Activitatea politică și publică a lui Călin Georgescu, în slujba intereselor Rusiei, nu mai are nevoie de prezentare.
A fost documentată multilateral în investigații de presă și în anchetele procurorilor români, după cum vorbesc de la sine numeroase declarații publice făcute de împricinat.
Sprijinul moscovit pentru acest lup neaoș în blană de oaie a fost pus în lumină în documente oficiale ale autorităților române, în cercetări internaționale, ca și – surprize, surprize ! – în luări de poziție oficiale ale SVR, serviciul de spionaj extern al regimului Putin.
Dar congruența obscenă dintre Călin Georgescu și ruși răsuflă și dacă privești simbioza asta păcătoasă prin prisma prezentei agitații a Moscovei, legat de alegerile legislative din Republica Moldova.
Neratând nicio bună ocazie să se pitească la adăpostul tăcerii, SVR a produs marți o compunere soldățească pe care a ambalat-o prețios în straie de comunicat de presă.
În această operă de mâna a doua, naratorul de la SVR îi povestește unui public pe care probabil îl consideră a fi mai debil chiar decât el, naratorul, că UE va ține cu dinții de Republica Moldova, “inclusiv prin desfășurarea de trupe și ocuparea de facto a țării”. Mai departe, că “în prezent, statele membre NATO își concentrează forțele armate în România, lângă granița cu Moldova”. În fine, că “se pregătește o debarcare a NATO în regiunea Odessa din Ucraina pentru a intimida Transnistria”.
Pe scurt, SVR acreditează ideea că Europa se pregătește intensiv de asedierea Republicii Moldova, că atacul va fi dat de trupe NATO și că România joacă dublul rol de spațiu de concentrare și poartă de pornire a ambuscadei.
Dacă Rusia, în general, iar Rusia condusă de Putin, în mod special, a excelat la ceva de-a lungul timpului, asta nu a fost nici clădirea unei economii funcționale, nici construirea unei societăți libere și nici cultivarea unei politici externe care să corespundă dreptului internațional.
Rusia a excelat, în schimb, la cultivarea unei pestilențiale tradiții, în care lupul strigă “Lupul !”, pozând în cel agresat în timp ce de fapt ea însăși agresează. Cazul “hard” Ucrainei și cel “soft” al Republicii Moldova reprezintă doar cele mai proaspete exemple.
Dar nici măcar asta nu este principala remarcă la care invită comunicatul SVR de marți, ci similitudinea dintre ceea ce spunea nu demult pro-rusul Călin Georgescu și ceea ce afirmă acum șeful spionilor lui Putin.
Căci ideea asta, de Românie ca poartă prin care trupe NATO ar porni la atac în spațiul estic, a fost ventilată și de Georgescu, la începutul anului, într-un interviu acordat unuia dintre ventilatoarele conspiraționiste din universul MAGA: “Domnul Rutte, șeful NATO, a încercat să își impună regulile și să forțeze Al Treilea Război în regiune Ucraina via în special România. (…) Acum vor să impună Al Treilea Război în Ucraina via România”.
Desigur, spre deosebire de caricatura SVR, care azi reduce povestea cu monștri la atacarea Republicii Moldova, caricatura de Georgescu plusase oleacă, în ianuarie, vorbind de un atac asupra Rusiei însăși și declanșarea celui de-al Treilea Război Mondial.
Faptul că suprapunerea dintre narațiunea pro-rusului autohton și cea a spionajului rus este ușor imperfectă în literă nu trebuie să inducă în eroare, dată fiind perfecta suprapunere a lor în spirit și idee.
Până la urmă, e binecunoscut faptul că arhipelagul rusesc de intelligence nu se reduce la SVR, fiind în schimb format dintr-o multitudine de alte servicii rusești cu atribuții, la rându-le, pe extern – dincolo de SVR, cele mai celebre fiind GRU și FSB.
Vorba aia, arhipelagul rusesc de intelligence este atât de vast încât nici geniului carpatin, Călin Georgescu, nu i-ar fi mereu simplu să știe din start sau să decripteze pe parcurs care dintre aceste entități trag mai tare de firele la care a fost “anexat”.
De reținut, în schimb, este faptul că bizara dinamică a coincidenței proiectează suspect de constant același tablou: ce auzi azi din gura lui Călin Georgescu, afli mâine din comunicatul unui serviciu rusesc de informații; iar uneori, valabilă e viceversa.
Călin Georgescu este tot mai zelos deconspirat de către ruși, dar asta nu pentru că binefăcătorii vor răul, ci întrucât nu mai au încotro.
La două zile după declanșarea invaziei în Ucraina, aveam o teorie legată de imperativul strategic resimțit de Moscova, cel al “sacrificării ritualice a agenților de influență sau de altă natură, de pe teritoriile aflate în colimator, direct sau indirect, aruncându-i frontal în luptă. Altfel spus, începe deschiderea conservelor, dezosarea aparențelor, iar prin asta deconspirarea lor operativă”.
La acea vreme – 26 februarie 2022 – îl veșnic pomeneam pe arhiepiscopul Teodosie (și nu numai). Detalii – AICI
Dar au trecut peste trei ani și jumătate de atunci, nevoile Kremlinului au evoluat, în contextul blocajului neașteptat al operațiunii sale din Ucraina, astfel că azi o altă conservă, în persoana lui Călin Georgescu, e deschisă de ruși fără menajamente și începe să pută corespunzător.
“O fi bai pentru Teodosie”, scriam atunci și o fi bai pentru Georgescu, actualizez acum, “dar nu-i bai pentru cei care probabil l-au ghidonat prin instrucțiuni în chirilice – vor recruta sau deja au recrutat un altul. Îl vor răsplăti ani buni pe nefericit și îl vor sacrifica la fel, atunci când va fi cazul”. Detalii – AICI
