„Ne paște o penurie de carne”. Cum poate forța pandemia tranziția spre friptura sintetică sau din plante

Sursa: Flickr

Pandemia de Covid-19 a expus vulnerabilitățile multora dintre cele mai celebre industrii din America. În perioade de stabilitate și abundență, ne-am subliniat identitatea națională prin capacitatea noastră de a transforma mărfurile locale în creaturi globale, democratizând accesul la orice bun de lux pe care banii îl pot cumpăra. Dar, imediat sub această suprafață, pândesc fragilități pe care această pandemie le dă în vileag. Invenția americană a agriculturii animale industrializate, care acum produce peste 99% din carnea vândută în această țară, nu face excepție.

  • O analiză publicată de Wired, pe care o redăm pe larg.

Ne paște o penurie de carne. Comercianții cu amănuntul și restaurantele se simt deja încorsetați și este foarte puțin probabil ca această situație să se rezolve prea curând. Abatoarele au devenit zone de referință în transmiterea Covid-19, punând în pericol muncitorii și comunitățile rurale și forțând blocaje în activitate care au amenințat aprovizionarea cu carne a Americii.

Acum, fermierii sunt nevoiți să elimine milioane de animale. Într-un anunț făcut în The New York Times, CEO-ul Tyson Foods a avertizat că „lanțul de aprovizionare cu alimente se rupe”. Ca răspuns, guvernul s-a grăbit să salveze industria, președintele Donald Trump adoptând Legea privind producția de apărare pentru a menține abatoarele în stare de funcționare, considerându-le infrastructură critică. Între timp, USDA a folosit acoperirea Covid-19 pentru a relaxa regulile pe piața producției de carne și a promis planuri de salvare a agriculturii în valoare de 19 miliarde de dolari.

Toate acestea au fost incluse în strategia de protejarea a lanțului nostru de aprovizionare cu alimente. Problema nu este însă întregul lanț de aprovizionare, ci cea mai slabă verigă a acestuia: creșterea industrială a animalelor. Dar este totuși o industrie pe care ar trebui să o salvăm? Sau ar trebui să interpretăm acest moment al istoriei ca pe un pivot și să începem să construim un înlocuitor mai fezabil pentru creșterea industrială a animalelor?

Sistemul actual a eșuat, iar refacerea ar trebui să înceapă cu trecerea directă la alternativele bazate pe plante și carnea reală obținută artificial, din celule. Companiile existente, start-up-urile și guvernul ar trebui să lucreze împreună pentru a trece la producția de proteine ​​fără animale, în loc să lupte pentru a menține un status quo nesustenabil și nesigur.

Marea rezistență a sistemului alimentar convențional este capacitatea sa de a distribui produsele alimentare în cantități mari și la costuri reduse printr-un lanț complex și relativ robust. În ciuda fotografiilor cu rafturi goale, supermarketurile au reușit să rămână foarte bine aprovizionate. Consumatorii nu au avut probleme să continue să cumpere banane aduse din America Centrală, confecții din Europa și produse proaspete din California. Izolat, au existat situații în care ceapa și cartofii au fost aruncate pe câmp din cauza cererii reduse, dat fiind că aceste legume sunt consumate mai mult în restaurante decât la domiciliu, dar nu am trecut prin penurie de legume. Dimpotrivă, mărcile de carne pe bază de plante cresc cu succes pentru a satisface cererea fără precedent.

Producția industrială de animale este o rețetă pentru dezastre. Acest model implică nu doar creșterea animalelor în număr mare, ci și tratarea lor ca pe niște „animale-mașini”, pentru a-l cita pe regretatul scriitor britanic Ruth Harrison, pentru a produce lapte, ouă și carne. Dar, spre deosebire de mașinăriile fabricate de om, animale-mașini nu pot fi pur și simplu oprite în perioadele de perturbare economică, ceea ce le face vulnerabile la volatilitatea pieței.

Acesta este motivul pentru care abatoarele încearcă cu disperare să continue să funcționeze, în ciuda faptului că sunt hub-uri de transmitere a Covid-19, și pentru care fermierii mulg vacile, în ciuda colapsului pieței laptelui.

Zonele în care pot să apară blocajele, cum ar fi închiderea abatoarelor, produc efecte de undă, amenințând disponibilitatea produsului și rentabilitatea procesatorilor,. Totodată, îi obligă pe fermieri și crescători să distrugă mai multe generații de animale pe care nu le pot vinde. Această problemă e potențată de durata scurtă de valabilitate a majorității produselor de origine animală și de capacitatea limitată de depozitare în spații frigorifice, ceea ce înseamnă că până și întreruperile temporare ale producției sau ale cererii au un efect disproporționat asupra lanțului de operațiuni. În termeni de afaceri, aceasta este o problemă de sensibilitate la cerere.

Producerea proteinei în acest fel prezintă, de asemenea, deficiențele sale și riscurile inerente. Obținerea proteinelor din sursă animală necesită un efort mult mai mare decât extragerea lor direct de la plante. De-a lungul vremii, am trecut cu vederea aceste ineficiențe, deoarece costurile reale nu au fost niciodată resimțite de consumator. Daunele aduse mediului și sănătății publice reprezintă o datorie pe care o lăsăm pe umerii generațiilor viitoare, iar lipsa de viabilitate economică a acestui sistem a fost atenuată de zeci de ani de susținere a prețurilor, scheme de asigurări și subvenții adoptate de guvern. La rândul său, aceasta a creat o cultură în care carnea ieftină a devenit abundentă, iar accesul la ea a atins aura unui drept uman inviolabil.

Datoriile noastre au ajuns la scadență

Ultimul lucru pe care ar trebui să-l facă contribuabilii este salvarea unei industrii care dăunează animalelor, lucrătorilor, consumatorilor, mediului și sănătății publice. Nu avem nevoie să reciclăm întregul sistem și să o luăm din nou de la început. Călcâiul lui Ahile al agriculturii de tip fabrică este acela că încercăm să forțăm animale biologice, predispuse la infecții, costisitoare din punct de vedere metabolic, în continuă creștere, pentru a servi ca unități de producție. Nu se justifică. Dacă pur și simplu scoatem animalele din ecuație și le înlocuim cu ceva echivalent derivat pe bază de plante și culturi celulare, putem avea în vedere un sistem de producție de proteine ​​la fel de abundent și ieftin precum cel cu care ne-am obișnuit, dar fără vulnerabilitățile insidioase și costurile externalizate.

Produsele pe bază de plante, precum Impossible Burgers, Just Egg, sau Oatly, prezintă o serie de avantaje față de omologii lor derivați din animale. Pot fi produse mult mai eficient și sustenabil, deoarece ingredientele primare ale culturii sunt transformate direct în produse finale, fără risipa de energie pe care o presupune metabolismul animalelor. Aceasta se traduce printr-o nevoie mai redusă de terenuri agricole, mai puține emisii de gaze cu efect de seră, mai puțină apă, mai puține îngrășăminte.

Produsele vegetale sunt de asemenea mult mai rezistente în perioade de criză sau volatilitate. Pentru obținerea lor, produsele de origine animală necesită perioade lungi, de ordinul lunilor sau anilor.

Produsele pe bază de plante, în schimb, necesită doar ore sau zile pentru fabricare. Și, spre deosebire de produsele obținute din procesarea animalelor, carnea pe bază de plante, lactatele și ouăle obținute la fel conțin ingrediente stabile pe raft, care pot sta în siguranță inactive, într-un depozit, luni de zile, până la trecerea fluctuațiilor de producție sau cerere.

Alternativele la produsele de origine animală evită în întregime una dintre cele mai incomode probleme a zootehniei: echilibrarea carcaselor. Odată cu închiderea aproape completă a sectorului restaurantelor, produsele din carne care sunt consumate aproape exclusiv în afara casei – cum ar fi aripile de pui și fripturile – sunt în exces. Astfel fermele de animale vor fi lovite prin scăderea prețurilor la kilogramul viu, în condițiile în care procesatorii trebuie să-și compenseze pierderile înregistrate prin diminuarea cererii pentru acele părți ale carcasei care se vindeau mai scump. Cerere care s-a diminuat dramatic odată cu închiderea restaurantelor.

Fabricarea produselor pe bază de plante nu pune în pericol sănătatea și siguranța lucrătorilor, așa cum o face industria cărnii. Muncitorii din abatoare, care sunt deja adesea supuși unor niveluri inacceptabile de efort și vătămări ca urmare a accidentelor de muncă, au fost acum afectați în mod disproporționat de Covid-19, tocmai din cauza condițiilor inerente ale muncii lor: stat umăr la umăr, în schimburi lungi pe liniile de tranșare.

Nici alte alternative la status quo nu ar trebui să fie trecute cu vederea. Sistemele de agricultură agro-ecologică și urbană sunt bune atât pentru comunitățile sănătoase, cât și pentru reziliența pe termen scurt în fața șocurilor alimentare. În cele mai bune circumstanțe, fermele la scară mică pot fi adesea operate mai durabil decât cele pe scară largă, industrializate. Piețele amenajate de fermieri și agricultura susținută de comunitate (CSA) oferă modele de lanțuri de aprovizionare alternative și diverse. Însă, prin definiția lor, acestea nu sunt scalabile, accesibile în general sau accesibile pentru consumatorii obișnuiți.

Cel mai pragmatic mod de a începe construirea unui lanț robust în urma pandemiei este de a valorifica punctele forte ale sistemului existent în timp ce concepi alternative la elementele cele mai vulnerabile și cu cel mai mare risc. Există rațiuni economice puternice care să justifice eliminarea treptată a animalelor din sistemul alimentar. O astfel de tranziție va fi mult mai ușoară dacă guvernul și companiile existente vor conduce schimbarea.

Ca urmare a Covid-19, marile companii alimentare ar trebui să renunțe la animale și să investească în producția pe bază de plante și celule, inclusiv să investească în numeroasele startup-uri care fac inovează în tehnologia alimentară. Guvernele ar trebui să finanțeze eforturile de obținere a proteinelor ​​alternative mai rezistente și mai durabile, în loc să susțină o industrie care moare și este periculoasă.

La fel de important, guvernele ar trebui să adopte o legislație care să garanteze că lucrătorii din sistemul alimentar (atât de esențial, dar care fusese atât de sub valorizat) au siguranță și salarii mai bune.

Un sistem alimentar mai durabil și mai rezistent, care să fie mai bun pentru animale, muncitori și consumatori, este posibil.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here