Cu mai puțin de o săptămână înaintea primului tur al prezidențialelor, tabloul arată sumbru, ba, de fapt, chiar mai ca acum aproape un sfert secol.
- SUMBRU – întrucât sunt șanse reale ca turul doi să și-l dispute tot un pesedist și tot un extremist, ca în anul 2000.
- CHIAR MAI SUMBRU – întrucât, de data asta, spre deosebire de data trecută, partidul extremistului Simion s-ar putea umfla cum nu s-a umflat niciodată partidul extremistului Vadim. Un AUR mai mare va face deopotrivă practică și apetisantă, pentru PSD, o coaliție de guvernare AUR-PSD. Iar un AUR mai mare și un PSD cu un scor bun spre foarte bun la alegerile legislative sunt două posibilități pe care numai un naiv le poate scăpa din vedere. Motivul e simplu: având în vedere că scrutinul pentru Parlament a fost plasat fix între cele două tururi pentru prezidențiale, este la mintea cocoșului faptul că partidele finaliștilor vor beneficia de vânt suplimentar în pânze. Așadar, cu Simion și Ciolacu în turul doi, AUR și PSD vor intra în linie dreaptă pentru a acapara guvernarea. Dacă și celălalt partid extremist și rusofil – cel al Dianei Șoșoacă – va trece pragul accesului în Parlament, cărțile vor fi ca și făcute pentru ca Palatul Victoria să semene în anii ce urmează cu o anexă a Kremlinului. La fel și Palatul Parlamentului, care va arăta tot mai mult cu ceea ce fusese la origini, Casa Poporului.
Dacă realitatea politică a României post-2024 va fi în cele din urmă aceea a unui Parlament cu o generoasă reprezentare a partidelor extremiste și fidele agendei Moscovei, dacă realitatea politică a României post-2024 va fi marcată chiar de o guvernare între extremiști și rusofili, pe de o parte, și partidul înființat de foști membri PCR și totodată întemeietor al corupției endemice post-decembriste, pe de alta, atunci fiți siguri că România post-2024 va avea un chip desfigurat.
Prin chip desfigurat se pot înțelege încă de pe acum destul de multe:
- Risc de deraiere semnificativă în raport cu UE (deci în raport cu pușculița de care depind creșterea economică și crearea de bunăstare) și totodată risc de deraiere în raport cu NATO (de care depinde securitatea țării, mai ales acum, când la graniță există un război, mai ales acum, când Rusia reprezintă o amenințare extremă nu doar pentru Ucraina).
- O atmosferă de agresivitate în creștere pe scena politică, dar și în societate, având în vedere pornirile tulburător de distructive pe care le-am putut întrezări până acum la partidele lui Șoșoacă și Simion, ca și la liderii de pe diversele paliere ale acestor două partide.
- Apoi, se deschide o mare cutie a Pandorei în ceea ce privește fibra democratică a României. Încă destul de firavă, încă incomplet maturizată, acestă fibră a democrației românești va fi o pradă ușoară pentru prădători, în condițiile unui Parlament burdușit cu extremiști, cu pro-ruși și cu un PSD care nu și-a încheiat în mod autentic conturile cu epocile Iliescu, Năstase, Ponta, Dragnea. Și totodată, un PSD care, în curenta epocă Ciolacu, nu a avut ezitări în a se folosi de Curtea Constituțională pentru a aranja convenabil ploile propriului candidat la prezidențiale.
- Nenorocirea și mai mare este că această cutie a Pandorei, odată deschisă, nu va mai permite mulți, foarte mulți ani, recâștigarea terenului pierdut de forțele democratice. Cazul Ungariei, de pildă, e spectaculos și grăitor, iar România de azi e mai aproape ca oricând de a face un viraj similar.
- În condițiile în care țara va intra sub zodia unei ecuații de putere formată din extremiști și pesediști e ușor de anticipat inclusiv scenariul unei masive hemoragii de creiere și brațe de muncă, iar asta într-un context demografic care nu mai este la fel de prielnic cum fusese acum două-trei decenii. Ce se va alege de economia țării în caz că va apărea un asemenea exod? Ba mai mult, ce se va alege de economia țării în condițiile în care efectele deja în sine dezastruoase ale unui asemena exod nu vor fi decât potențate într-o societate la vârful căreia se vor instala extremiștii și suveraniștii care au alergie “de principiu” la ceea ce este străin și la străini?
Au mai rămas doar câteva zile în care curentul care riscă să înece viitorul acestei tari mai poate fi contracarat cu oarece șanse de succes. E târziu, dar mai bine mai târziu decât niciodată.
Partidele care asumă deschis o orientare democratică și pro-occidentală au de făcut alegeri dificile înainte de alegerile care se vor derula la urne.
PNL și USR sunt forțele politice de care depinde în cel mai înalt grad ceea ce poate fi remediat în prezent și sunt totodată forțele politice care vor fi cel mai aspru judecate dacă nu vor purcede la remedierile care mai pot fi făcute.
Candidații la prezidențialele care asumă același tip de orientare – de la Nicolae Ciucă la Elena Lasconi, de la Mircea Geoană la Cristian Diaconescu – au ocazia să demonstreze că sunt politicieni responsabili, nu politruci liliputani, au ocazia să demonstreze că vor și pot să încadreze așa cum se cuvine prezentul în istorie.
În următoarele zile, ar trebui să apară transformări ridicale pe segmentul democratic al celor ce concurează pentru funcția de președinte al României. Transformări radicale – întrucât unii trebuie să se retragă, iar unul singur să rămână în cursă, cu sprijinul deschis și fără rest al tuturor celorlalți.
E timpul pentru sacrificii personale și politice, e vremea pentru dovezi concrete și pași neechivoci în beneficiul țării. Nu e nimic abstract aici, în joc e viitorul a 20 de milioane de suflete.
Vorba lui Ilie Bolojan, a cărui statură, a cărui credibilitate transcend cadrele propriului partid: “Anul 2000 este destul de aproape și nu va mai conta cine va fi pe locul trei, patru sau cinci. România merită acest lucru”.
Trei lecții grele din care românii au ce învăța la aceste alegeri: Franța, Moldova și America
