Să fii Elon Musk și să îl ataci pe țarul politicii vamale a lui Donald Trump, Peter Navarro, făcându-l “cretin” și “prost ca noaptea”… ei bine, înseamnă să ai dreptate ca om de afaceri în general și ca om de afaceri lovit brutal în propriile interese, în special. Dar mai înseamnă și să fii o lichea din perspectiva cealaltă – de membru premium al actualei administrații de la Casa Albă și de sponsor-cheie al victoriei președintelui în alegeri.
Cruciada lui Musk cu tarifele lui Trump este cumva cruciada hoțului cu stăpânul casei pe care a călcat-o. E genul de cruciadă în care miezul disputei declanșate de hoț rezidă în aceea că stăpânul și-a ferecat prea bine bunurile, astfel că aventura prădătorului riscă să-i producă pierderi mai degrabă lui decât stăpânului casei.
Să fi Bill Ackman, adică unul dintre cei mai mari susținători ai lui Trump de pe Wall Street, și să ceri trei luni de pauză în războiul comercial declanșat de Trump, dar și să avertizezi că dacă Trump nu va schimba cursul, atunci ceea ce va urma va fi nimic mai puțin decât „o iarnă nucleară economică”… ei bine, înseamnă înainte de toate să lași impresia că ești analfabet funcțional, având în vedere faptul că nu ai fost în stare să decriptezi intențiile evidente ale celui pe care l-ai sprijinit.
Iar dacă impresia lăsată inițial este de fapt falsă, deci nu ești analfabet funcțional, atunci înseamnă că ești pur și simplu o altă lichea care a calculat greșit.
Cazurile celor doi afaceriști cu greutate sunt elocvente pentru tipul de seism pe care l-a declanșat realegerea lui Donald Trump.
E genul de seism care cu siguranță pune la pământ o sumedenie de redute ale inamicilor politici și ideologici, dar în același timp e și genul de fenomen tectonic care va tinde să pună la pământ tocmai operele de o viață ale multora dintre cei care, din oportunism obscen, se raliaseră taberei Trump.
În final, cu ceva noroc pe invers, ar putea pune la pământ și trumpismul la modul general.
În același timp, cazurile Musk și Ackman proiectează sub reflectoare și o altă dimensiune nocivă pentru oamenii de business care s-au remarcat ca suporteri ai lui Donald Trump: în ce măsură acționarii, partenerii și clienții afacerilor acestor oameni de afaceri ar mai trebui să aibă încredere în discernământul și în instinctele lor – deopotrivă de business și de orientare politică?
Mai poți plasa bani în acțiuni la companiile unor asemenea personaje după ce au sprijinit un individ ale căror măsuri provoacă pierderi istorice pe burse, fragilizează economiile lumii, implicit și pe cea a Americii, care riscă să distrugă orice sămânță de predictibilitate și credibilitate?
Din moment ce tocmai cei mai înfocați suporteri din business-ul mare încep să devină critici acerbi a ceea ce odată promovaseră cu agresivitate, nu a sosit oare vremea să-ți iei banii plasați în afacerile lor și să o iei la sănătoasa?
Mai mult, în cazul special al lui Elon Musk, investițiile deja făcute sau planificate în afacerile sale comportă riscuri fantastic de mari și dintr-o altă perspectivă – perspectiva numită China.
Elon și mama sa sunt două personaje care întrețin legături extrem de strânse cu Beijingul, prin prisma expunerii intereselor personale de afaceri la piața chineză.
În același timp, Trump este tentat din cale afară să escaladeze războiul comercial cu China, amploarea pe care acest război ar putea-o lua fiind ușor de dedus din agresivitatea cu care Trump răspunde la răspunsul dat până acum de Xi noilor tarife americane.
În plus, ochii nucleului dur al taberei trumpiste îl priveau deja pe Elon Musk cu suspiciuni masive, mergând până la proiecția unei imagini de cal troian al Beijingului.
După dublul episod de zilele astea – cel în care Musk i-a cerut direct lui Trump să renunțe la noile taxe vamale, respectiv cel în care l-a atacat virulent pe țarul tarifelor trumpiste – suspiciunile că Musk e “agent dublu” nu fac decât să se întețească.
Nu m-ar mira ca în Trumpworld să izbucnească un soi de război civil, inițial pornind de la cazul Musk, apoi extinzându-se și la alte paliere din interiorul acestui univers complet paralel cu realitatea.
Trăim vremuri sinistre, dar și un moment de popcorn, căci filmul prost regizat de Trump tinde să se transforme într-un horror comic cum lumii nu i-a mai fost dat să vadă în istoria politicii, economiei și globalizării.
- PS: În curând o vom vedea, poate, pe noua “drujbă” de HR a trumpismului, Laura Loomer, mergând la Trump cu dosarul Musk la subraț, cerând eliminarea lui.
Trei eșecuri de politică externă, care l-au lăsat pe Ciolacu fără sprâncene
