O alianță a democrațiilor, construită de jos în sus

Sursa: Pixabay

„Dacă ceva a devenit clar în ultima vreme, atunci e vorba de faptl că democrația se erodează încetul cu încetul, aproape pe neobservate și zi de zi. În timp ce mari desturi globale precum cel propus de președintele SUA, Joe Biden, pot fi utile, democrația trebuie reconstruită încetul cu încetul și începând de la nivel local, nu internațional”, scrie Javier Solana, pentru Project Syndicate.

<< În toată lumea, democrația e în retragere. În 2020, Indexul democrației, publicat de Economist Intelligence Unit (EIU) începând cu 2006, a coborât la cel mai scăzut nivel, pe plan mondial. Această evoluție nu poate fi atribuită exclusiv restricțiilor impuse din cauza pandemiei, deoarece ratingurile sunt în cădere liberă din 2015. Așadar, nu este surprinzător faptul că, în primul său discurs de politică externă, în calitate de președinte american, Joe Biden s-a concentrat asupra necesității de a proteja valorile democratice în întreaga lume.

Biden și-a reafirmat intenția, pe care o anunțase în timpul campaniei sale, de a organiza un Summit pentru Democrație la începutul președinției sale. În cuvintele lui Biden, acest summit „va reuni democrațiile lumii pentru a ne consolida instituțiile democratice, pentru a înfrunta cu sinceritate țările care sunt în retragere și pentru a crea o agendă comună”. Regatul Unit a îmbrățișat ideea, propunând înființarea unui D10, care să fie format din membrii G7 împreună cu Australia, India și Coreea de Sud.

Schița și complementaritatea acestor propuneri nu au fost încă definite, dar esența lor este departe de a fi nouă. Când John McCain a candidat la președinție împotriva lui Barack Obama, în 2008, a susținut crearea unei Ligi a Democrațiilor care să cuprindă mai mult de o sută de state. De fapt, când McCain a lansat ideea, o coaliție similară (dar mai modestă) exista deja din anul 2000, când Statele Unite și Polonia au avansat fundația Comunității Democrațiilor (CoD). Această inițiativă încă funcționează, dar este aproape complet uitată, demonstrând dificultatea de a susține astfel de eforturi.

Încă de la început, CoD a fost împiedicată de incongruențe și disidență tactică, precum și de îndoieli cu privire la scopul său. Din păcate, țările care s-au alăturat proiectului nu au fost încurajate cu succes să își perfecționeze sistemele democratice. Un fapt revelator este acela că sediul organizației se află în Polonia, țară care în prezent ocupă locul 50 în clasamentul EIU, după o deteriorare democratică acdentuată, în ultimii ani.

Înainte de a începe, Summitul lui Biden pentru democrație se va confrunta cu întrebările care au făcut ca proiecte similare să se prăbușească: cine, cum și de ce? La o analiză sinceră a acestor întrebări, se pot identifica o serie de obstacole și dezavantaje care în ultimul timp au devenit și mai dificil de ocolit.

Prima realitate incomodă pe care SUA trebuie să o abordeze este că, deși își menține o mare parte din atracția gravitațională pe arena internațională, reputația sa de depozitar de standarde pentru democrație a suferit câteva lovituri semnificative. În mod evident, țara trece printr-o criză instituțională și socială gravă, cauzată în mare măsură de încălcările administrației Trump, cu conivența Partidului Republican. Apariția lui Biden – cu promisiunea sa de unitate și dorința de a repara gardurile – a fost o mare ușurare, dar abordarea sa conciliantă nu va da roade peste noapte.

Dincolo de aceste aspecte interne legate de SUA, ce alte țări ar fi invitate la summit? Invitarea prea multor state ar face mai dificilă obținerea consensului, în timp ce includerea prea puținor ar duce la suprapuneri neproductive cu forumurile existente, cum ar fi G7. Mai mult, invitarea unor guverne cu istoric democratic dubios ar putea contribui la albirea practicilor lor, dar excluderea acestora ar putea duce la crize diplomatice și ar putea fi contraproductivă din punct de vedere strategic.

Rămâne de văzut dacă Biden are în vedere doar un singur summit sau o coaliție mai permanentă – poate chiar adoptând o formă instituționalizată. Prima opțiune ar fi pur simbolică și cu greu merită efortul. A doua ar merge împotriva imperativelor unei ordini multipolare, în care legăturile economice și vecinătatea joacă un rol esențial.

Împărtășirea aceluiași sistem politic nu implică împărtășirea acelorași interese și priorități, astfel că lansarea unei coaliții de democrații cu un obiectiv concret, substanțial și durabil este practic imposibilă. Când realpolitik va intra în scenă (de exemplu, în probleme comerciale), coaliția va putea fi discreditată.

În sfârșit, deși un Summit pentru democrație ar putea fi ambalat pozitiv, nu punitiv, acesta ar fi interpretat cu siguranță ca un efort de a trasa o linie de separare clară între democrații și autocrații. A pune această linie de separare în centrul relațiilor internaționale înseamnă a risca să precipitezi ceea ce mai poți evita: un alt război rece, de data aceasta între SUA și China. În fața imenselor amenințări globale care planează asupra noastră, de la pandemii la schimbările climatice, o dinamică de confruntare între blocurile rivale ar stânjeni – dacă nu chiar împiedica – cooperarea multilaterală de care avem foarte mare nevoie.

Dar recunoașterea dezavantajelor propunerii lui Biden nu înseamnă că ar trebui să ne resemnăm în fața declinului global al democrației. Deși este recomandabil să opteze pentru G20 sau pentru formate și mai reprezentative și ambițioase pentru a gestiona provocările comune din secolul al XXI-lea, țările democratice pot utiliza alte cadre deja existente pentru un dialog mai fructuos. La fel, democrațiile își pot consolida leadership-ul moral, distanțându-se de abuzurile regimurilor autocratice, așa cum tocmai a făcut Biden, prin retragerea sprijinului SUA pentru ofensiva Arabiei Saudite în Yemen.

Dacă ceva a devenit clar în ultima vreme, acest lucru e faptul că democrația nu se pierde într-o clipită. Adesea, se erodează încetul cu încetul, aproape pe neobservate și de la o zi la alta. Pentru a o reconstrui, o abordare de tipul bucată cu bucată – în loc de mari gesturi globale – se poate dovedi cea mai eficientă. Lucrând cu răbdare, de jos în sus, și de la local la internațional, putem ajuta în continuare democrația să-și recapete strălucirea. >>

1 COMENTARIU

  1. Ne este din ce in ce mai clar ca democratia nu se poate impune cu forta .Democratia este si ea parte a unui anume fel de cultura ce nu apare niciunde peste noapte . Democratia , respectarea legilor si a drepturilor omului , nu sunt doar niste biete vorbe , ele reprezinta un ideal ce este transpus apoi intr-un mod de viata . Societatile umane ce accepta democratia sunt obligate sa isi uneasca fortele si sa arate lumii beneficiile extraordinare ce deriva din respectarea regulilor .Noua administratia a USA in frunte cu presedintele Biden a aratat tuturor doritorilor dorinta de implicare in ceea ce se poate numi o lume supusa unor reguli ce se vor unanim acceptate .Viitorul este al celor care inteleg nevoia de reguli globale , reguli ce aduc in final beneficii tuturor .Resursele planetei sunt finite iar demografia la nivel planetar este in expansiune . Fara o conlucrare planetara nu exista vreun cistigator . Pandemia si efectele pandemiei reprezinta , dincolo de pierderile de vieti omenestii , o extraordinara sansa de a reseta lucrurile in directia globalizarii .Este un moment de maxima importanta , moment in care popoarele lumii , multe dintre cele ce inca nu inteleg democratia , se vor trezi la realitate . Blocul democratic format din SUA si UE ,la care se vor aduga si alti doritori de mai bine , are aceasta forta si militara si politica de a arata drumul ce ne va duce in viitor .

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here