Ultimii „grei” rămași în Gaza pierd controlul, notează The Economist.
<< Tunelul îngust încă mirosea a cadavre în descompunere. O porțiune era blocată de dărâmături provocate de două lovituri aeriene israeliene pe 13 mai. Tunelul a fost deschis de trupele israeliene abia când au ajuns la fața locului, la intrarea în Spitalul European din Khan Younis, în sudul Fâșiei Gaza, aproape patru săptămâni mai târziu. Cinci cadavre au fost descoperite într-o mică încăpere subterană aflată sub secția de urgență a principalului spital din al doilea cel mai mare oraș al Fâșiei Gaza. Pe 8 iunie, unul dintre ele a fost identificat ca fiind al lui Muhammad Sinwar, șeful militar al Hamas.
Confirmarea morții lui Sinwar nu schimbă prea multe în sine. Hamas a numit deja un înlocuitor și a supraviețuit eliminării mai multor lideri ai săi. Totuși, acest eveniment ar putea schimba echilibrul în conducerea mișcării, dominată anterior de lideri din Gaza, tocmai în momentul în care Israelul intensifică din nou presiunea asupra fâșiei de coastă.
Forțele de Apărare ale Israelului (IDF) deschiseseră tunelul pentru jurnaliști mai devreme în aceeași zi. A fost prima dată, în cinci luni, când membrii organizațiilor internaționale de presă au fost lăsați să intre în Gaza. Această vizită media limitată și controlată (niciun jurnalist străin nu a avut acces independent în Gaza de la începutul războiului, în octombrie 2023) a avut două scopuri. Primul a fost propagandistic. IDF a dorit să arate că a lăsat intactă clădirea spitalului (deși toți pacienții și personalul fuseseră evacuați), în ciuda faptului că Hamas o folosise ca acoperire pentru ascunzătoarea sa. Acest mesaj a fost însă slăbit de distrugerile masive din interiorul și din jurul orașului Khan Younis, un oraș care avea anterior peste 200.000 de locuitori și ai cărui oameni au fost forțați să se refugieze într-o „zonă umanitară” mizerabilă de pe coasta Mării Mediterane.
Al doilea scop a fost războiul psihologic. Israelul speră să le demonstreze liderilor Hamas rămași în viață, precum și populației civile pe care aceștia încă o controlează în Gaza, că nu mai au unde să se ascundă. Un oficial militar a sugerat că confirmarea morții lui Sinwar ar putea reprezenta „un moment de cotitură” care ar putea determina Hamas să accepte termenii Israelului de încetare a focului.
Acea încetare a focului, intermediată de America și Qatar împreună cu Egiptul, se află de luni bune pe masă, în diverse forme. Ar începe cu un armistițiu de 60 de zile, perioadă în care aproximativ jumătate dintre ostaticii israelieni rămași ar fi eliberați în schimbul a sute de prizonieri palestinieni. În acest interval, forțele israeliene s-ar retrage din anumite părți ale Fâșiei Gaza și ar permite intrarea unui volum mai mare de ajutor umanitar, în timp ce s-ar desfășura negocieri pentru o încetare a focului pe termen lung.
Acest ultim punct rămâne principalul obstacol în calea unui acord. Hamas continuă să ceară garanții pentru o pace permanentă, pe care Israelul refuză să le ofere. Totuși, în ultimele zile, Hamas a dat de înțeles că este deschis să discute noi condiții. Intrarea în Fâșie a unor cantități limitate de ajutor prin rețele de distribuție asupra cărora are puțin control ar putea să îngrijoreze gruparea. La fel și distrugerea neîncetată a Fâșiei Gaza de către armata israeliană, care amenință cu și mai multă devastare. Iar moartea lui Muhammad Sinwar, fratele mai mic al lui Yahya Sinwar, cel care a orchestrat atacurie din 7 octombrie, ar putea să-i fi influențat, cel puțin parțial, prin schimbarea dinamicii conducerii Hamas.
Noul lider de facto al Hamas în Gaza este Izz al-Din al-Haddad, comandantul din nordul Fâșiei Gaza. El este ultimul dintre veteranii conducerii Hamas din interiorul Fâșiei Gaza. A fost însărcinat cu ascunderea și securizarea multora dintre ostaticii israelieni capturați pe 7 octombrie și se crede că încă deține controlul asupra soartei acestora. Noua sa misiune – coordonarea cu liderii Hamas din afara Fâșiei Gazei – reprezintă însă primul său contact cu politica mai largă a mișcării. „Al-Haddad va trebui să decidă acum dacă vrea să fie ținut minte ca omul sub a cărui conducere Gaza a fost în cele din urmă distrusă”, spune un analist israelian din domeniul informațiilor. „S-ar putea să prefere să fie ultimul rămas în picioare după o încetare a focului”.
Sub conducerea fraților Sinwar, ramura din Gaza a Hamas, locul unde gruparea a luat naștere, a avut supremația. Odată cu moartea acestora, conducerea din afara Fâșiei – din Doha, Beirut și Istanbul – preia din nou controlul. Mișcarea nu l-a înlocuit oficial pe Yahya Sinwar ca lider suprem. În schimb, conducerea este exercitată colectiv de patru persoane: Khaled Mashal, fost șef al Hamas și susținător de lungă durată al apropierii de regimurile sunnite moderate în locul Iranului; Zaher Jabarin, care reprezintă ramura Hamas din Cisiordania și este responsabil de finanțele organizației; Muhammad Darwish, un palestinian născut în Liban, care a sugerat că ar putea accepta ca Hamas să renunțe la putere în Gaza dacă aceasta ar fi preluată de un guvern de uniune națională; și Khalil al-Hayaa.
Fost adjunct al lui Yahya Sinwar, în actualul cvartet de conducere Khalil al-Hayya este singurul originar din Gaza, deși și chiar și el se află acum în Qatar. Este dornic să obțină garanții că Hamas va putea rămâne prezent pe teren în Gaza după o eventuală încetare a focului, însă pare din ce în ce mai izolat. Ceilalți trei lideri sunt așteptați să susțină un acord care ar exclude vreun rol pentru Hamas în Gaza post-război, dar ar păstra statutul mișcării în lumea arabă. Acest lucru ar putea facilita încheierea unui armistițiu.
La fel și posibilele schimbări politice. Partidele de extremă dreapta din coaliția lui Benjamin Netanyahu, care visează la o ocupație permanentă și la repopularea Gazei cu israelieni, au amenințat că vor doborî guvernul dacă războiul se va încheia. Însă alți oficiali de rang înalt din guvern au declarat recent că, în opinia lor, acum există condițiile pentru o încetare a focului pe termen lung. Presiunea tot mai mare din partea lui Donald Trump și a altor aliați occidentali ai Israelului explică parțial această schimbare. La fel și așteptarea tot mai răspândită că Hamas va accepta condițiile care ar pune capăt oficial guvernării sale în Gaza, inclusiv dezarmarea și exilarea unora dintre liderii și luptătorii săi rămași în viață.
La toate acestea se adaugă slăbirea influenței aliaților de extremă dreapta ai lui Netanyahu, pe măsură ce perspectiva alegerilor devine tot mai reală. Alegerile sunt în prezent programate pentru octombrie 2026. Însă tensiunile din cadrul coaliției, generate de cererile partidelor ultraortodoxe pentru adoptarea unei impopulare legi care ar scuti studenții seminariilor religioase de serviciul militar, ar putea conduce la organizarea unui scrutin mult mai devreme. Netanyahu este precaut în privința alegerilor, pe care, potrivit celor mai multe sondaje actuale, riscă să le piardă. Dar dacă nu va putea evita un vot, mulți din Ierusalim cred că ar prefera să îl organizeze abia după ce va obține o încetare a focului care să ducă la eliberarea ostaticilor rămași – un rezultat pe care să-l poată prezenta drept o victorie. Un acord ar reduce, de asemenea, presiunea din partea americanilor; Netanyahu nu dorește să intre în alegeri într-un moment în care pare să fi căzut în dizgrație la Washington. Steve Witkoff, trimisul lui Donald Trump pentru Orientul Mijlociu, este așteptat să revină în regiune în zilele următoare. Este posibil să sosească cu ceva mai multă speranță. >>
Ce poveste spun sancțiunile impuse de SUA altor patru judecători de la Curtea Penală Internațională
