„Deci este război. Oricât ar încerca Vladimir Putin să numească ceea ce face o „operațiune militară specială”, pe măsură ce ploaia de rachete pică asupra țintelor în toată Ucraina și tancurile se varsă peste granițele țării, avem nici mai mult, nici mai puțin decât un act de agresiune neprovocată la scară largă, recunoscut ca atare peste tot, cu excepția unui loc: în capul lui Putin”, scrie analistul Mark Galeotti într-un editorial din The Spectator.
<< Anunțul său preînregistrat despre invazie a fost un studiu de caz în apăsarea emoțională a butoanelor, susținând că Ucraina era un focar al nazismului și că Rusia a intervenit pur și simplu „pentru a proteja oamenii care au fost supuși hărțuirii și genocidului de către regimul de la Kiev timp de opt ani.” A fost o progresie logică față de discursul de luni privind recunoașterea pseudo-statelor din Donbas, un talmeș-balmeș divagant care a fost puțin mai mult decât o repetiție a nemulțumirilor exagerate, infuzată de o antipatie veninoasă față de Occident și Kiev.
Chiar dacă toate acestea au fost inițial bazate pe „protecția” etnicilor ruși și a rusofonilor din regiunea Donbas – deși mulți dintre aceștia s-au alăturat armatei ucrainene pentru a lupta împotriva insurecției –, el are în mod clar ambiții mult mai mari. Îndemnul lui vizează „demilitarizarea și denazificarea Ucrainei, precum și aducerea în fața justiției a celor care au comis numeroase crime sângeroase împotriva civililor, inclusiv a cetățenilor Federației Ruse”.
Lăsând deoparte calomniile repetate conform cărora Ucraina este în vreun fel „nazistă” – da, există o mișcare considerabilă ultra-naționalistă și chiar neofascistă, dar nu sunt în niciun caz dominante în ceea ce este un stat în esență tolerant și pluralist –, astfel de obiective necesită fie ocuparea țării, fie, după cum au prezis evaluările serviciilor de informații occidentale, impunerea unui regim-marionetă.
Crede el cu adevărat că orice colaboraționist ar putea domni la Kiev de pe alte poziții decât dintr-un tron de baionete rusești? Așa pare. Unul dintre principalele argumente ridicate împotriva ideii că Putin chiar va merge înainte cu o invazie la scară largă – și voi spune clar, am fost unul dintre ei – era că, pentru toate amenințările și postura lui, el ar fi trebuit să realizeze în cele din urmă că, deși forțele sale puteau sparge armata ucraineană pe câmpul de luptă, sarcina de-a lua orașele și de-a suprima țara în ansamblu era peste posibilitățile lui. De asemenea, ar fi știut că costurile economice, politice și sociale de acasă vor fi dezastruoase.
Problema-cheie era dacă primea sfaturi bune și, poate mai important, dacă le asculta. Cu siguranță, convingerea mea a fost zdruncinată de ședința televizată de luni a Consiliului de Securitate, în care oficialii din regimul său au fost forțați să participe la un spectacol grotesc de închinare rituală. Cei care au încercat să-și exprime îngrijorarea sau să sugereze că ar trebui să acorde diplomației mai mult timp au fost tăiați, mustrați și hărțuiți. Acest lucru nu ne arăta un om dispus să-și asculte experții, cu atât mai puțin să-și pună prejudecățile contestate și presupunerile la îndoială.
Putin nu a fost niciodată altceva decât un campion hotărât și vicios al viziunii sale asupra intereselor naționale rusești – întrebați-i pe ceceni sau pe georgieni. Cu toate acestea, sub furnirul lui macho, el a fost un operator precaut, care în mod clar a acordat o atenție deosebită la ceea ce i-au spus spionii, diplomații, soldații și tehnocrații săi. Dar, asemeni multor autocrați, de-a lungul timpului s-a convins de propria sa evoluție și și-a antrenat anturajul pur și simplu să-l lingușească și să-l asculte. Logica l-ar fi făcut să-și extindă strategia de tensiune, iar vechiul Putin probabil ar fi făcut exact asta, dar cel de-acum este un bătrân grăbit, convins că lucrurile vor merge așa cum își dorește.
Probabil crede că Ucraina se va preda rapid și că va fi simplu s-o refacă așa cum crede de cuviință. Greșește amarnic, dar lecția asta o va învățat în mod sângeros. Omul care se temea clar că va intra în istorie ca ceva mai puțin decât un mare lider național, s-a asigurat că Ucraina se va rupe definitiv de Rusia, că Occidentul va fi forțat să răspundă și că propria națiune va plăti prețul. Dar, fără îndoială, în această dimineață, toată lumea îl asigură că tocmai a dat o lovitură de maestru.>>
