Dezinformare, democrație subminată și un diplomat spilcuit: momentul de răscruce al României devine un punct fierbinte pe scena globală.
Purtând un ceas strălucitor, blugi strâmți până deasupra gleznelor și arborând un zâmbet fosforescent, Dragoș Sprînceană arată mai degrabă ca un gigolo de club de noapte decât ca un diplomat cu experiență. Totuși, acest om de afaceri a apărut brusc ca reprezentantul de bază al României într-una dintre cele mai bizare inițiative de politică externă ale epocii: nevoia țărilor solicitante de a obține favoarea lui Donald Trump.
Sprînceană, care tocmai a împlinit 46 de ani, este noul emisar al premierului Marcel Ciolacu pe lângă tabăra Trump. Sarcina lui? Să „faciliteze relațiile cu Trump”, într-un moment în care România încearcă să păstreze un echilibru aproape imposibil între angajamentele sale europene și dorința de a mulțumi o președinție americană care disprețuiește în mod deschis Uniunea Europeană.
Un fost barman și model care, potrivit relatărilor, s-a mutat în SUA în 2002, acest magnat al transportului de mărfuri pe camion este un important republican din Palm Beach și, conform relatărilor, un donator pentru Trump. Ca atare, guvernului i s-a părut acest floridian de origine română i s-a părut candidatul ideal pentru acest rol.
Când însă Sprînceană a acordat un interviu la Digi24 și a recunoscut relaxat că le-a spus oficialilor de la Washington să „ignore puțin” poziția pro-Ucraina și pro-Europa a Bucureștiului, reacția a fost rapidă, iar indignarea – profundă. Fostul președinte Traian Băsescu l-a acuzat pe Ciolacu că încearcă să uzurpe politica externă a României – un domeniu rezervat, prin Constituție, președintelui. Astfel de lucruri contează în Balcani.
Lucrurile sunt complicate și de faptul că actualul președinte ales al României, Klaus Iohannis, nu mai este în funcție, după ce a demisionat în urma celei mai mari crize politice din ultimele decenii. În locul său se află un președinte interimar, Ilie Bolojan, în timp ce Ciolacu își consolidează influența înaintea alegerilor prezidențiale reprogramate pentru 4 mai.
O națiune în centrul unei furtuni globale
În România, miza nu este doar despre cine va conduce țara. În urma unui scandal din noiembrie 2024, în care conspiraționistul ultranaționalist Călin Georgescu a ajuns pe primul loc în primul tur al alegerilor prezidențiale — presupus cu ajutor din partea Rusiei — România a devenit epicentrul luptei globale privind libertatea de exprimare, dezinformare și reziliență democratică.
Georgescu, un personaj marginal cunoscut pentru laudele aduse lui Putin și pentru negarea aselenizării, a trecut de la un scor de o singură cifră la primul loc, impulsionat de un val uriaș de conținut pro-Kremlin pe TikTok. Serviciile de informații au documentat peste 50 de milioane de vizualizări generate de mii de conturi legate de propagandă străină. Curtea Constituțională a României a răspuns anulând rezultatele alegerilor și interzicându-i lui Georgescu participarea la reluarea scrutinului — o mișcare îndrăzneață și controversată, care a stârnit atât laude, cât și furie.
Pe de o parte, instituțiile democratice au acționat. Pe de altă parte, România s-a trezit brusc sub tir — din partea lui Elon Musk, a republicanilor MAGA precum vicepreședintele JD Vance și a extremei drepte globale, care au acuzat o presupusă „cenzură” a libertății de exprimare.
Coordonatorul pentru Servicii Digitale, ANCOM, a cerut transparență din partea platformelor de social media. TikTok a fost suspendat temporar. Musk a scris pe Twitter că: „Îți poți da seama cine sunt cei răi după cine cere cenzură”, postând o poză cu vicepreședintele ANCOM, Pavel Popescu. Popescu i-a răspuns, provocându-l pe Musk la o dezbatere publică și amintindu-i că România a avut un rol important în testarea sateliților Starlink. „Ducem un război hibrid,” a spus el. „Și o facem cu toate instituțiile implicate”.
Vremuri disperate, emisari dubioși
Iar asta ne aduce înapoi la extravagantul trimis special. Într-o altă epocă, numirea acestui individ cu dublă cetățenie româno-americană ar fi fost luată drept o glumă. Dar nu trăim vremuri normale. Cu o națiune profund polarizată politic și 11 candidați la prezidențiale, care luptă pentru putere, Ciolacu joacă la mai multe capete — încercând să țină un picior la Bruxelles și pe celălalt la Mar-a-Lago.
De asemenea, el speră să câștige simpatia taberei tot mai numeroase a „suveraniștilor” din România — eurosceptici care cochetează cu Moscova și reproduc retorica MAGA. În acest context, Sprînceană nu mai pare o glumă, ci mai degrabă o mișcare calculată. Pe X (fostul Twitter), emisarul postează frecvent propagandă pro-Putin și anti-UE.
Numirea a fost prea mult chiar și pentru unii veterani din cercurile politice. Kelemen Hunor, liderul UDMR, a spus-o direct: “Acest domn nu are pregătirea necesară să vorbească despre politică mai mult decât la o masă, la un restaurant sau la cârciumă”.
Totuși, nimeni din Partidul Social Democrat aflat la guvernare, condus de Ciolacu, nu a îndrăznit să spună ceva. Cu alegeri decisive la orizont și cu ochii lumii ațintiți asupra României, domnește tăcerea — chiar dacă guvernul sfidează normele diplomatice.
Ceea ce se întâmplă în România nu este doar o bătălie locală pentru putere, ci confruntarea cu un nou val de propagandă în stil rusesc, care nu promovează în mod direct virtuțile Moscovei, ci exploatează nemulțumiri deja existente: scepticismul față de drepturile LGBTQ, frustrarea față de o presupusă aroganță a UE, temerile că refugiații ucraineni sunt favorizați în detrimentul localnicilor și ideea că creștinii ortodocși ar trebui să se unească împotriva valorilor „decadente” ale Occidentului.
Este un manual preluat direct de la Kremlin — și unul care rezonează puternic în Europa de Est. Încet, dar sigur, segmente largi ale populației își iau acum informațiile de pe TikTok și Telegram, unde narațiunile prezintă Occidentul ca fiind corupt și Ucraina ca fiind agresorul. Dacă această viziune despre lume se răspândește fără opoziție, România nu doar că riscă un regres democratic, dar ar putea rata și boom-ul economic care va urma reconstrucției Ucrainei — o oportunitate de care s-a pregătit să profite prin sprijinirea refugiaților și facilitarea exportului de cereale. Iar asta ar conveni de minune Moscovei. O Românie mai slabă, divizată — desprinsă de Bruxelles, prietenoasă cu Trump și în ton cu liderul populist maghiar Viktor Orbán — este exact genul de membru NATO și UE pe care Rusia și-l dorește la granițele sale.
În acest context, alegerile din 4 mai devin cu adevărat o alegere existențială. România, cândva un aliat de încredere al Occidentului, trebuie să decidă dacă rămâne ancorată în consensul UE/NATO — sau dacă virează spre izolaționism naționalist.
Candidatul centrist, primarul Bucureștiului Nicușor Dan, ar putea fi cea mai bună speranță a României de a rămâne pe drumul european. Însă va trebui să-l învingă pe naționalistul George Simion, un fost huligan de fotbal interzis în Ucraina și Moldova, și să-l depășească pe fostul premier Victor Ponta, care se prezintă drept o „punte” între Europa și Rusia. Sprijinul lui Ponta pentru Georgescu și aluziile sale anti-occidentale îl transformă într-un jucător-cheie în lupta pentru viitorul României.
În mijlocul tuturor acestor lucruri, Dragoș Sprînceană oferă un fel de alinare comică ciudată, aproape poetică. Este deja comparat cu Anastasia Soare, celebra „Regină a Sprâncenelor” din Beverly Hills, care provine tot din orașul-port Constanța, de la Marea Neagră. Însă, în timp ce Soare a construit un imperiu al cosmeticelor, Sprînceană construiește ceva mai bizar: o punte de legătură de la București la Trump Tower.
Este o bizară mini-intrigă dintr-o poveste mult mai mare. Dar în România de azi, bizarul este adesea cea mai clară fereastră către adevăr.
Trei eșecuri de politică externă, care l-au lăsat pe Ciolacu fără sprâncene
