Însă un populism prefăcut îi împiedică să voteze în favoarea acestuia, notează The Economist.
<< În acest an, Ucraina a mutat oficial sărbătorirea Crăciunului de pe 7 ianuarie, cum este în Biserica Ortodoxă Rusă, pe 25 decembrie, dată la care îl celebrează majoritatea lumii occidentale. Dar nu va fi mult de sărbătorit. Un pachet de asistență mult așteptat și foarte necesar din partea Congresului SUA nu va ajunge la timp pentru noul Crăciun, iar parlamentarii par puțin probabil să aprobe o legislație în timp util pentru cel pe rit vechi.
De-a lungul toamnei, parlamentari pro-Ucraina din ambele părți ale spectrului, care formează o majoritate puternică în Camera Reprezentanților și Senat, preziceau că în cele din urmă Congresul va autoriza mai multă asistență militară. Se credea că problemele importante, cu susținere largă și bipartizană vor primi, în cele din urmă, un vot. Mulți se așteptau la o aprobare venită la sfârșitul anului, când pachetele mari de cheltuieli sunt adesea asamblate rapid, permițând conținutului lor să evite atenția publică, iar legislatorilor să ajungă la casele lor de Crăciun.
Dar Mike Johnson, liderul Camerei Reprezentanților, candidase la funcție având un plan, „de a se asigura că Senatul nu poate congestiona Camera cu un omnibuz de Crăciun”. Până acum, asta a însemnat amânarea dezbaterilor legislative principale până în 2024. Johnson are dreptate că adoptarea unor proiecte de lege importante, fără timp pentru dezbateri serioase, nu este mai puțin optimă. Dar republicanii din Camera Reprezentanților, implicați în lupte interne perpetue și neputând guverna eficient cu o majoritate slabă, au risipit zilele lucrătoare.
În data de 20 octombrie, președintele Joe Biden a cerut 106 miliarde de dolari pentru finanțarea apărării Ucrainei, asistență în războiul Israelului împotriva Hamas și „contracararea influenței maligne” în regiunea Indo-Pacific. Pachetul includea și 13,6 miliarde de dolari pentru securitatea la frontiere, dar republicanii doreau modificări de politici pentru a aborda ceea ce a devenit o criză reală la frontiera de sud. Protecția Vamală și a Frontierelor a SUA a raportat 240.988 de întâlniri cu migranți la frontiera de sud-vest în luna în care Biden și-a înaintat solicitarea, în creștere față de 185.527 de întâlniri cu un an în urmă.
În 14 decembrie, Camera Reprezentanților s-a închis pentru vacanță, dar Senatul a rămas la Washington și a continuat negocierile. James Lankford, Chris Murphy și Kyrsten Sinema – senatori republican, democrat și independent – au lucrat împreună cu Casa Albă la un compromis. Negociatorii insistă că discuțiile avansează. Cu toate acestea, doar 61 de senatori s-au prezentat la votul din 18 decembrie, un semn clar că Senatul nu adoptă legislația înainte de Crăciun.
Acest lucru le oferă puțină consolare ucrainenilor, care și-au petrecut cea mai mare parte a ultimilor doi ani luptând și murind pentru a-și păstra independența. Uniunea Europeană a eșuat să aprobe un pachet de 54 de miliarde de dolari pentru Ucraina în aceeași zi în care Camera Reprezentanților a părăsit Washington, din cauza minorității de blocare pro-Putin (cunoscută și sub numele de Viktor Orban). Acest lucru are consecințe directe pe câmpul de luptă. Ucraina, care în timpul verii a tras lunar aproape 250.000 de proiectile de artilerie de calibru mare, va putea trage la doar aproximativ o treime din această rată. Rusia – care a luat mai în serios industrializarea apărării decât Occidentul, bazându-se și pe sprijinul statelor paria precum Iran și Coreea de Nord – își va vedea avantajul crescând.
Înainte ca parlamentarii să poată aborda nevoile imediate ale Ucrainei, ei încearcă să rezolve o problemă politică internă care i-a pus în dificultate pe politicienii americani de decenii. Chuck Schumer, liderul majorității din Senat, a menționat progrese pe 19 decembrie, dar a recunoscut că politica la frontieră este „printre cele mai dificile lucruri pe care le-am făcut în memoria recentă”. Mitch McConnell, liderul minorității, a spus că „a obține acest acord corect și a produce text legislativ va necesita ceva timp”.
Senatul și Casa Albă nu au publicat un rezumat al negocierilor sau un cadru de bază pentru compromis. Cu toate acestea, se pare că discută despre necesitatea unor detenții obligatorii mai numeroase; îngreunarea obținerii azilului; acordarea în general a mai multor competențe guvernului federal pentru expulzarea migranților; și limitarea capacității președintelui de a permite grupurilor mari să intre sau să rămână temporar în SUA. Casa Albă știe că criza a devenit o problemă politică, dar schimbările de politici propuse nu au fost bine primite de activiștii progresiști și mulți parlamentari hispanici.
Unii au făcut chiar aluzii la cea mai gravă transgresiune în cadrul Partidului Democrat contemporan: să facă ceva ce ar face Donald Trump. Alex Padilla, senator din California, a avertizat că „politica din era Trump” nu ar face decât să agraveze criza. Nu ajută faptul că astfel de schimbări ar fi combinate cu mai multe fonduri pentru Israel, țară criticată din ce în ce mai mult de aripa stângă a partidului, pe măsură ce războiul din Gaza se prelungește și numărul palestinienilor uciși crește.
Între timp, mulți republicani din Camera Reprezentanților cu poziții dure au așteptări nerealiste cu privire la genul de victorie politică pe care o pot obține având o majoritate slabă într-o singură cameră a Congresului. Johnson, unul dintre cei mai conservatori membri ai Camerei, a pierdut sprijinul tribului său prin evitarea închiderii guvernului și adoptarea unei Legi de Autorizare a Apărării Naționale, care a evitat disputele legate de problemele sociale. Retragerea predecesorului său și expulzarea altui republican i-au făcut și mai dificilă munca, reducându-i și mai mult majoritatea.
Johnson a declarat anterior că nu va accepta nimic mai puțin decât Legea pentru Securizarea Frontierei din 2023, un proiect de lege strict care include elemente controversate precum reluarea construcției zidului de la frontieră. Cu toate acestea, democrații din Senat nu vor susține un proiect de lege care nu a primit sprijin din partea niciunui democrat din Camera Reprezentanților. Chiar dacă Senatul ar face acest lucru într-un fel sau altul, nu există nicio garanție că Johnson ar putea câștiga sprijinul celor mai neascultători membri ai partidului său pentru un proiect de lege care asociază finanțarea pentru Ucraina cu politica imigrației.
Chiar dacă negocierile au fost lente și dureroase, Senatul pare hotărât să adopte un proiect de lege. Camera Reprezentanților se reîntoarce la lucru pe 9 ianuarie, iar majoritatea membrilor săi ar accepta probabil un proiect de lege care ar putea atrage sprijin bipartizan în camera superioară. Întrebarea este, așa cum a fost de câteva luni, dacă Johnson ar permite o votare care să exprime voința majorității din Camera Reprezentanților, chiar dacă această majoritate nu include mai mult de jumătate din partidul său.
Mai mult de 10.000 de americani au servit în Congres. Relativ puțini sunt amintiți în istorie. Johnson, ajuns speaker în mod accidental, ar putea deveni unul dintre aceștia. Votase în mod constant împotriva ajutorului acordat Ucrainei, înainte de a-și asuma actuala funcție, dar și-a schimbat atitudinea după preluarea funcției de speaker și a vorbit elocvent despre necesitatea de a opri aspirațiile imperialiste ale lui Putin. Va fi Johnson amintit ca speakerul care a sfidat voința majorității americanilor și a abandonat Ucraina – lăsând, de asemenea, să persiste o criză la frontieră – pentru a satisface cererile celor mai radicali membri ai partidului său? Sau moștenirea sa va fi aceea a unui legiuitor care a făcut față situației, indiferent de costul politic pe termen scurt? Are o vacanță de Crăciun lungă pentru a decide. >>
