Mihai Șora: Copiii dependenți de mobil se îndreaptă spre analfabetism

Copiii care folosesc mai mult telefonul şi nu hârtia pentru a scrie şi a comunica se îndreaptă spre analfabetism, consideră filosoful şi eseistul Mihai Şora, la finalul evenimentului „Ora de Caligrafie”, desfăşurat la Muzeul Naţional Cotroceni.

„Spre analfabetism se îndreaptă. Da. O comunicare strict orală este o comunicare primară. Şi ce fac când sunt la distanţă şi n-am telefon? Există însă serviciu poştal, care mi-ar permite să îmi transmit gândul scriindu-l pe hârtie. Lasă că e un fel de disciplină care mă obligă pe mine să gândesc cu amănunte corecte, nu aşa global şi aproximativ să dau drumul cuvintelor. Când trebuie să stau să aştern pe hârtie trebuie să mă gândesc puţin la ceea ce scriu”, a declarat Șora pentru Agerpres.

Cel mai vârstnic participant la protestele mișcării #Rezist din Piața Victoriei, Șora a deplâns absenţa caligrafiei din curricula şcolară românească.

„Eu aş introduce-o în programă. Măcar o oră pe săptămână să o consacrăm acestui instrument de comunicare care este scrisul. În fond, noi încorporăm în scrisul acela gândirea noastră. Şi ea trebuie să fie nu doar clară în capul nostru, ci să fie limpede formulată pe hârtie„, a mai susţinut Şora, care pe 7 noiembrie ar urma să împlinească 103 ani.

Şora a pledat pentru o disciplinare a scrisului care în momentul de faţă a devenit „impersonal”.

„Faptul de a scrie citeţ e o dovadă că respecţi pe cel care urmează să citească ceea ce ai scris. Dacă scrii neglijent, înseamnă că nu-ţi pasă de cel care vine acolo să vadă ce ai scris tu. Faptul de a scrie cu peniţă pe hârtie, nu mai vorbesc de faza primară în care scriai nu cu un stilou cu bilă, adică o linie egală şi în sus şi în jos, ci scriai cu o peniţă, nu-i aşa, în care aveai scrisul în sus cu subţire şi în jos cu gros. Deci era o anumită modulare care era imprimată literei tale şi care o făcea să vibreze. În momentul de faţă scrisul e mai impersonal. Se face foarte rapid. Caligrafia însemna disciplină în scris, adică în primul rând respect pentru cel care urmează să te citească. Nu-mi pasă. Ei, îmi pasă ca mesajul pe care îl scriu să fie limpede, să fie formulat în termeni logici şi, în acelaşi timp, să fie făcut astfel încât să meargă la inima cititorului”, a detaliat Şora.

Referindu-se la tema celei de-a treia ediţii a evenimentului „Ora de Caligrafie”,”Educaţie pentru campioni. Sportul şi cartea trebuie să meargă foarte bine împreună„, Mihai Şora, care îşi aduce aminte „cu foarte mare plăcere de orele de caligrafie în care îţi puneai la punct măiestria şi precizia„, a mărturisit că ora de sport „era reconfortantă, după atâta stat în bancă”.

„Puteai să te mişti puţin şi să fi contemporan cu propria ta vârstă. La şcoală eram bătrânicioşi în bancă, dar în sala de sport trebuia să fim vioi. Cel mai mult îmi plăcea să mă caţăr. Mă căţăram foarte repede, dar prinsesem o metodă. În momentul în care se dădea startul eu eram pitit şi, dintr-o dată, făceam un salt şi câştigam o jumătate e metru cel puţin în raport cu colegii mei care plecau din statul în picioare. Eu aveam acest avantaj, aşa încât, de cele mai multe ori, ajungeam sus primul. E o problemă de inteligenţă, nu doar de forţă”, a spus Şora.

El a transmis copiilor „să fie la fel de buni elevi, pe cum sunt buni sportivi”. „Ei trebuie să-şi cultive mintea şi corpul, să fie ‘Mens Sana In Corpore Sano’, cum spuneau strămoşii noştri”, a mai spus Şora.