Planul care l-ar putea transforma pe Putin în lider pe viață al Rusiei

Lovitura încasată de partidul lui Vladimir Putin, Rusia Unită, rămâne doar o julitură. Sugestivă, dar totuși o julitură. Și atestă mai degrabă funcționalitatea unui experiment strategic, decât o realitate politică promițătoare.

Da, Rusia Unită, cu tot dopajul ei mediatic, a pierdut bătălia pentru Moscova. Chiar dacă își păstrează majoritatea în consiliul local, tartorii partidului trebuie acum să se uite atenți în cămara cu marionete, căci se pare că aliații de până ieri sunt susceptibili de intenții diametral opuse.

Partidul Comunist este regina balului, câștigând 13 mandate. Iablonko, unde cândva se spune că trăiau liberali însetați de schimbări occidentale, a punctat 3 mandate, iar Rusia Corectă tot 3 mandate. Tradițional, cele trei tabere fac parte din constelația de partide-balama ale Rusiei Unite, folosite ca decor teatral în scheciul democratic al „opoziției sistemice”.

Aleksei Navalnîi este însă câștigătorul întru metodă al Moscovei. Aplicația sa de „smart-voting” (găsiți AICI ce înseamnă) și-a făcut cu brio treaba, provocând un scor de zâzanie celor trei partide din „opoziția loială” a lui Putin. Dar cam atât. S-a testat o strategie și a dat rezultate. În plus, e firesc ca în capitală clătinăturile în sondaje ale partidului de guvernământ să-și producă imediat efectele, însă nu aceeași este situația în teritoriu. Dacă, să zicem, PSD pierde în București, e puțin probabil să-l vezi înfrânt și în Vaslui.

Rusia Unită și-a adjudecat majoritate din cele 85 de regiuni ale federației. E greu, totuși, ca aura hipsterească a lui Navalnîi să pătrundă prin straturile de sărăcie lucie din taigaua siberiană. Intelectualul progresist de Moscova dedulcit în neomarxisme pariziene și postumanism nu este totuna cu fochistul din Norilsk, mâhnit și cu plămânii otrăviți de nichel, înjurând încă ziua în care pătatul Gorbaciov și-a dezlănțuit Perestroika asupra patriei sovietice.  

Noi avem baronii locali, iar rușii au guvernatorii, o parte dintre ei foști mahări KGB preschimbați peste noapte în nacealnici. În 2016, bunăoară, 16 din cei 85 de șefi de regiuni deținuseră funcții în KGB sau FSB. Regiunile, cu patimile lor bizantine, sunt centrii nervoși ai Rusiei Unite, nu Moscova.

Visând la Petru cel Mare

Putin a avut mult de furcă cu serviciile secrete. În 1999, Vladimir Vladimirovici nu venea la putere cu un CV impresionant. Să fii agent secret în Dresda în anii Glasnost-ului era un fel de fundătură a carierei, o linie moartă. Berlinul era atunci caviarul spionajului din Războiul Rece, acolo se făceau și se desfăceau ițele reputațiilor grandioase, nu în orașul somnoros pitit între castelele Saxoniei. Considerat un clandestin în ierarhia KGB, ajuns apoi în haosul Rusiei post-sovietice, Putin părea lipsit de orice șansă în a-și construi un nucleu de forță printre siloviki (persoane din rândul oligarhiei și al serviciilor secrete extrem de influente la Kremlin). Dar iată-l după 20 de ani încă la manete, visând la portretul lui Petru cel Mare, pe care se zice că și-l agățase în birou pe vremea când era viceprimarul Sankt Petersburgului și, piesă cu piesă, își pava drumul spre „Kremlinul de zahăr” (apud Vladimir Sorokin) la bețiile de pomină ale influentul grup OZERO.

Rusia Unită nu a fost niciodată foarte interesată de a controla consiliul local din Moscova, iar Putin pare și mai puțin preocupat acum de această profană algebră administrativă. Miza lui este anul fatidic 2024, când Constituția Rusiei îi va spune: Gata, Vladimire, numărul tău de mandate la șefia statului s-a epuizat, nu mai ai jetoane.

Intră în scenă Volodin

Până atunci vor fi în 2021 parlamentarele. Unele voci spun că artizanii președintelui lucrează de zor pentru a-i garanta o majoritate strașnică în Duma de Stat, care să-i permită lui Putin în 2024 să facă iarăși saltul în funcția de premier, însă cu puteri sporite. Iar asta este misiunea lui Veaceslav Volodin, președintele Parlamentului.

Există două nume grele în anturajul lui Vladimir Putin: Vladislav Surkov și Veaceslav Volodin. Dacă Surkov – poreclit „Demiurgul” – este tehnicianul politic al putinismului, scornitorul mefistofelic al talmeș-balmeșului numit „democrație controlată” sau „democrație suverană” (am scris pe larg despre aceste concepte AICI), Volodin este considerat „chirurgul” constituțional al lui Putin.

Volodin se ocupă însă și de un alt plan: trage tare să obțină suport legislativ pentru constituirea, prin modificarea Constituției, a unui Consiliu de Stat, în mare măsură după modelul Chinei, care să-i ofere lui Putin, odată terminat mandatul în 2024, rolul de „lider suprem” al Rusiei.

Post-Putin

Consiliului de Stat i se vor supune toate structurile executive ale statului, funcțiile de președinte și premier fiind doar decorative pe al doilea palier al ierarhiei. În noua postură de Deng Xiaoping, Putin ar putea iniția o reformă structurală fără a opera modificări fundamentale în Constituție. Cu alte cuvinte, putere cu nemiluita. Cât privește distribuția forțelor legislative, algoritmul s-ar muta dinspre Guvern spre guvernatorii regionali, exact unde Rusia Unită face cărțile.

În China, Consiliul de Stat este departamentul suprem naţional de administrare a problemelor ţării. Consiliul pune în practică legile şi rezoluţiile elaborate şi aprobate de Adunarea Naţională a Reprezentanţilor Poporului şi de comitetul ei permanent, răspunde în faţa Adunării Naţionale a Reprezentanţilor Poporului şi a comitetului său permanent şi prezintă rapoarte de activitate în faţa acestei adunări. În limitele legii, Consiliul de Stat are dreptul de a stabili măsurile administrative, de a elabora regulamentele administrative şi de a publica hotărâri şi ordine. 

Trebuie menționat că în rândul elitelor politice din Rusia există o veritabilă anxietate legată de momentul în care epoca Putin se va sfârși. Vorbim, de fapt, despre o mai veche angoasă a succesiunii puterii în Rusia. Vladimir Putin a personalizat atât de profund sistemul său politic, încât acesta pare de neconceput în absența lui. Cei mai pesimiști dintre pesimiști vorbesc despre o eră post-Putin picată într-un bestiar similar celui instalat după moartea lui Stalin, când tovărășii, prinși în febra moștenirii, au început să se canibalizeze între ei în goana după sceptrul Stăpânului.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here