Foto: INQUAM/Octav Ganea

DNA a deshis un dosar penal privind modul în care seful PSD, Marcel Ciolacu, și încă alti 11 indivizi au primit titlul de „Luptător cu rol determinant în Revoluția Română”. Ciolacu a primit certificatul de „luptător” la începutul anului 2019, dezvăluie aktual.24.


Cauza a fost disjunsă dintr-un dosar care a fost deschis în urma unei plângeri adresată DNA de către revoluționarul Marian Moroșanu Tivilic privind acordarea de titluri de „luptător” de către Secretariatul de stat pentru revoluționari.

Într-o adresă a DNA din 20 octombrie, în care Moroșanu este anunțat că plângerea sa a fost clasată, procurorii DNA menționează însă că a fost constituit un nou dosar penal, prin disjungerea cauzei, în ce privește modul în care seful PSD a obținut titlul de „luptător”.

Sursa foto: aktual.24

Ordonanța este semnată de Mihai Prună, procuror sef adjunct secție în cadrul DNA.

În decembrie 2019, Marius Mioc, revoluționar autentic din Timișoara, a atras atenția asupra modului extrem de dubios în care Marcel Ciolacu a devenit „luptător în revoluție cu rol determinant”.

Marius Mioc a descoperit că Ciolacu a obținut acest titlu în condițiile în care numele șefului PSD nu apare pe lista celor care au solicitat, până la data limită de 12 mai 2015, acordarea titlului. Mai mult, doi dintre membrii comisiei care a hotărât că Ciolacu să devină „luptător în revoluție cu rol determinant” s-au împotrivit, susținând că „nu sunt îndeplinite condițiile”. Ciolacu avea 22 de ani în 1989 și susține că a început activitățile „revoluționare” la Buzău încă din 14 decembrie 1989, cu două zile înainte că timișorenii să iasă în stradă.

Marius Mioc spune că i-a cerut detalii lui Ciolacu despre aceste aspecte controversate, însă acesta nu i-a răspuns.

Iată ce a scris Marius Mioc despre cazul „revoluționarului” Ciolacu pe blogul său:

Domnul Ciolacu este și revoluționar din decembrie 1989, iar prin decizia SSRMLIRC nr. 313 din 15 aprilie 2019 a primit titlul de luptător în revoluție cu rol determinant. Respectivul titlu a fost introdus în Legea 341/2004 prin OUG 95/2014 și poate fi solicitat de vechii deținători ai titlului de luptător în revoluție remarcat prin fapte deosebite. Luptătorii cu rol determinant au dreptul la o indemnizație lunară, pe care cei care au rămas cu vechiul titlu de luptător remarcat prin fapte deosebite n-o mai primesc.

SSRMLIRC a aprobat cererea domnului Marcel Ion Ciolacu pentru titlul de determinant cu întîrziere, abia în urma ședinței comisiei din 20 martie 2019, și a emis decizia respectivă în 15 aprilie 2019. Din cite stiu, până acum președintele Iohanis încă nu a emis vreun decret care să consființeasca titlul de „determinant” al domnului Ciolacu. Dar un nou decret al președintelui cu acest scop e posibil, deoarece sînt o mulțime de noi cazuri de revoluționari cărora li s-a aprobat noul titlu de către noua echipă a SSRMLIRC, și urmează trimiterea lor la președinție.

Este ciudat în acest caz că Marcel Ciolacu nu apare printre cele 6546 de persoane care au depus, pînă la data de 12 mai 2015, cererea de atribuire a noului titlu introdus de OUG 95/2014 de „luptător cu rol determinant”.

Art. II alin. (1) din OUG 95/2014 spune: „Cererile prevăzute la art. 3^2, respectiv cele pentru eliberarea certificatului de Luptător cu Rol Determinant se depun în termen de 90 de zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență”, iar la art. II alin. (3) din același act normativ se precizează că respectivul termen de 90 de zile lucrătoare este de decădere. Or din datele publicate pe saitul Secretariatului de Stat, încă din vremea cînd acesta era condus de Adrian Sanda, reiese că domnul Marcel Ion Ciolacu nu face parte dintre cei care au depus cererea de înlocuire a certificatului de luptător „remarcat” cu cel de luptător „determinant” pînă la termenul de decădere prevăzut de lege.

Cum a primit totuși domnul Ciolacu aprobarea pentru schimbarea titlului de revoluționar pe care-l deține? I-am trimis un e-mail domniei sale (la adresa precizată pe saitul Camerei Deputaților) în care am cerut explicații, dar n-am primit răspuns. În lipsa răspunsului, pot face doar presupuneri, pe baza Deciziei 313 din 15.04.2019 a comisiei din cadrul SSRMLIRC, care e postată pe saitul instituției și o reproduc și aici.

Domnul Ciolacu a dat în judecata SSRMLIRC și a obținut o hotărîre a Tribunalului Buzău care obliga Secretariatul de Stat să-i soluționeze cererea administrativă pentru noul titlu pretins. Soluționarea cererii administrative nu înseamnă obligatoriu admiterea ei. O cerere administrativă se poate soluționa și prin respingere. Dintre cei 5 membri ai comisiei SSRMLIRC, doi, anume Irina Leulescu și Athena Piceava, adică cei ramași din vechea echipă a fostului secretar de stat Sorin Meșter, au votat pentru respingerea cererii. 3 membri, anume secretarul de stat Laurențiu Florian Coca și cele 2 persoane aduse de dinsul la secretariat, Petrică Balint și Daniela Lungu, au votat pentru admiterea ei. Astfel, cu 3 voturi contra 2, cererea noului președinte al Camerei Deputaților de a primi noul titlu de luptător în revoluție „determinant” a fost admisă.

De precizat că cele 2 membre ale comisiei care au votat contra nu mai fac parte acum din respectiva comisie, doamna Athena Piceava fiind schimbată din funcție prin ordin al secretarului de stat în 1 aprilie 2019, iar Irina Leulescu a înaintat cerere de demisie în 2 aprilie 2019, după aceasta dată ea abtinîndu-se de la orice vot în cadrul comisiei.

Activitatea revoluționară a domnului Ciolacu s-a desfășurat la Buzău, unde în 22 decembrie 1989 dumnealui s-a aflat printre persoanele care au pătruns în sediul local al PCR și apoi au înființat CFSN-ul local.

OUG 95/2014 prevede că titlul de revoluționar cu rol determinant se acorda doar celor care au desfășurat activități revoluționare în localități în care au existat la revoluție persoane ucise, rănite sau reținute înainte de fuga dictatorului (22 decembrie 1989 ora 12,10). Articolul 1^2 alin. (3) din normele de aplicare ale legii 341/2004 așa cum au fost schimbate după apariția OUG 95/2014, prin HG 99/2015 (punctul 4) spune că aceste localități sint București, Timișoara, Cluj, Lugoj, Caransebeș, Cugir, Tirgu Mureș și Sibiu, dar se adaugă la alineatul (4): „Alte localități, în care au rezultat persoane ucise, ranite sau reținute, pină la fuga dictatorului, decit cele prevăzute la alin. (3), vor fi determinate din acte normative emise în acest sens sau prin documente oficiale eliberate de Parchetul General”.

Buzăul, locul unde domnul Ciolacu și-a desfășurat activitatea revoluționară în 1989, nu făcea parte dintre orașele considerate inițial printre cele în care au rezultat persoane ucise, ranite sau reținute, pînă la fuga dictatorului, dar a fost adăugat printre aceste orașe printr-o hotărîre a fostului secretar de stat Adrian Sanda. Pentru aceasta decizie, în 2016 Adrian Sanda a fost arestat și trimis în judecată pentru „abuz în serviciu”. În comunicatul Parchetului legat de arestarea mai multor angajați ai SSPR se preciza: „s-a constatat că prin emiterea deciziilor prin care Comisia de analiza din cadrul SSPR a decis includerea orașelor Deva, Buzău, Brăila, Tîrgoviște și Herculane în categoria localităților în care au rezultat persoane ucise, rănite sau reținute pînă la fuga dictatorului, desi aceste localități nu îndeplinesc condițiile necesare pentru includerea lor, au fost încălcate prevederile legale în vigoare. Pe cale de consecință, un număr de 290 de persoane beneficiază în mod ilegal, începind cu data de 1 ianuarie 2015, de o indemnizație lunară de 2020 de lei, prin aceasta cauzîndu-se un prejudiciu estimat bugetului de stat în valoare totala de 12.887.600 lei”.

Adică: Fostul secretar de stat Adrian Sanda a fost trimis în judecată (procesul nu s-a finalizat încă, dar a ieșit din atenția presei), printre altele, și pentru eliberarea de certificate de „luptător cu rol determinant” unor revoluționari buzoieni, dar după 3 ani actuala conducere a secretariatului susține eliberarea unui asemenea certificat domnului Ciolacu, revoluționar care, conform celor postate pe saitul SSRMLIRC, și-a desfășurat activitatea revoluționară doar la Buzău.

(…) Independent de această problemă, în care opiniile în cadrul comisiei de la secretariatul de stat au fost împărțite, presupunînd că rolul domnului Ciolacu la revoluție chiar a fost determinant atît pentru declanșarea cît și pentru izbînda acesteia, rămîne un semn de întrebare legat de faptul dacă dînsul a depus cererea pentru acest titlu în răstimpul de prevăzut de OUG 95/2014. Cum termenul respectiv este de decădere, acest lucru înseamnă că orice cerere depusa după acest termen trebuie respinsă, indiferent cît de vitejești ar fi faptele de la revoluție ale petentului. A făcut SSRMLIRC o excepție de la prevederile legii pentru cazul Marcel Ciolacu? Observ că în cazul analizei dosarului domnului Ciolacu, nici măcar doamnele Athena Piceavă și Irina Leulescu, care s-au împotrivit acordării noului titlu pentru domnul Ciolacu, nu au invocat decăderea rezultată din nedepunerea la timp a cererii (desi aceasta nedepunere rezultă din lista publicată anterior de SSRMLIRC), ci s-a referit doar la aspecte legate de activitatea concretă în revoluție a domnului Ciolacu.

Redau din procesul verbal al comisiei SSRMLIRC constatările legate de conținutul dosarului de revoluționar al președintelui Camerei Deputaților și interpretarea să de către comisie:

Comisia a verificat înscrisurile din dosarul administrativ de preschimbare nr. 2138 al d-lui Ciolacu Ion Marcel și a constatat următoarele:

– Declarație (fila 22) – în ziua de 22.12.1989 acesta se afla la serviciu unde a propus colegilor să se duca în fata Consiliului Județean al PCR unde au fost întimpinați de Politie care a încercat, fară succes, să îi întoarcă din drum. Ulterior acesta a intrat în sediul PCR împreună cu alti cetățeni și s-au organizat în CFSN;

– Declarație martor Miriță George (fila 15) – din care rezultă faptul că știe despre numitul Marcel Ciolacu că a fost participant la evenimentele din 22-26 decembrie 1989; [ambiguă aceasta formulare; martorul nu spune că el personal l-a văzut pe Marcel Ciolacu participind la revoluție ci că „știe” că acesta a participat la revoluție; de unde știe? dacă știe fiindcă așa i-au povestit alții, eventual însuși domnul Ciolacu, atunci acesta nu poate fi considerat un martor adevărat]

– Declarație martor Olteanu Sorin (fila 17) – declara că îl cunoaște pe domnul Ciolacu din perioada 22-26.12.1989 unde s-a remarcat prin fapte ce au contribuit la schimbarea vechilor structuri;

– Declarație martor Radu Aurelian (fila 18) – din care rezultă faptul că domnul Ciolacu Marcel împreună cu un grup de revoluționari, în perioada 22-16.12.1989 a pătruns în Palatul Comunal participind la schimbarea vechii structuri;

(…)

Avind în vedere faptul că din declarațiile martorilor rezultă că domnul Ciolacu Ion Marcel, în perioada 14.12.1989 – 22.12.1989 ora 12,10 – ora fugii dictatorului a ocupat și aparat obiective de importanță deosebită, COMISIA, constatînd că sînt îndeplinite condițiile, în mod cumulativ, prevăzute de art. 3 alin. 1 lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004 cu completările și modificările ulterioare, cu majoritate de voturi, ADMITE cererea de acordare a calității de luptător cu rol determinant.

Comisia ia act de votul „NU” dat de membrii 3 și 4 – Irina Leulescu și Athena Piceavă cu motivarea că, din actele existente în dosarul adminstrativ de preschimbare NU REZULTĂ faptul că în perioada 14-22.12.1989 ora 12,10 – ora fugii dictatorului, dl. Ciolacu Ion Marcel a ocupat și apărat sediul Palatului Comunal.

Ciolacu a mintit ca nu a avut beneficii de pe urma titlului de „luptator”

Marcel Ciolacu avea încă din anii ’90 certificat de „Luptător remarcat pentru fapte deosebite”. Diferența față de titlul pe care l-a obținut în 2019, de „Luptător cu rol determinant în Revoluția Română”, constă în faptul că ultimul prevede și o indemnizație lunară de 2.000 de lei.

El a declarat în decembrie 2019 că nu a avut niciun beneficiu de pe urma titlului de „Luptător remarcat pentru fapte deosebite”, însă Recorder l-a prins cu minciuna.

Recorder a demonstrat că Marcel Ciolacu a primit un hectar de teren în comuna Săpoca, în anii ’90, în baza titlului de revoluționar. Aceasta realitate rezultă dintr-un tabel cu revoluționarii buzoieni care au primit diverse beneficii din partea statului.

Informația este confirmată de declarația de avere pe care Marcel Ciolacu o depunea în anul 2008: terenul din Săpoca apare la categoria bunuri înstrăinate în ultimele 12 luni.

Întrebat punctual de acest teren, liderul PSD a răspuns doar atât: „Nu mai dețin de foarte mult timp terenul la care faceți referire”.

Ulterior, într-o conferință de presă, Ciolacu a ținut să repete că nu a primit niciun beneficiu că urmare a titlului de „luptător”.

„Eu în municipiul Buzău am participat la Revoluție. Sunt membru al unui club, Club 22 Buzău, sunt doar 52 de membri. Suntem cei care am aparat și am acționat în raza Palatului Comunal. Nu am fost niciodată contestat, nu am făcut niciodată o fala din asta, nu-mi cereți să-mi fie și rușine. Nu am solicitat niciodată nicio indemnizație pentru acest lucru de la statul roman. Mă consider îndreptățit să las copilului meu, să arate și el la nepoți că bunicul lor a făcut ceva pentru aceasta tara. Niciodată de când sunt în politica, niciodată, eu nu am declarat că sunt revoluționar”, a declarat Ciolacu.

Întrebat despre aspectele dubioase ale modului în care și-a obținut titlul de „Luptător în revoluție cu rol determinant”, Ciolacu a spus: „Nu-mi faceți o vină pentru faptul că n-am murit sau pentru că n-am stat în casă de Revoluție. Sunt mândru că am fost la Revoluție, nu am cerut niciun ban statului roman, dar nu mă faceți vinovat de lucrul acesta pentru că nu vă permit”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here