Dacă Europa dorește să aibă o forță de muncă competitivă, trebuie să predea o lecție cetățenilor săi: școala nu se termină niciodată, scrie Politico.
Timp de mulți ani, traseul educațional al unei persoane era simplu. Învățau la școală când erau mici, sub supravegherea profesorilor. Obțineau o diplomă sau făceau cursuri de formare profesională și își foloseau aceste abilități pe piața forței de muncă până la pensionare. Reconversia profesională era – și este – o raritate. Acum, însă, progresele tehnologice și nevoile în schimbare ale industriei riscă să expună o forță de muncă europeană lipsită de competențe relevante și oportune. Acest lucru ar putea costa scump UE – și tocmai când aceasta are planuri îndrăznețe în domeniul ecologic și digital.
Anul trecut, în cadrul discursului despre starea Uniunii, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a afirmat că viitoarea competitivitate europeană depinde de „o forță de muncă cu competențele potrivite”.
Apariția recentă a instrumentelor de inteligență artificială generativă, cum ar fi ChatGPT, care poate genera conținut nou pe baza unei solicitări, la o viteză uluitoare, pune și mai multă presiune asupra blocului pentru a-și recalifica lucrătorii. Sam Altman, CEO al OpenAI, producătorul ChatGPT, a declarat în fața Congresului Statelor Unite că chatbotul va „automatiza în întregime unele locuri de muncă”, creând în același timp și noi locuri de muncă „care credem că vor fi mult mai bune”.
Cursa este acum pentru a dota oamenii cu competențele de care au nevoie pentru a naviga cu succes pe această frontieră emergentă a locului de muncă.
Adaptați-vă sau nu veți supraviețui
Pentru a face față acestei provocări, Comisia a dat startul așa-numitului An european al competențelor la începutul lunii mai. Noile competențe sunt la fel de importante mai târziu în viață – atunci când oamenii sunt deja pe piața forței de muncă – ca și în sala de clasă, a declarat comisarul pentru ocuparea forței de muncă, Nicolas Schmit, într-un interviu acordat POLITICO cu ocazia lansării anului axat pe competențe.
„Trebuie să avem un sistem foarte deschis de calificare și recalificare. Nu putem spune: «Ei bine, acum ești calificat, asta e tot». Trebuie să spunem: «Ei bine, competențele fac parte acum din viața profesională normală». Trebuie să ne adaptăm permanent capacitățile și competențele”, a declarat socialistul luxemburghez în vârstă de 69 de ani.
Competența digitală este unul dintre domeniile în care Bruxelles-ul a încercat să își încordeze mușchii de finanțare și de elaborare a politicilor pentru a recalifica oamenii, în scopul de a acoperi lacunele existente în rândul forței de muncă.
UE dorește să aibă 20 de milioane de profesioniști în domeniul TIC până în 2030; în prezent, există doar 9 milioane. Pentru a schimba situația, Comisia a venit în aprilie cu un plan pentru a reduce deficitul de competențe digitale, unul dintre punctele de acțiune fiind axat pe recalificarea angajaților în timpul orelor de lucru. Anul trecut, unul dintre vehiculele de inovare ale UE și-a stabilit, de asemenea, obiectivul de a forma 1 milion de persoane în domeniile tehnologice mai avansate, cu un volum mare de cercetare.
Totuși, cea mai mare parte a muncii pentru atingerea acestor etape va cădea pe umerii altora.
UE se bazează pe ofertele unei largi coaliții de întreprinderi, universități și alte instituții de învățământ pentru a susține angajamentul privind competențele. Unul dintre elementele-cheie ale pachetului mai amplu de competențe al UE este Pactul pentru competențe, care se bazează pe aproximativ 1.500 de membri din întregul bloc. În egală măsură, planul privind talentele tehnologice a devenit real doar atunci când companii precum Intel s-au angajat să contribuie cu programe de formare personalizate.
Existența acestor opțiuni educaționale reprezintă doar primul pas în ceea ce privește recalificarea oamenilor mult timp după ce aceștia au părăsit învățământul formal.
Unul dintre cele mai mari obstacole care trebuie depășite în cadrul promisiunii de recalificare a Europei este, ei bine, dorința oamenilor de a se recalifica. Schmit a recunoscut această „problemă de mentalitate”, adăugând: „Nu poți recalifica oamenii cu ușurință dacă există o mentalitate… ostilă sau negativă. [Când] oamenii spun: «Ei bine, de ce ar trebui să fiu recalific?»”.
Angajatorii, aflați în prima linie a provocării de recalificare, și-ar putea motiva proprii lucrători să se angajeze în învățare continuă. „Așa cum ați investit în noile tehnologii, trebuie să investiți în noul capital uman”, le-a spus Schmit angajatorilor. UE a propus țărilor sale membre să înființeze conturi individuale de învățare, care ar oferi adulților un buget de formare.
Stimularea motivației
Organizațiile axate pe competențe din Bruxelles – curtea Comisiei – abordează de ceva vreme provocarea motivației.
Debateville, cu sediul la Bruxelles, oferă adolescenților ateliere de lucru după orele de școală pentru a-și îmbunătăți abilitățile de dezbatere și de prezentare. În timp ce Debateville face adesea prezentări despre activitatea sa în școli, copiii participanți învață în afara sălii de clasă – chiar și în timpul taberelor din această vară în alte orașe belgiene, precum Gent și Anvers.
Organizația se confruntă cu dubla provocare de a motiva adolescenții să învețe în afara orelor de școală și de a-i atrage să se înscrie, ceea ce ar putea insufla mentalitatea care îi va încuraja pe acești elevi să continue să învețe după ce ajung la vârsta adultă și termină educația formală.
„În Belgia, avem un scor extrem de scăzut în ceea ce privește învățarea pe tot parcursul vieții. O mare parte din acest lucru este legată de faptul că punem un mare accent pe învățarea formală”, a declarat Nora Sleiderink, manager de cercetare la Debateville. Aceasta le dă adesea oamenilor sentimentul că au „terminat” atunci când termină universitatea sau formarea profesională, a adăugat ea.
„O mare parte din ceea ce facem noi este să îi entuziasmăm [pe adolescenți], să îi motivăm în mod intrinsec să învețe. Mult mai mult decât să lucrăm la abilități, la acea vârstă, [lucrăm] la atitudine, la curiozitate”, a spus Sleiderink. Cheia pentru această motivație este de a avea o experiență de învățare în afara mediului școlar și de a atrage un public divers, susține ea.
Una este să fii un burete de informații când ești tânăr. Este o experiență diferită atunci când te afli poate la jumătatea carierei și ești copleșit de sentimentul că nu te simți în largul tău când vine vorba de expertiză. Dar există modalități de a face ca recalificarea să fie mai puțin împovărătoare, spun experții.
Trei universități belgiene – din Bruxelles, Gent și Anvers – au înființat Academia Nova, care reunește o serie de inițiative menite să încurajeze învățarea pe tot parcursul vieții. Printre oferte se numără cursuri de scurtă durată – cunoscute sub numele de microcredite – în afara programelor obișnuite de licență sau de masterat ale universităților (în medie, aproximativ 10 credite) care sunt deschise pentru o cohortă mai largă. Este o modalitate de a gusta un nou domeniu, fără a investi prea mult timp în el.
„Este un alt mod de a privi o universitate sau un colegiu. Mai devreme, oamenii se gândeau: «Bine, voi obține o licență sau un [masterat], apoi voi avea acces la un loc de muncă bun și apoi voi avea o poziție puternică». Cu microcreditele, poți continua să te perfecționezi sau să te recalifici”, a declarat Kathrin Spyckerelle, ofițer de proiect la University Association Brussels, care a lucrat la unele dintre ofertele de microcredite.
Un exemplu de domeniu de perfecționare este intersecția dintre drept și tehnologie, cu un curs de microcredite privind protecția datelor și aspectele etice ale inteligenței artificiale.
Pe măsură ce oamenii învață noi competențe, fie la locul de muncă, fie din proprie inițiativă, ultimul obstacol pe care trebuie să-l depășiți este înregistrarea acestor competențe și convingerea angajatorilor că le-ați dobândit. Olanda lucrează la un „pașaport de competențe”, a declarat ministrul olandez al muncii, Karien van Gennip, pentru POLITICO în martie. „Primul pas în acest sens este să vorbim o limbă comună”, a spus ea, adăugând că nu toate competențele sunt denumite în același mod în întreaga țară.
Nevoia de competențe suplimentare aruncă o plasă largă: Schmit, șeful UE pentru ocuparea forței de muncă, a recunoscut el însuși că există domenii în care are nevoie de o pregătire suplimentară, numindu-și competențele sale digitale „la limita inferioară”.
