- “În numele României, este privilegiul meu să reafirm astăzi, la Kiev, sprijinul ferm al țării noastre pentru frontierele recunoscute pe plan internațional ale Ucrainei și pentru integritatea sa teritorială, precum și angajamentul nostru pentru stabilitate pe termen lung”.
- “O Europă sigură și o ordine globală stabilă sunt imposibile fără o Ucraina pe deplin suverană și în siguranță. Stând alături de Ucraina în lupta sa pentru istoria, suveranitatea și viitorul său, ne exprimăm solidaritatea cu suveranitatea tuturor națiunilor noastre”.
- „S-a discutat acum de al XXI-lea pachet de sancţiuni împotriva Rusiei pe fondul războiului din Ucraina, pe care să-l dea Uniunea Europeană. Cum ar fi ca România, din senin aşa, să aibă un guvern în care o parte din miniştri să se opună pachetului de sancţiuni pentru Rusia. România are multe restanţe, dar cel puţin în formate europene, în formate NATO, există încredere că România păstrează direcţia şi exact lucrul ăsta n-aş vrea să-l pierdem. Adică ar fi dramatic să-l pierdem”.
Citatele de mai sus sunt desprinse din declarații date chiar zilele acestea de președintele Nicușor Dan.
După cum se poate observa, din perspectiva intereselor României șeful statului asumă o poziționare profund în acord cu ele, o poziționare lipsită de echivoc și totodată una perfect argumentată.
De altfel, prin promovarea constantă a unor asemenea mesaje, în anul scurs de când a fost ales președinte, Nicușor Dan a jucat un rol important în contrabalansarea narațiunilor pro-ruse, anti-ucrainene, anti-UE și anti-NATO, care poluează spațiul public românesc. Acesta este probabil și cel mai mare merit al său, ca șef al statului, iar pentru asta merită salutat, sprijinit și încurajat.
Din păcate, însă, politica externă a unei țări, oricât de inspirată pe fond și de convingătoare prin discurs, nu este o insulă izolată de și nici invulnerabilă la valurile și la furtunile din politica internă. Ba din contră: politica externă poate doar atât cât îi permite politica internă.
Din acest punct de vedere, drama lui Nicușor Dan se naște din contrastul strident între claritatea sa morală și strategică în plan extern, respectiv lipsa unei asemenea clarități în plan intern.
În travaliul de sabotare a direcției limpede exprimată de președintele Dan e angajată o robustă și pestriță Coloană a Cincea, iar asta nu de ieri de azi.
Însă paradoxul este acela că, în clipa de față, cel mai mare pericol pentru planurile lui Nicușor Dan în materie de politică externă este reprezentat mai degrabă tocmai de Nicușor Dan.
Cum?
- Permițând doborârea unui guvern cu care președintele era compatibil pe politica externă și totodată a unui guvern care, cu chinurile de rigoare, putea totuși să asigure necesarul de stabilitate, de predictibilitate și de reforme în interiorul țării.
- Permițând crizei politice, odată declanșată, să se prelungească nepermis de mult, iar astfel să degenereze pe atâtea ale planuri, încât azi pare să fi scăpat total de sub control.
- În fine, înlesnind, prin ceea ce a făcut la punctele 1 și 2, afirmarea spectaculoasă, cu consecințe potențial dramatice, a forțelor anti-europene, anti-occidentale și anti-ucrainene, din plan intern.
Azi, realitatea este aceea că, pe cât de intens și de programatic militează președintele pentru o relație aprofundată cu Ucraina, cu UE, cu SUA și cu NATO, pe atât de mult reușește să avanseze și în direcția opusă – aceea a vulnerabilizăii capacității concrete a României de a menține, fără emoții, un curs pe măsură de ambițios.
Măcar de dragul efortului vizibil pe care l-a depus în slujba unei politici externe de care într-adevăr are nevoie România, Nicușor Dan ar trebui să facă chiar mâine singurul lucru care mai poate salva ceva: să nominalizeze un premier.
Și să îl nominalizeze din rândul acelor forțe politice care, azi, nu lasă loc de îndoială în privința angajamentului lor pentru reforme și pentru o politică externă după chipul și asemănarea celei dorite chiar de președinte.
Misiunea nu ar trebui să fie chiar atât de grea. Deja pe masa președintelui există două propuneri – Sorin Grindeanu și Siegfried Mureșan.
Nicușor Dan nu trebuie decât să scoată din calcul varianta Grindeanu – un nume cu o credibilitate ce tinde spre zero chiar în propriul partid, un nume a cărui credibilitate a fost puternic compromisă și pe plan extern, cu precădere după șantajul făcut pe seama PNRR.
