În linii mari, cariera politică a lui Alexei Navalnîi se află sub semnul oportunismului, se arată într-o analiză realizată de The Moscow Times.
🔷 Criticul încarcerat al Kremlinului, Alexei Navalnîi, care a canalizat frustrările rușilor în ultimele două săptămâni, adunând zeci de mii la proteste în toată țara, este protagonistul unei călătorii ideologice complexe în ultimele două decenii de politică rusă.
De-a lungul carierei sale politice, activistul în vârstă de 44 de ani a fost descris ca liberal, libertarian, naționalist și populist. În timp ce acesta se confruntă cu ani de închisoare după ce a fost otrăvit, tentativă de asasinat despre care spune că a fost ordonată de președintele Vladimir Putin, comentatorii politici sunt de acord că principalele sale rechizitorii s-au concentrat întotdeauna asupra anticorupției.
Dar, pe parcurs, a cochetat și cu naționalismul anti-migrație și cu populismul de stânga, adaptându-și în permanență planul politic pentru a se potrivi cel mai bine unei dispoziții publice în continuă schimbare.
„Navalnîi este un oportunist”, spune Alexander Baunov, senior fellow al Carnegie Moscow Center. „Nu ascunde acest lucru. Scopul său primordial este de a construi o majoritate electorală în Rusia.”
Adolescent la începutul anilor 90, Navalnîi s-a maturizat politic în anii haotici de după prăbușirea Uniunii Sovietice.
A fost un susținător avid al reformelor radicale de piață liberă implementate de președintele Boris Elțîn, în ciuda rănilor economice pe scară largă provocate de tranziția prin „terapie de șoc” la capitalism.
Ani mai târziu, aflăm din biografia lui Konstantin Voronkov din 2011 despre liderul opoziției, Navalnîi îl descria pe tânărul de altădată drept un „fundamentalist de piață liberă”, care a aplaudat hotărârea violentă a lui Elțin de-a se opune unui parlament antireformist în octombrie 1993.
Cu toate acestea, zelul de piață liberă al tinereții lui Navalnîi a fost temperat pe măsură ce tânărul absolvent de drept a făcut primii pași în lumea afacerilor.
În interviurile sale cu Voronkov, el vorbește despre cum a realizat că, în anarhicii și adeseori corupții ani 90, când foștii funcționari sovietici își foloseau vechile relații pentru a acumula bogății peste noapte, succesul financiar depindea mai mult de conexiunile personale decât de aptitudinile de descurcăreț.
„A devenit evident că singurele persoane care se îmbogățesc erau acelea care, într-un fel sau altul, erau conectate la autorități”, i-a spus el lui Voronkov.
Aceste experiențe stabilesc convingerile de bază care au rămas mai mult sau mai puțin consecvente în cariera politică a lui Navalnîi: un angajament față de un program economic liberal și o puternică aversiune față de corupție.
Prima incursiune
În 1999, Navalnîi a făcut prima sa incursiune în politica formală, alăturându-se partidului liberal de centru-stânga pro-european Yabloko.
Deși Yabloko a fost influent în anii 1990, criticând guvernul lui Elțin pentru corupția sa, acesta s-a prăbușit în alegerile pentru Duma de Stat din 2003, suferind o distrugere aproape în întregime, în timp ce electoratul său urban, de clasă mijlocie, a recompensat partidul Rusia Unită pentru boom-ul economic și stabilitatea politică, creditându-l pe Putin.
Potrivit observatorilor care au urmărit la firul ierbii parcursul lui Navalnîi, înfrângerea din 2003 – care a lăsat, pentru prima dată, Duma fără o prezență liberală semnificativă – a fost cheia traiectoriei sale ulterioare, determinându-l să experimenteze noi modalități de-a atrage politic tabăra anti-Kremlin.
„Și-a dat seama că liberalismul tradițional nu era suficient pentru a atrage majoritatea populației ruse”, spune Ilya Matveev, politolog care predă stânga modernă rusească la Academia Prezidențială Rusă de Administrație Publică din Sankt Petersburg.
Această revelație a pregătit scena pentru unul dintre cele mai controversate episoade din cariera lui Navalnîi: îmbrățișarea politicii naționaliste anti-imigranți.
„Rusia pentru ruși”
În timpul boom-ului economic din primul mandat al lui Putin, țara a atras un aflux fără precedent de muncitori din Asia Centrală și din Caucaz în căutarea unui loc de muncă în sectoarele înfloritoare ale construcțiilor și serviciilor de utilitate publică din Moscova.
Pe fundalul imigrației în masă și al frecventelor atacuri islamiste legate de Războiul Cecen, sentimentul autohtonist a explodat în anii 2000. Sondajele de opinie arătau un sprijin majoritar pentru „Rusia pentru ruși”, sloganul de marcă al extremei drepte rusești. Pentru liberalii ruși, alungați de la manetele puterii, opoziția împotriva imigrației părea o modalitate potențială de recuperare a influenței lor anterioare.
„O alianță cu naționaliștii li s-a părut multor figuri din opoziție cel mai bun mod de a construi o coaliție anti-Kremlin”, spune Alexander Baunov, expert al Carnegie Moscow Center.
În timp ce Navalnîi – care în 2007 a fost expulzat din Yabloko pentru că a participat la un miting interzis al extremiștilor de dreapta la Moscova – nu a fost singura figură de opoziție liberală care a cochetat public cu naționalismul, îmbrățișarea de către acesta a xenofobiei anti-imigranți a fost una stridentă.
Într-un scheci de pe YouTube din această perioadă, Navalnîi joacă rolul unui specialist în combaterea dăunătorilor, sfătuindu-și publicul cu privire la modul de a scăpa de imigranții din Caucazul de Nord (majoritar musulman), pe care îi compară cu muștele și gândacii.
În același timp, Navalnîi a adoptat o politică externă agresiv expansionistă, susținând anexarea regiunilor separatiste pro-ruse din Georgia și Republica Moldova și pentru integrarea Belarusului și Ucrainei cu Rusia.
„La acea vreme, Navalnîi credea că naționalismul este o modalitate bună de-a fi în centrul atenției”, spune Matveev.
Cu toate acestea, la începutul anilor 2010, Navalnîi a început să se distanțeze de naționalism. Intrând în 2013 în cursa electorală pentru primăria Moscovei, el a susținut încetarea accesului fără vize pentru migranții din Asia Centrală, dar a renunțat la rasismul brut din anii anteriori.
Deși platforma sa prezidențială din 2018 nu conținea nicio mențiune despre imigrație și a prezentat planuri de relații de prietenie cu Europa, America și Ucraina, Navalnîi nu a renunțat niciodată în mod explicit la naționalismul său anterior.
În 2020, intervievat de Der Spiegel, în timp ce se afla în convalescență într-o clinică din Berlin, liderul opoziției a refuzat să se dezică de pozițiile sale anterioare, spunând că are aceleași opinii ca atunci când a intrat pentru prima dată în politică.
„După sfârșitul boom-ului petrolier, imigrația a scăzut și și-a pierdut atractivitatea ca temă politică”, spune Baunov. „Era logic ca Navalnîi să se îndepărteze de naționalism.”
Economie și inegalitate
O schimbare radicală a politicii rusești după 2014 – pe măsură ce sancțiunile occidentale după anexarea Crimeei au dus la blocarea economiei Rusiei – a forțat încă o schimbare în poziționarea politică a lui Navalnîi.
Sondajele arătau că îngrijorările legate de economie și inegalitate erau pe primul loc.
Așa că Navalnîi a început să se concentreze asupra vechii sale sperietori anti-corupție. După ce a ajuns în reflectorul națiunii, catalogând Rusia Unită drept „partidul escrocilor și hoților” în 2011, el a început să investigheze corupția politică. Documentarele sale, care îl acuzau de corupție pe premierul de atunci, Dmitri Medvedev, și pe însuși Putin, aveau milioane de vizualizări pe YouTube.
Această opoziție față de corupție a devenit o temă unificatoare pentru platforma politică a lui Navalnîi.
Manifestul său pentru alegerile prezidențiale din 2018 – produs înainte de a-i fi interzisă candidatura – se încadrează atât la stânga, cât și la dreapta, susținând convențional o politică economică favorabilă afacerilor, inclusiv reduceri de impozite și reglementări reduse, și pledând totodată pentru un salariu minim mai ridicat și un venit de bază universal, toate încadrate ca un mijloc de combatere a corupției.
Mai recent, pe fondul unor probleme precum decizia extrem de nepopulară, din 2018, a Kremlinului de a crește vârsta pensionării, mișcarea Navalnîi a pivotat spre stânga, experimentând cu activismul muncitoresc, încercând să apeleze la rușii dezamăgiți, cerând redistribuirea industriilor privatizate în anii 1990 și atacându-l pe Putin ca produs al politicii corupte din acea epocă.
„Într-adevăr, Navalnîi s-a deplasat substanțial spre stânga”, a declarat Serghei Guriev, profesor de economie la „Sciences Po” din Paris și fost consilier economic al lui Navalnîi. „A înțeles că lupta împotriva sărăciei și a inegalității de șanse este principala prioritate economică.”
Spre stânga
Virând spre stânga, Navalnîi a început să-i vizeze pe oamenii de afaceri legați de Kremlin, inclusiv pe cel mai bogat rus, Alișer Usmanov, și pe Evgheni Prigojin, un magnat al catering-ului, al cărui nume este legat de firma de mercenariat Wagner și de interferența în alegerile din 2016 din SUA. Dezvăluind presupuse practici comerciale lipsite de etică și salariile de mizerie plătite de oligarhii ruși, Navalnîi spera să rezoneze în rândul unei populații suspicioase de multă vreme față de clientela politică.
Totuși, noua atenție a lui Navalnîi asupra expunerii la abuzurile elitei comerciale a Rusiei nu echivalează cu un program coerent de stânga sau cu o antipatie generală față de întreprinderile private.
„Navalnîi este ferm împotriva corupției, dar nu împotriva sistemului economic capitalist”, spune Matveev. „El face distincția între bogații «buni» și «răi»”.
Această distincție rămâne evidentă în tipul de expertiză la care apelează liderul opoziției, fiind consiliat cu privire la politica economică de antreprenori și economiști de pe piața liberă, inclusiv fondatorii unor restaurante și companii de comerț electronic de succes din Moscova – cei mai mulți dintre aceștia susțin în general politici pro-business.
Pentru Matveev, această dependență de consilieri care, în ciuda deplasării lui Navalnîi către economia populistă, înclină către aceleași politici de piață liberă, este o dovadă a incoerenței sale ideologice.
„Navalnîi este un paradox”, spune Matveev. „Și un semn de întrebare: la ce să ne așteptăm dacă va ajunge vreodată la putere?”
„În același timp, opiniile sale pot fi flexibile, dar el crede cu adevărat că status quo-ul Rusiei este nedrept pentru majoritatea țării. Și a arătat că este dispus să meargă la închisoare pentru asta.” 🟦
