- “Domnul Biden ar trebui să se pregătească de o concesie dureroasă, nu republicanilor, ci realității – de fapt, față de două realități, una a politicii și alta a biologiei. O declarație, în lunile următoare, că nu va alerga pentru un al doilea mandat ar fi un act istoric de leadership, o demonstrație a credinței sale în democrație și cea mai bună șansă a sa de a primi respectul și onoarea pe care le-a câștigat”.
- “America ar putea face o demonstrație de grație și înțelepciune în viața publică, iar Joe Biden este omul potrivit pentru această treabă. El are șansa, în funcție fiind, să sară peste groapa freneziei politice și să-și justifice proiectul de a salva democrația ca o întreprindere principială, nu partizană. Se poate elibera pentru a fi ceea ce biologia și politica îl fac și ceea ce are nevoie America – un om de stat experimentat și respectat”.
Aceste rânduri au apărut în The Economist, într-un moment euforic pentru Biden și suflarea democrată în alegerile intermediare din Congres.
Aceste rânduri au apărut cu doi ani fără cinci zile înaintea istoricei victorii a lui Donald Trump la prezidențiale.
Și pentru că istorică a fost victoria, nu mai puțin istorice devin și aceste rânduri.
În cazul lui Biden, din nefericire, istorică e doar lipsa de leadership de care a dat dovadă într-un moment de răscruce.
Luciditate maximă, așadar, din partea The Economist, premoniție de precizia laserului, bun simț în toată splendoarea!
Joe Biden și Partidul Democrat, în schimb, au ignorat rarele avertismente de acest tip, au sfidat evidența, iar rezultatul e binecunoscut: ei s-au împotmolit rușinos, iar lumea a fost dată peste cap și proiectată spre abis.
Ce urmează odată cu realegerea lui Donald Trump, odată ce la Casa Albă se instalează cea mai hard versiune a lui Donald și cea mai doldora de steroizi versiune a trumpismului? Ei bine, nu mai are sens să speculăm – vom afla, concret, cât ai clipi.
În schimb, poate că ar merita subliniate câteva linii directoare ale votului pro-Trump și ale implicațiilor sale, toate profund marcate de paradox, pe alocuri și de trăsături distopice.
- Într-o lume occidentală în care inechitatea legată de repartizarea avuției a înlocuit problemele care fuseseră cronice în cea mai mare parte a istoriei umanității – foametea și sărăcia extremă – la conducerea Americii a fost propulsat, perfect democratic, un miliardar și încă unul (Donald Trump și Elon Musk). Un miliardar și încă unul, care, pe deasupra, tind să se înconjoare de și să empatizeze mai mult cu alți miliardari și cu tot soiul de multimilionari. Nu e un păcat în sine, dar devine unul fantastic odată plasat în contextul de față.
- Grosul celor care formal l-au votat pe Trump și informal pe Musk este alcătuit din oameni obișnuiți, banal de banali din perspectiva filosofiei de viață a unor străluciți ca Trump și Musk. Altfel spus, o masă care se simte frustrată de inechitatea în materie de repartizare a avuției comune i-a pus în fruntea sa pe doi dintre exponenții premium ai stării de fapt atât de criticate în spațiul occidental.
- Apoi, nu te poți face că nu vezi și alt paradox de seamă al votului american. Judecând fie și numai după declarațiile publice ale lui Trump și Musk, deduci cu ușurință că ceea ce și unul, și celalalt respectă în cel mai înalt grad la alteritate este un foarte pronunțat nivel de adeziune la individualism, o clară capacitate de a te ridica prin forțe proprii, oroarea de a aștepta sprijin de la stat sau de la societate, forța indubitabilă de a nu te declara vreodată învins chiar și când ești la pământ. Fapt interesant, pornind de la acest tablou, este acela că numeroși (bineînțeles că nu toți, dar suficient de mulți) dintre votanții de Trump și Musk corespund prea puțin sau chiar deloc profilului de individ cu care, în realitate, rezonează și un miliardar, și celalalt. În interviuri de tip vox populi făcute de diverse canale media internaționale în rândul susținătorilor lui Trump, puteai auzi adesea așteptarea și certitudinea lor că Donald Trump se va bate pentru ei, că știe cum să lupte pentru ei, că va face lucruri pe care alții nu le-ar face pentru ei. Iar printre sloganele de campanie lansate de echipa Trump, există unul care se distinge de departe și curge în aceeași notă: “Trump will fix it” – un soi de vine Trump și repară totul. Paradoxul aici este acela că Trump (și Musk, bineînțeles) sunt tocmai ceea ce nu sunt o parte semnificativă a oamenilor care îi adoră pe cei doi. Că și DT, și EM apreciază la ceilalți oameni tocmai opusul a ceea ce oamenii care îi vor la butoanele țării nu sunt. Și, în forul interior, ambii detestă fix acest gen de oameni. Iar dacă “detestă” pare un termen prea dur (deși mie mi se pare pur și simplu adecvat), atunci înlocuiți-l cu “evită”. În viața reală, Trump și Musk pur și simplu evită proximitatea unui asemenea tipar de om. Talentul incontestabil al lui Trump și Musk rezidă în a se folosi ca nimeni pe lumea asta de ceea ce amândoi detestă și de cei pe care amândoi îi detestă.
- Bineînțeles, pe creasta valului trumpist de seducție a fost cocoțată și marea, divina promisiune a dezlănțuirii libertății sub toate formele ei. În esență, a libertății de exprimare (sub toate formele ei). Curios e votul pro-Trump și pro-Musk inclusiv la acest capitol! În realitate, și DT, și EM sunt doi mega sau MAGA (dacă e să ne jucăm un pic cu cuvintele) centralizatori. Centralizatori ai platformelor de exprimare, iar prin asta centralizatori ai exprimării însăși. Ambii detestă presa tradițională, mainstream, clasică, liberală. Ambii și-au construit sau cumpărat și apoi reconstruit platforme-mamut, platforme-monopol prin care circulă ideea, în care este fabricată ideea. Trump și Musk nu sunt doar miliardari și, mai nou, cvasi-proprietari ai Casei Albe, ci și redactori-șefi atotputernici, la nivel global. Acest detaliu a contat enorm în succesul lui Trump și Musk la urne și va juca un rol cu adevărat distructiv odată ambii aleși. Industria influencer-ismului, la al cărui teribil succes Trump și Musk au avut o contribuție ca nimeni altcineva, este otrava din care sute de milioane de oameni sorb cu o naivă plăcere doar pentru că îi păcălește la gust, dar fără să înțeleagă faptul că le alterează simțurile și le distruge organele. Nu există libertate când ideea și cuvântul se concentrează în tot mai puține mâini și sunt distilate în cât mai puține capete. Trump și Musk știu foarte bine asta, adoratorii lor o știu prea puțin spre deloc.
- n fine, poate vă întrebați de ce am tot susținut pe parcurs că votat odată cu Trump a fost și Musk. Ei bine, cred că lămurirea a adus-o, imediat după aflarea rezultatelor, însuși Elon Musk, prin imaginea trucată – cu el, chiuveta și Biroul Oval – pe care a postat-o prompt, ca un copil bucuros că a reușit să strecoare petarda în liftul plin cu oameni. După cum, clarificări a produs și prin agresivitatea financiară cu care miliardarul Tesla s-a avântat în sprijinirea lui Trump. Musk nu a investit ca nimeni altcineva în Trump de amorul artei, ci de amorul profitului bănesc, pe de o parte, și al influenței poitice cvasi-totale, pe de alta. Genial cum e, căci omul este într-adevăr geniu, le va obține pe amândouă la un nivel fără precedent și fără drept de apel.
Un ultim gând, acum, despre mandatul lui Trump și viitorul post-Trump.
Urmează un mandat în care titularul nu are motive evidente să se dezbrace de haina purtată în campanie pentru a îmbracă una incomparabil mai rezonabilă.
De ce? Foarte simplu: pentru că rețeta succesului său în realegere a constat în călcarea brutală a accelerației, comparativ deopotrivă cu runda din 2016, în care a învins-o pe Hillary Clinton, și cu cea din 202, în care s-a văzut învins de Joe Biden.
Iar dacă rețeta extremă a avut un succes atât de uluitor în 2024, de ce nu ar aplica-o pe mai departe, dar la modul încă și mai extrem?
Mai mult decât atât, dacă pentru Trump există ceva care contează cu adevărat odată ce a câștigat Casa Albă, acel lucru este faptul de a o mai câștiga o dată. Nu el însuși, căci nu va mai putea candida, ci curentul pe care l-a inventat și care îi poartă numele: trumpismul.
Și are deja lângă el doi moștenitori, doi oameni calificați ca purtători ai torței.
Unul este vicepreședintele Vance. Spre deosebire de Trump, care face tranzacții, dar nu crede în mai nimic, Vance face tranzacții și crede cu ardoare. În acest moment este în pole position pentru a asigura continuitatea, deși rămâne de văzut dacă, din noua calitate, va fi în stare să se mențină în pole position și la momentul 2028.
Celalalt este Elon Musk. Da, Elon Musk.
Geniu și miliardar, omul cel mai bogat din istorie, șeful Tesla tocmai își începe tranziția către poziția de șef informal al țării în care s-a născut Tesla. Este un competitor rapace pentru vicepreședintele Vance, este o speranță vitală pentru trumpism.
Elon Musk are enorm de mulți bani. Sub noua administrație va face încă și mai mulți (deja e mai bogat cu peste 20 de miliarde doar din anunțarea rezultatelor la urne). Are o influență în creștere pe lângă miliardari și multimilionari (deci va avea acces la încă și mai mulți bani).
Va putea influența legislația americană, iar poziția în noua administrație îl va ajuta să atace și mai brutal legislația europeană.
Este în contact aprofundat cu Moscova și cu Beijing, poate intra pe orice ușă în Europa.
În fine, tot el este cel care începe să fie mass-media, împăratul industriei “influencer”, omul care are nu doar urmăritori cu sutele de milioane, ci și butoane prin care va putea controla alți mamuți care au urmăritori cu milioanele sau zecile de milioane.
Are o minte sclipitoare, iar acest as va conta enorm, mai mult probabil decât a contat până acum.
În fine, Elon Musk este un guru în multiple universuri: diplomatic, militar, aerospațial, cel al neurostiinței, schimbări climatice, automobilul și trenul viitorului, media, inteligență artificială.
În mâinile unui singur om tinde să se concentreze esența inovației, capitalului, comunicării, ideilor de salvare a omenirii.
Iar acel om vine acum la Casa Albă și nu se va lăsa dus multă vreme de acolo.
Cumva, Elon Musk va fi președinte al Americii fără a fi fost votat de către americani, va influența decisiv lumea largă indiferent dacă lumea largă își dorește sau nu asta.
Din multe puncte de vedere, victoria lui Trump este în realitate victoria nerostită a lui Musk, un om atât de dedicat viitorului încât prezentul nici că mai contează.
Elena Lasconi îl poate face pe Ilie Bolojan premier. Dar nu cum crede ea
