„Contraatacul din Rusia față de războiul lui Putin își ia acum o voltă vizibilă. Pentru prima dată, Președintele riscă să devină o dezamăgire pentru toate părțile spectrului politic. Cei care pledează pentru război văd eforturile sale militare în Ucraina ca fiind slabe și inadecvate. Cei care i se opun, văd aceleași acțiuni drept crime de război – atât împotriva Ucrainei, cât și împotriva Rusiei, patria lor”, scrie în The Spectator o rusoaică sub pseudonimul „Sașa Lensky”.
<< Războiul este o afacere costisitoare. Numai în aprilie, Rusia a primit venituri din petrol și gaze cu 133 de miliarde de ruble mai puțin decât se aștepta, iar o scădere a nivelului de trai este inevitabilă. Anterior, toată disidența împotriva regimului a fost neutralizată de intrările de numerar și de pactul lui Putin cu oamenii săi: „Acceptați regula mea de durată și, în schimb, veți primi majorări de pensie, bonusuri și călătorii permise în străinătate.” Acum, de aceste lucruri s-a ales praful și singura justificare pentru regimul lui este „Nu știi că-i un război?” și „Nu ar trebui să schimbi caii la mijlocul cursei”.
Acest lucru nu înseamnă că o revoluție Maidan are loc în Rusia. Diferitele grupuri sociale au motive diferite de a protesta. O mare parte din disidență provine de la extrema dreaptă, îngrijind resentimentele împotriva „elitelor corupte” care „au trădat din nou armata” – teoria tradițională a înjunghierii pe la spate, în care o armata eșuată transferă responsabilitatea asupra politicienilor.
Dar tulburările vin și din alte părți. În regiunea Tula, o mamă a distrus semnele Z (simboluri ale războiului lui Putin) de pe ferestrele grădiniței copilului ei. Acuzată de administrația școlii că se face vinovată de „pângărirea simbolurilor statului”, ea a răspuns brusc că „propaganda de stat a pângărit grădinița” (a aplicată o amendă de 48.000 de ruble – aproximativ 500 de lire sterline). În rândul publicului larg, există foarte puțini oameni care susțin activ agenda războiului. Rareori se văd tricouri cu „Z” sau același semn pe mașinile cetățenilor. Au existat numeroase relatări despre vandalizarea unor astfel de mașini.
Odată cu demonstrația deschisă nu doar ineficientă, ci și periculoasă, au început să apară și alte forme mai radicale de protest. O serie de atacuri incendiare au fost îndreptate împotriva birourilor de recrutare din Rusia (cel puțin douăsprezece cazuri confirmate), menite să distrugă singurele baze de date pe hârtie a potențialilor recruți.
Și mass-media răspunde în diferite moduri. Un important site de știri din Rusia, Lenta.ru, a publicat recent critici dure la adresa lui Putin și a războiului său (postările au fost rapid eliminate, dar rămân în arhivele internetului). Mai întâi atribuite hackerilor, doi dintre angajații Lentei au revendicat apoi responsabilitatea, spunând că scopul lor a fost să-i unească pe toți cei care se opun războiului, indiferent de opiniile lor politice.
Apoi mai există mass-media provincială, în afara radarului autorităților federale, care pretinde că reflectă sentimentele Rusiei obișnuite. Pe un site de știri din Volgograd a fost publicat un articol despre un miting pro-război organizat de funcționarii publici locali. „Toți cei care s-au adunat la miting au radiat de încredere în viitor”, potrivit unui comentariu însoțit de o fotografie a unei femei cu o față lipsită de viață.
Multe site-uri de știri au o secțiune de comentarii pentru cititori, iar conținutul legat de război atrage de obicei contribuții de la zeci și chiar sute de cetățeni. „Nu suntem Coreea de Nord”, a spus un comentariu, „acolo toată lumea își iubește liderul, dar la noi, dimpotrivă, 80% îl urăsc”. Despre invazie, un alt cititor scrie: „Este un mod ciudat de-a te apăra. E ca și cum, protejându-ți casa, ai spart geamul vecinului tău, spunând că te-a privit într-un mod ciudat sau că ascuțea un cuțit în bucătărie.”
Pe lângă asta, apar noi tipuri de graffiti. Un șablon al lui Putin, pulverizat pe clădiri din Novosibirsk, pare destul de inofensiv până îți dai seama că are un laț în forma de cravată. În Sankt Petersburg, un loc de joacă pentru copii a fost „împodobit” cu un tablou cu un soldat mascat în kaki care îmbrățișează o fetiță. Sub ea, altcineva adăugase: „Am ucis-o pe mama ta”. Rețelele de socializare oferă zilnic dovezi că, spre deosebire de protestele de stradă, o astfel de rezistență ia amploare.
La început, modelul acestor proteste poate părea ilogic: la Moscova și Sankt-Petersburg, zone cu unele dintre cele mai înalte niveluri de protest din țară, victimele războiul sunt surprinzător de puține – 26 și, respectiv, 12 decese confirmate. Zonele cu cele mai mari rate nu numai că sunt mai puțin rebele, ci și printre cele mai defavorizate părți ale Rusiei. Printre acestea se numără Daghestan (146 victime confirmate) și Buriația (105), care arată rapid că acest război este în esență unul colonial purtat în mare parte de trupele coloniale. Pentru a adapta o frază binecunoscută, este clar că rușii sunt gata să lupte pentru Ucraina până la ultimul buriat.
Cu toate acestea, aceste regiuni sunt adesea și cele mai înverșunate pro-război: au investit deja cel mai mult. Aceasta explică de ce vor continua să arunce capital uman în războiul lui Putin.
Și totuși protestele cresc. Din februarie, cel puțin 2000 de procese au fost intentate în toată Rusia împotriva unor persoane acuzate că „discreditează” armata rusă în temeiul noilor legi privind știrile false. Pedeapsa pentru majoritatea, la prima abatere, este o amendă în medie de 34.000 de ruble (aproximativ jumătate din salariul mediu lunar), iar „recidiviștii” pot primi închisoare. Din cele 85 de regiuni din Rusia, doar trei – Tuva, Cecenia și Magadan – nu au dosare penale înregistrate.
Vor produce aceste proteste schimbări radicale? Poate că nu, dar cu siguranță demonstrează dorința de a rezista și de-a exprima punctul de vedere, indiferent de consecințe. Protestele împotriva războiului poate că nu-l vor opri, dar ar trebui să aducă Rusia mai aproape de ziua în care o majoritate critică a cetățenilor își vor da seama cât de lipsit de sens este și să-i stimuleze la acțiune. Ele sunt, de asemenea, un far pentru mulți ruși care îl detestă pe Putin, dar nu sunt pregătiți să ia măsuri concrete cu șanse atât de mici de succes.
În ceea ce privește înțelegerea acelei „majorități critice”, comentariile atribuite compozitorului Dmitri Șostakovici care explică Revoluția Rusă pot fi de folos: „Poporul a încetat să creadă în țar. Poporul rus este mereu așa. Ei cred și cred și apoi brusc totul se oprește. Și cei în care oamenii nu mai cred, au un sfârșit prost.”
Un gând la care Vladimir Putin ar trebui să mediteze, în timp ce își începe vara lungă și fierbinte pe coasta ucraineană a Mării Negre. >>
