Lukașenko zdrobește disidența: Pedepse grele pentru disidenții Maria Kolesnikova și Maxim Znak

Sursa: Wikipedia

Justiţia belarusă a condamnat-o luni la 11 ani de închisoare pe opozanta Maria Kolesnikova (a doua de la stânga), una dintre figurile contestării din vara lui 2020, o sentinţă care ”încununează” reprimarea oricărei opoziţii faţă de regimul lui Aleksander Lukaşenko, relatează AFP, preluată de News.ro.

Condamnările lui Kolesnikova – dar şi a lui Maxim Znak (al doilea de la dreapta) la zece ani de închisoare – au fost anunţate de către serviciul de presă al lui Viktor Babariko, alt opozant încarcerat, pentru care au muncit cei doi.

Kolesnikova şi Znak au fost judecaţi cu privire la ”complot în vederea preluării puterii” şi ”îndemnuri la acţiuni care aduc atingere securităţii naţionale”.

Procesul celor doi opozanţi, încarceraţi de 11 luni, a fost deschis la începutul lui august şi a avut loc cu uşile închise, iar puţine detalii au ajuns publice, în contextul în care presa independentă, ONG-uri şi opoziţia sunt vizate de o reprimare fără reţinere de luni de zile.

Potrivit unor imagini difuzate luni pe conturi ale mesageriei Telegram, Maria Kolesnikova, în vârstă de 39 de ani, zâmbind, a făcut semnul inimii cu mâinile încătuşate, în cuşca de sticlă a acuzaţilor.

Acest semn este unul dintre gesturile chemării la contstare în 2020.

Tânăra a fost arestată în septembrie 2020, după ce s-a opus în mod spectaculos unei încercări a autorităţilor de a o expulza, împotriva voinţei sale, din ţară.

Potrivit unor apropiaţi, Serviciile Speciale belaruse (KGB) au răpit-o atunci, iar apoi i-au pus un sac pe cap, pentru şi au condus-o la frontiera ucrainană.

Maria Kolesnikova era una dintre cele trei femei popularizate ale contestării – alături de Svetlana Tihanovskaia, care a candidat la preşedinţie în locul soţului încarcerat, şi Veronica Ţepkalo.

Tihanovskaia şi Ţepkalo au fugit din ţară, la presiunea autorităţilor.

Contestarea fără precedent din Belarus, la care au participat zeci de mii de manifestanţi, în stradă, a apărut în august 2020, în semn de protest faţă de realegerea – denunţată drept frauduloasă – a lui Aleksandr Luaşenko, care se află la conducere din 1994.

Această contestare a fost înăbuşită treptat, prin mii de arestări, exiluri şi încarcerarea liderilor politici ai mişcării, ai presei şi ONG-urilor.

„Nu o să-l uit niciodată pe cel cu care vorbeam la telefon”. Momente dramatice din timpul operaţiunii de evacuare a unui grup de afgani din Kabul, relatate de Aurescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here