Tratamentul aplicat femeilor de către talibani va fi o „linie roşie”, a avertizat marţi Înaltul Comisar al ONU pentru drepturile omului, cu ocazia unei reuniuni speciale cu privire la Afganistan a Consiliul Drepturilor Omului, informează Agerpres, care citează AFP.
„O linie roşie fundamentală va fi modul în care talibanii tratează femeile şi fetele şi le respectă drepturile la libertate, la libertatea de mişcare, la educaţie, la exprimare personală şi la muncă, conform normelor internaţionale în materie de drepturi ale omului”, a subliniat Michelle Bachelet în deschiderea dezbaterilor.
„În mod deosebit, garantarea accesului la o educaţie secundară de calitate pentru fete va fi un indicator esenţial al angajamentului” talibanilor în favoarea drepturilor omului, a adăugat ea.
Consiliul Drepturilor Omului organizează trei sesiuni ordinare pe an, dar, la solicitarea unei treimi din statele membre, poate decide în orice moment ţinerea unei sesiuni extraordinare.
Cea de acum cu privire la Afganistan are loc la cererea Pakistanului, în calitate de coordonator al Organizaţiei Cooperării Islamice (OCI) în domeniul drepturilor omului şi chestiunilor umanitare, şi a Afganistanului – reprezentat de diplomatul numit de vechiul guvern -, şi cu sprijinul a circa 100 de state, printre care SUA şi Franţa.
De când au preluat puterea la 15 august, talibanii încearcă să convingă populaţia că s-au schimbat şi că regimul lor va fi mai puţin brutal decât cel pe care l-au impus între 1996 şi 2001. Ei au susţinut că vor respecta drepturile femeilor, care vor avea voie să primească o educaţie şi să lucreze, şi că mass-media vor fi independente şi libere, dar mulţi nu cred în aceste promisiuni şi încearcă cu disperare să părăsească ţara.
Michelle Bachelet a indicat că a primit „informaţii credibile despre grave încălcări ale dreptului umanitar internaţional şi despre atingeri aduse drepturilor omului în numeroase zone aflate sub controlul efectiv al talibanilor”.
Ea i-a prevenit pe talibani că „încălcările drepturilor omului subminează legitimitatea autorilor lor, atât în faţa populaţiei, dar şi a instituţiilor regionale şi internaţionale şi a altor state”.
