ales într-o lume în care există atât de multe revendicări legate de fondurile publice. În fața unei capacități mari de producție care se dovedește a fi inutilă, politicienii riscă să fie acuzați că au irosit bani – așa cum a fost acuzat guvernul britanic atunci când s-a spitalele de urgență pe care le-a construit din timp, în pandemie, s-a dovedit că nu au mai fost necesare. Cu toate acestea, politicienii trebuie să fie raționali.

Îți cumperi asigurare înainte să știi ce se va întâmpla, nu după.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here