Miza alegerilor din SUA

Sursa: Facebook

<< „Îi vedeți pe propagandiști, mass-media de acolo. Continuă să ne numească cei mai periculoși candidați din America. Ceea ce vor să spună cu adevărat este că suntem un pericol pentru ei și pentru puterea lor”, afirmă Abe Hamadeh, republicanul care candidează pentru a deveni procuror general al Arizonei, cu ocazia unei opriri făcute în turneul său cu autobuzul „Arizona First”, în ultimele zile de campanie. El face parte dintr-un trio de candidați republicani din aripa dură – un triumvirat Stop the Steal aflat la o aruncătură de băț de a câștiga funcții alese >>, scrie The Economist.

<< Mark Finchem, un legiuitor de stat care susținuse „invalidarea” victoriei strânse a lui Joe Biden în acest stat, în 2020, și a fost fotografiat la Capitoliu pe 6 ianuarie 2021, candidează pentru a fi secretar al statului, supraveghetor al alegerilor de stat. Kari Lake, nominalizată la funcția de guvernator, este poate cel mai important politician intrat în lupta de la mijlocul mandatului. A sa raison d’être în competiția primară a fost respingerea „alegerilor defectuoase, dubioase, corupte”. Ea vorbește mai puțin despre asta acum și mai mult despre nevoia „de a scoate acești îngrijitori din sala de clasă” și de a reconstrui zidul lui Donald Trump. „Ceea ce se întâmplă în Arizona fie va salva această țară, fie ne va duce la ruină”, este argumentul ei final. Democrații, care acum par a fi în postura de a pierde statul, ar putea fi de acord cel puțin cu acest sentiment.

Dimensiunea populistă a politicii americane este greu de rezumat într-un singur cuvânt. Dar un adjectiv, „suprareal”, ar putea face o treabă mai bună decât celelalte: amestecul dintre obișnuit și extraordinar. André Breton, fondatorul francez al mișcării suprarealiste, definise odată metoda suprarealistă ca cedând control „gândirii automate, nu numai scoasă de sub orice control exercitat de rațiune, ci și dezactivată de toate preocupările estetice sau morale” – care ar putea fi reutilizată ca definiție a populismului trumpist. Povestea acestor alegeri intermediare este și ea una suprarealistă: există evenimentul  altfel obișnuit – partidul președintelui pierde locuri în Congres, pentru a 20-a oară în ultimele 22 de alegeri intermediare. Și apoi este cel extraordinar: ar putea aduce în funcții alese pe bărbați și femei care militează mândri pentru sfidarea rezultatelor care nu le convin, iar asta la nici măcar doi ani după ce aceeași logică dusese la năvala asupra Capitoliului.

Să începem cu mizele democratice. Lingușirile doamnei Lake la adresa domnului Trump depășesc standardele normale de obediență. „Soțul meu este al doilea bărbat favorit al meu”, a spus la un eveniment de campanie. Ea s-a asigurat că va fi fotografiată dând cu aspiratorul pe covorul roșu pe care urma să pășească domnul Trump. Dacă va fi presată să certifice o înfrângere la limită a domnului Trump, în statul său, în 2024, nu există nicio îndoială că fidelitatea va triumfa asupra datoriei.

Acest scenariu nu este doar ipotetic. Fostul președinte rămâne la cârma partidului. El aproape că și-a declarat intenția de a candida la următoarele alegeri – foarte posibil cu doamna Lake drept colegă de candidatură. Judecătorii federali, chiar și cei numiți de către președinții republicani, rămân bastioane pentru ordinea democratică. Dar ele sunt una dintre puținele linii de apărare rămase, pe măsură ce epoca Trump continuă să revoluționeze partidul: apare o pondere tot mai mare de senatori, congresmeni, procurori generali de stat și secretari ai statelor într-o epocă în care loialitatea față de minciunile electorale ale domnului Trump sunt un test de turnesol esențial în competițiile primare și nu o poziție de descalificare la alegerile generale.

Kevin McCarthy, viitorul lider al Camerei Reprezentanților, în cazul în care republicanii vor câștiga, a avut o scurtă sclipire de conștiință după atacul din 6 ianuarie 2021, când a sugerat ca partidul său să o rupă cu domnul Trump. I-au trebuit doar câteva săptămâni pentru a-și schimba gândurile și a se alia din ce în ce mai strâns cu el. Această întoarcere va fi probabil răsplătită de puterea pe care o caută – și de calcificarea unui filon periculos de gândire în inima partidului.

Democrații speraseră, cu siguranță, la mai bine. Au început anul descurajați, când sondajele și perspectivele unei legislaturi de succes păreau sumbre. Au găsit ceva speranță în lunile de vară, după ce Congresul s-a deblocat și Curtea Supremă a luat decizia nepopulară de a anula Roe v Wade. Dar apoi au revenit la realitatea lipsită de veselie, în octombrie. Amenințarea unei viitoare subversiuni electorale și a revenirii la trumpism a contat mai puțin decât nemulțumirea alegătorilor față de blocajele covid, criminalitate, inflație și imigrație – probleme pentru care candidații democrați s-au chinuit să dezvolte un răspuns convingător. Partidul este acum neliniștit la gândul că poate pierde mandatele de guvernator ale statelor liberale sigure, precum Oregon și New York. Domnul Biden și vicepreședinta Kamala Harris lipsesc vizibil din unele dintre cele mai importante state de luptă, deoarece prezența lor ar face mai mult rău decât bine.

Chiar și Sean Patrick Maloney, congresmanul democrat care conduce aparatul de partid responsabil cu asigurarea majorității în Camera Reprezentanților, luptă pentru propria sa supraviețuire politică într-un scrutin strâns. „(Cu)b această nouă marcă furibundă a MAGA, dispusă să treacă peste bunul simț, valorile democratice și libertățile constituționale pentru a obține ceea ce își dorește – nicio parte a țării nu este imună de acest lucru, inclusiv New York”, explică el. Dar spune că planurile pe care republicanii le-au prezentat pentru a combate criminalitatea și inflația vor face puțin. „Folosesc niște frică și un truc pentru a exploata aceste probleme în vederea unui câștig politic”. Gândul lui de despărțire, chiar înainte de un eveniment de campanie în comitatul Westchester, nu este tocmai unul de deplină încredere. „A fi irlandez înseamnă să știi că mai devreme sau mai târziu lumea îți va frânge inima”, spune domnul Maloney, invocându-și norocul ancestral. „Tot ce poți face este să ieși și să trudești și să-ți susții cazul. Iar restul este în mâinile lui Dumnezeu”.

Pierderea controlului unificat asupra Congresului este o oscilație politică mult mai obișnuită, dacă nu chiar una plăcută. Ar zdrobi imediat partea rămasă neîndeplinită din agenda Biden – în principal, campania se angajează să extindă considerabil cheltuielile sociale, compensate parțial de taxele majorate asupra corporațiilor și a persoanelor bogate. Dacă e răsturnată Camera, probabil că legislația va trebui să treacă prin trei seturi de preferințe care aproape se exclud reciproc: cea a domnului Biden, cea a domnului McCarthy și a majorității republicane și cea a Freedom Caucus, contingentul de extremă dreapta al congresmanilor republicani care se pregătește să-și facă numărul. Trecerea unei mari părți din legislație ar fi probabil posibilă doar pe anumite puncte de sufocare (nevoia de a menține deschis guvernul federal sau de a crește plafonul datoriei). Mediul de afaceri american nu ar mai trebui să-și facă griji că un Congres Democrat le va majora cotele marginale de impozitare și se va concentra în schimb pe posibilitatea unor noi reglementări, spre care administrația s-ar putea orienta pe măsură ce majoritatea priorităților sale legislative cad de pe masă.

În prezent, bătălia pentru Senat arată ca datu cu banul. Rezultatul poate fi din nou decis de o cursă în Georgia, care va avea loc peste câteva săptămâni. Dar dacă democrații ar pierde și asta, le-ar pune sare în răni. Mitch McConnell, republicanul din Kentucky care conduce partidul în Senat, ar avea puține scrupule în a-l împiedica pe dl Biden să propună un judecător la Curtea Supremă în cazul în care ar apărea un post vacant – repetând o cascadorie făcută atunci când președinte era Barack Obama. Probabil că ritmul celorlalte nominalizări în sistemul judiciar federal și în funcțiile executive ar încetini. Controlul investigativ asupra administrației ar crește. Și Casa Albă nu se va mai putea baza pe Senat pentru a da la o parte cele mai neplăcute propuneri înainte ca acestea să ajungă pe biroul președintelui.

În fine, rezultatele vor pregăti scena pentru alegerile care vor avea loc în 2024. Se pare că dl Trump se gândește la o dată de lansare a candidaturii sale care să fie 14 noiembrie, ceea ce ar reprezenta lansarea startului la nici măcar o săptămână după alegerile de jumătatea mandatului. Un rezultat neașteptat de rău pentru grupul său îl poate întârzia, dar numai temporar. Recriminările democratice au început deja. Ele i-ar putea stârni pe acei insurecționiști din partid preocupați că dl Biden, a cărui vârstă este mai evidentă, nu mai este cel mai bun om pentru a-l învinge pe Trump. Oricât de blocat în stază ar putea fi Congresul în următorii doi ani, politica americană va fi orice altceva decât așa ceva. >>

Monstrul lui Xi. Zero-Covid este noua politică a copilului unic

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here