Alegerea între Trump și Harris nu este una ilegitimă, dar cei care aleg ar trebui să fie conștienți de implicațiile pe care le are pentru lume
Dan Perry, Robert Hamilton
Votul cetățenilor unei superputeri afectează întreaga lume, așa că alegerea pe care americanii o au de făcut în noiembrie, între Kamala Harris și Donald Trump, va reverbera mult dincolo de granițele SUA. Acest lucru este adevărat indiferent dacă acești alegători sunt sau nu conștienți și chiar dacă le pasă ori nu.
În esență, alegerile sunt într-o măsură fascinantă nu doar o cursă de cai sau o ciocnire de personalități, ci opțiune între două puncte de vedere despre ceea ce este America – și ce ar trebui să fie ea pe scena globală. Până acum, lucrurile au stat mai mult sau mai puțin astfel. Mitt Romney și Barack Obama nu erau atât de îndepărtați unul de celălalt în problemele globale.
Prima viziune, reprezentată de Harris, este a unei Americi ca o lumină călăuzitoare pentru lume, modelând ordinea globală într-un mod care aduce beneficii materiale și de altă natură, dar necesită un angajament care poate implica un preț mare în vieți și bani. Această versiune a Americii nu caută doar avantaje (deși o face), ci reprezintă și principii atașate democrației, libertății, dar și oportunități economice pentru toți.
Versiunea Trump a Americii nu reprezintă, în mod realist, nimic altceva decât auto-îmbogățire, va înclina către „lideri puternici” – precum Recep Tayyip Erdogan din Turcia, Ilham Aliyev din Azerbaidjan și chiar Vladimir Putin din Rusia – și va ignora sau ridiculiza democrațiile liberale. Dar, în calitate de posesor al celei mai puternice armate și economii de pe Pământ, are o putere considerabilă. Va fi iubit de puțini, dar poate temut de mai mulți.
Iată ce este în joc pentru fiecare regiune globală.
Orientul Mijlociu
O victorie a lui Trump ar ajuta guvernul de dreapta al Israelului, în mașinațiunile sale, să supraviețuiască cumva situației create de atacul Hamas din 7 octombrie și războiului calamitos care i-a urmat, în Gaza. Totodată, i-ar putea da Israelului frâu liber să escaladeze războiul împotriva dușmanilor săi jurați. Dacă Harris câștigă, așteptați-vă la mai puțină răbdare pentru Israel în Cisiordania sau pentru politica lui Netanyahu de a prelungi războiul din Gaza fără a-i și schița un final sau un obiectiv strategic.
Dar întrebarea mai mare implică Iranul: nu este clar care administrație ar face mai mult pentru a obține rezultatul dezirabil al colapsului teocrației islamice aflată la guvernare. Administrațiile democrate au fost în ultimele decenii mai înclinate să suporte regimul în schimbul încetării programului său nuclear, care a dus la acordul nuclear al administrației Obama din 2015 (din care Trump s-a retras în 2018). Dar izolaționismul instinctiv al lui Trump poate fi de fapt mai bun pentru mullahi.
Acestea fiind spuse, ar fi mai puțin probabil ca Trump să tolereze situațiile create de milițiile Houthi din Yemen, care au împiedicat comerțul maritim global prin Canalul Suez.
Asia de Est
Principala întrebare este care lider american va crea o tentație mai mare pentru ostilitatea iredentistă chineză față de Taiwan. În mod ironic, acesta poate fi Trump. Perspectiva sa tranzacțională și nerăbdarea față de complexitățile afacerilor globale sugerează că există circumstanțe în care să abandoneze. Taiwanul. Mai mult, principala revendicare a Taiwanului asupra loialității Occidentului (altele decât industria sa de semiconductori) se referă la valorile comune, dar Trump este indiferent față de aliații democratici.
O administrație Harris ar putea nu numai să susțină mai puternic democrațiile din Asia de Est, dar ar putea și să impulsioneze o mai bună integrare economică cu Asia de Sud-Est prin acorduri comerciale și inițiative care contravin inițiativei Belt-and-Road a Chinei.
Africa
O administrație Harris ar fi condusă mai mult de gândirea progresistă despre „Sudul Global” și, astfel, ar putea prioritiza parteneriatele cu națiunile africane, concentrându-se pe dezvoltarea economică, sănătatea publică și schimbările climatice. Angajamentul lui Harris față de drepturile omului și guvernanța democratică ar putea duce, de asemenea, la un sprijin mai mare pentru organizațiile societății civile și la eforturile de combatere a extremismului violent în Sahel și Cornul Africii.
Primul mandat al lui Trump a marcat o dezangajare semnificativă de Africa, iar un al doilea mandat ar putea continua această tendință, permițând Chinei și Rusiei să-și extindă în continuare influența, exacerbând crizele umanitare și împingând mai multe națiuni africane în brațele autoritarilor – ceea ce, la rândul său, va stimula migrația către Europa și să crearea de instabilitate acolo.
Europa
O a doua administrație Trump le-ar reproșa din nou aliaților NATO faptul că profită, va devaloriza NATO ca instituție și va urmări relații mai strânse cu guvernele și partidele populiste de dreapta. Trump ar submina, de asemenea, angajamentul SUA față de articolul 5 al NATO, piatra de temelie a securității colective în regiunea euro-atlantică. Instinctul său de a permite Rusiei „să le facă ce dracu’ vrea” unora dintre membrii NATO nu ar fi temperat de judecata genului de profesioniști din securitate națională, care au ocupat funcțiile de resort în primul mandat al lui Trump la Casa Albă. De data asta, personalul ar fi populat cu loialiști și populişti de dreapta, care vor face ce vrea Trump.
O administrație Harris ar încerca să-i liniștească pe aliați cu privire la angajamentul american față de securitatea lor – menținând în același timp presiunea pentru ca toți cei 32 de membri NATO să-și îndeplinească angajamentul de a cheltui 2% din PIB pentru apărare (nu este o problemă pur Trump și, într-adevăr, 23 dintre cei 32 de membri NATO ating acum ținta, în timp ce doar șapte făceau asta înainte de invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, în 2022). O administrație Harris ar căuta să mărească acest număr, să aprofundeze integrarea politică a NATO și să-i consolideze capacitățile de luptă cu scopul de a descuraja o mișcare a Rusiei împotriva unui membru NATO.
Eurasia
O a doua administrație Trump ar încerca să pună capăt războiului din Ucraina și să minimizeze amenințarea ca Rusia să devină o putere hegemonică în Eurasia (prevenirea unei asemenea situații fiind mult timp privită ca un interes vital de securitate al SUA). S-ar putea îngheța ajutorul acordat Ucrainei pentru a o determina să negocieze, ceea ce ar putea duce la încetarea temporară a luptei active, dar ar pregăti terenul pentru ca Rusia să reia războiul de îndată ce își va fi reconstruit capacitatea militară.
O administrație Harris nu ar fi la fel de naivă, dar ar fi probabil încărcată cu moștenirea abordării lui Biden față de războiul din Ucraina, care a favorizat prevenirea escaladării conflictului înainte de a permite o victorie ucraineană. Cu excepția cazului în care Harris este dispusă să accepte mai multe riscuri, rezultatul din Ucraina va lăsa probabil trupele rusești într-o parte a acelei țări.
Principala diferență s-ar putea regăsi în garanțiile de securitate pentru Ucraina, lucru pentru care o administrație Harris ar putea fi dispusă să facă presiuni odată ce lupta se încheie. Etalonul de aur este apartenența la NATO; în absența unui astfel de impuls, Ucrainei i se vor extinde aceleași tipuri de asigurări vagi de sprijin occidental, care nu au reușit să prevină invaziile ruse din 2014 și 2022.
America Latină
Criza din Venezuela, unde Nicolas Maduro încearcă să fure alegerile, i-a oferit lui Trump șansa de a arăta unde se află în America Latină. Trump a susținut în mod fals că Venezuela a reprimat cu succes criminalitatea, sub Maduro, pe care l-a lăudat ca fiind inteligent și dur.
Problema este critică pentru americanii preocupați de imigrație, deoarece cu cât regiunea suferă de mai multă nenorocire autoritară, cu atât este mai probabil ca oamenii ei să încerce să fugă spre nord. Este probabil ca o administrație Harris să pună accentul pe democrație, drepturile omului, transparență și dezvoltare economică, mizând pe izolarea regimului criminal al lui Maduro, consolidând în același timp legăturile cu aliați precum Mexic, Brazilia și Argentina.
Pe de altă parte, o administrație Trump/Vance ar privi America Latină printr-o singură lentilă: aceea de a stopa imigrația în SUA. Cu toate acestea, accentul ei nu ar fi pus pe cauzele fundamentale, ci pe interdicția la granița de sud.
În concluzie, alegerea între Trump și Harris nu este una ilegitimă, dar cei care aleg ar trebui să fie conștienți care vor fi implicațiile pentru lume.
* * *
Colonelul (ret.) Robert Hamilton conduce departamentul de cercetarea pe Eurasia la Foreign Policy Research Institute. A fost profesor la Colegiul de Război al Armatei SUA și a servit în mai multe posturi diplomatice.
