Universul.net inaugurează o nouă rubrică, „Sertarul cu de toate”. Practic, secțiunea va fi un „agregator” de clipuri, filme, cărți, însemnări etc. În general, lucruri care caracterizează activitatea în mediul online a redactorilor noștri și care, într-un fel sau altul, surprind detalii importante sau pur și simplu imprevizibilul și diversitatea inepuizabilă a lumii în care trăim.
„Pot să zic acum că acest om simplu care mi-a arătat atâta căldură în ultimele mele ore petrecute în România este personificarea întregului popor împotriva căruia a, fost trimis ca inamic”. Rândurile de mai sus au fost scrise la 8 iunie 1918 de către un militar german trimis, timp de un an și jumătate, în România ocupată. „Fotografia” acelei Românii, lăsată moștenire într-un jurnal publicat începând cu 1930, este, în fapt, o sumă de cadre ce au hrănit cu generozitate concluzia la care a ajuns Gerhard… sau Bogislav (vom vedea mai târziu ce e și cu numele lui). Dar fresca aceasta nu este chiar totul.
Printre altele, Gerhard Velburg surprinde metamorfoza prin care trec relațiile inter-umane atunci când procesarea lor se face în combinație cu un aditiv special: cifrele-gigant.
O macroeconomie a vieții și a morții, pe care Velburg o suspendă în două ipostaze.
În prima, e „raționalul” episod al despărțirii militarilor germani de „soțiile de împrumut”. Alături de ele, femei la rândul lor măritate „pe bune”, dar cu bărbații plecați pe front, mulți militarii nemți își încropiseră la București sau aiurea „bordeie” conjugale în ton cu improvizațiile de tot felul la care obligau acele vremuri.
A doua, e floarea… realismului de război. Și, poate, nu numai.
Este aici o pagină ca un bisturiu. Cu el, „chirurgul” Velburg face o incizie fără anestezie direct pe burta ideii de ceremonie.
Iată ce nota traducătorul în limba română al însemnărilor lui Gerhard Velburg. „Gerhard
- „Velburg, soldat de ocazie, pleacă din garnizoanele din Germania, ajunge, pentru scurtă vreme, alături de alți intelectuali de formație, în capitala surprinză¬tor de ofertantă a unei țări balcanice, ca să-și descopere umanitatea ultimă într-un sat uitat de pe malul brațului Borcea, în câmpia altfel fără sfârșit și fără relief a Bărăganului.
- Velburg își petrece la Fetești cea mai mare parte a șederii lui în România. Izolat de freamătul istoriei, soldatul nu are decât două îndeletniciri: se ocupă cu paza bacului și e membru al unui birou de evidență a populației. În mod cu totul excepțional e convocat la deszăpezirea căii ferate spre București, merge în două rânduri în capitală, unde face cu oroare cunoștință cu centrul de tranzit al armatei de ocupație instalat la Malmaison, și se lasă vizitat de istoria mare, în persoana Kaiserului însuși, aflat în trecere prin Fetești la 14 octombrie 1917.
- La plecarea definitivă din România, ajunge să-și declare iubirea pentru români, dincolo de ideologii și de strategii geopolitice. Meritul esenţial al volumului lui Gerhard Velburg este, spre deosebire de un simplu jurnal de război, felurimea vocilor care-l întrupează.
- Avem de-a face cu vocea unui războinic, a unui intelectual și a unui om pur și simplu. Vocile sunt cu atât mai autentice cu cât sunt mai dilematice.
- Însă fals Velburg nu cântă niciodată.
Dar Gerhard Velburg nu era chiar Gerhard Velburg
Era, în schimb, pseudonimul lui Bogislav Tilka, născut în 1887. nu se cunosc prea multe despre momentul și circumstanțele morții lui.
Se știe însă că, jurist de formație, a fost mobilizat ca rezervist încă de pe la începutul conflagrației mondiale, fiind încadrat în administrația de război atât în Germania, cât și pe întreaga perioadă petrecută în România, din decembrie 1916 până în iunie 1918. Despre autor știm doar că după război a trăit la Jena și la Leipzig, fiind consilier guvernamental și apoi repetitor legal.
Pe lângă jurnalul apărut în 1930 și semnat cu pseudonim, a mai publicat, sub numele real, câteva lucrări de specialitate în domeniul juridic (printre care Wie studiere ich Rechtswissenschaft?, 1920; Das Recht der Ordnung der nationalen Arbeit, 1934; Prüfung und Ausbildung der Juristen im Reich, 1935; Die Besetzung Rumäniens im Weltkriege: Eine staats-, verwaltungs- u. völkerrechtliche Studie, 1939; Die Rechtswahrerprüfung, 1939). Nu cunoaștem data exactă a morții autorului.
