Israel i-ar putea amnistia pe care îi țin pe ostatici, ar putea reconstrui Gaza și ar putea forma un guvern de unitate națională
Uciderea liderului Hamas, Yahya Sinwar, de către armata israeliană reprezintă o oportunitate crucială pentru prim-ministrul Benjamin Netanyahu de a declara victoria în Gaza și de a se orienta către o abordare strategică mai înțeleaptă decât cea pe care a urmat-o până acum.
Fiind creierul din spatele a nenumărate atacuri asupra israelienilor și principalul dirijor al masacrului comis de Hamas în 7 octombrie, Sinwar a fost un arhi-terorist care pare să fi primit ceea ce merita. Dar moartea sa marchează mult mai mult decât înlăturarea unui lider malefic; este o șansă pentru Israel de a redefini traiectoria conflictului.
Oficialii israelieni au declarat joi că credeau că Sinwar, liderul Hamas în vârstă de 62 de ani, se număra printre cei trei militanți uciși într-un schimb de focuri în Gaza, cu o zi înainte. Armata efectua teste ADN pe cadavre pentru a le confirma identitatea; aceștia au ADN-ul lui Sinwar din perioada în care se aflase într-o închisoare israeliană.
Israelul se află de prea mult timp prins într-un conflict aparent fără sfârșit: un ciclu de represalii și apărare lipsit obiectiv clar, în parte întrucât coaliția de guvernare a lui Netanyahu depinde de partide de extremă dreapta care doresc reocuparea Gazei. Asta a împiedicat Israelul să stabilească obiective rezonabile pe termen lung și a dus la o diminuare constantă a sprijinului global pentru acțiunile sale.
Schimbarea acestei traiectorii îngrozitoare necesită un eveniment major, iar eliminarea lui Sinwar ar putea fi exact un astfel de eveniment. Nu fiecare terorist poate fi înlocuit; Sinwar, carismatic și viclean, iar din august lider atât al aripii politice, cât și al celei militare a Hamas, este unic.
În cele două decenii petrecute în închisorile israeliene, a învățat la un nivel excelent ebraica și a fost eliberat în 2011 în cadrul unui acord care a scos din închisori aproximativ 1.000 de prizonieri în schimbul soldatului israelian captiv, Gilad Shalit. Cunoscut pentru farmecul și, în egală măsură, cruzimea sa, el a fost o figură iconică în Gaza.
Sinwar era văzut pe scară largă ca sursa încăpățânării Hamas din ultimul an și a determinării grupului de a afișa o crasă indiferență față de daunele imense cauzate palestinienilor din Gaza, unde peste 40.000 de oameni au fost uciși și mulți alții răniți sau strămutați în timpul războiului.
Dispariția lui de pe scena politică ar fi un punct de cotitură pe care Netanyahu l-ar putea folosi pentru a trece la o nouă fază strategică.
Israelul trebuie acum să se concentreze pe elaborarea, în sfârșit, a unui plan cuprinzător pentru „ziua de după”, în ceea ce privește Gaza. Și să o facă cu ajutorul unei Autorități Palestiniene revizuite, a națiunilor arabe moderate și cu sprijinul financiar și diplomatic al Statelor Unite și al Uniunii Europene.
Israel și aliații săi trebuie să preia conducerea în reconstrucția Gazei, care a fost în mare parte redusă la ruine. În centrul strategiei Israelului ar trebui să fie un plan de reconstrucție axat pe furnizarea de ajutor umanitar, refacerea infrastructurii și promovarea unui leadership local necorupt de influența Hamas.
Desigur, există și riscuri. Odată cu eliminarea nu doar a lui Sinwar, ci și a liderului Hamas din exil, Ismail Haniyeh, și a șefului militar, Mohammed Deif, structura de conducere a grupului este în dezordine. Asta face incert cine ar putea negocia eliberarea celor 101 ostatici care se află încă în Gaza, o condiție necesară pentru ca Israelul să pună capăt luptelor.
Luptătorii Hamas sau familiile răzvrătite care dețin ostatici ar putea recurge la executarea acestora ca represalii pentru pierderea liderilor lor. Este esențial ca Israelul să transmită imediat un mesaj clar de amnistie, oferindu-le celor care dețin captivi un stimulent pentru a-i elibera nevătămați. Acest mesaj trebuie transmis clar și întărit la toate nivelurile. Alternativa — un răspuns necontrolat și haotic — ar putea duce la vărsări de sânge inutile.
O nouă fază strategică ar putea oferi și șansa unei schimbări politice în Israel, permițând o alternativă la un guvern care este pe scară largă disprețuit local și are puțină credibilitate internațională.
O astfel de mișcare ar arăta lumii că Israelul este capabil atât de acțiuni militare decisive, cât și de guvernare responsabilă. I-ar reasigura pe aliați că leadership-ul israelian este unul stabil, chibzuit și capabil să navigheze în complexitatea situației ivite în siajul uciderii lui Sinwar.
De asemenea, ar putea exista implicații la Curtea Penală Internațională (CPI), așteaptată să emită mandate de arestare legate de războiul din Gaza pentru Sinwar, Deif și Hanieyh, precum și pentru Netanyahu și ministrul apărării israelian, Yoav Gallant. Cu liderii Hamas dispăruți, CPI ar risca să-și submineze credibilitatea dacă ar acționa doar împotriva israelienilor.
Dacă va fi gestionată cu înțelepciune, uciderea lui Sinwar ar putea marca sfârșitul unei ere de război nesfârșit și începutul unei noi etape în relațiile dintre Israel și Palestina. Ironic, un om responsabil pentru atât de multe morți ar putea avea ca parte a moștenirii sale un progres care să salveze viețile a nenumărați palestinieni și israelieni.
